ÎCCJ, Decizia nr. 324/2021

Ședința publică din data de 4 octombrie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

Prin sentința nr. 207 din data de 14 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formulează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția penală.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secția penală a reținut că prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2021 la Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția penală.

Din evaluarea conținutului cererii petentului apreciată ca fiind informă și lipsită de claritate, s-a reținut că instanța nu poate decela, în mod real, obiectul judecății, caracterul inform făcând dificilă o analiză ori o identificare a dispozițiilor legale incidente.

Enumerarea unor texte de lege și indicarea în numeroase dosare, a acelorași solicitări lipsite de precizie și claritate, în condițiile pronunțării unor soluții de respingere anterioare, nu sunt apte a învesti în mod legal instanța cu soluționarea noilor cereri. Insistența petentului de a reitera solicitările într-un alt cadru procesual nu poate conduce la investirea instanței în mod legal.

Cereri repetitive formulate într-o formă neclară și imprecisă, cu caracter de generalitate, fără indicarea concretă a bazei factuale, lipsesc instanța de posibilitatea de a-și exercita prerogativa de aplicare și interpretare a legii, respectiv de a judeca, deoarece lipsește chiar obiectul cauzei.

În aceste condiții, Înalta Curte, secția penală a considerat că nu a fost generat un cadru procesual real și nu există o legală învestire a instanței, ceea ce impune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulate de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția penală.

Împotriva sentinței nr. 207 din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021 petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 14 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Din perspectiva principiului legalitații căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că a fost sesizat cu recursul formulat de petentul A. împotriva sentinței nr. 207 din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția penală.

Conform dispozițiilor art. 74 alin. (1) și (7) din C. proc. pen., "Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă soluționează cererea de strămutare prin sentință", iar "sentința prevăzută la alin. (1) nu este supusă nici unei căi de atac".

Față de dispozițiile legale incidente, se constată că sentința nr. 207 din data de 14 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte, secția penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de către petentul A. privind strămutarea judecării cauzei anterior indicate, are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva sentinței nr. 207 din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva sentinței nr. 207 din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.