ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1536/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1536/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4085 din 6 octombrie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, a fost respins recursul declarat de V.M. împotriva

Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009, ca nefondat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că prin Hotărârea nr. 684 din 10

iulie 2008, Plenul C.S.M. a aprobat lista posturilor pentru promovarea efectivă

în funcții de execuție, la curțile de apel și tribunale, pentru Curtea de Apel Pitești

fiind scos la concurs un sigur post la secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, iar, în urma validării rezultatelor concursului din 5 octombrie 2008,

pe acest post a fost promovată T.A.E., cu o medie generală de 9,85.

Recurenta V.M. a participat

la acest concurs, optând pentru secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal a Curții de Apel Pitești, obținând media generală 7,40, cu care s-a clasat

pe poziția a V-a.

Cererea recurentei privind

promovarea sa efectivă la respectiva instanță, ca urmare a valorificării ulterioare

a rezultatului obținut la concursul din 5 octombrie 2008, a fost respinsă de Plenul

C.S.M. prin Hotărârea nr. 1396 din 11 decembrie 2008, dată fiind inexistența unui

post vacant.

Împotriva acestei hotărâri,

recurenta V.M. a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 29

alin. (7) Legea nr. 317/2004 cu modificările și completările ulterioare, recursul

fiind respins de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ

și fiscal prin Decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10644/1/2008.

Totodată, recurenta a

formulat o plângere prealabilă împotriva respectivei hotărâri, aceasta fiind respinsă

ca inadmisibilă, în ședința Plenului C.S.M. din data de 22 ianuarie 2009

În conformitate cu prevederile

art. 29 alin. (7) Legea nr. 317/2004 privind hotărârile C.S.M., republicată, cu

modificările ulterioare, hotărârile plenului, privind cariera și drepturile judecătorilor

și procurorilor, pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen

de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ

și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dat fiind caracterul special

al acestor prevederi legale, derogatorii de la contenciosul de drept comun și cum

hotărârea în discuție face parte, indiscutabil, din categoria celor care privesc

cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, Plenul C.S.M. a reținut în

mod corect inadmisibilitatea respectivei plângeri prealabile, în considerarea acelorași

prevederi legale nefiind admisibilă nici o eventuală reconsiderare a punctului de

vedere exprimat sub acest aspect, cum se pretinde prin cererea de recurs, inadmisibilă

fiind și finalitatea urmărită - revocarea unei hotărâri a cărei legalitate a fost

constatată ca urmare a exercitării controlului judiciar.

Aprecierea recurentei,

circumscrise pretinsei neconformități a motivării acestui punct de vedere exprimat

și prin Hotărârea nr. 825 din 7 mai 2009, cu prevederile art. 1, 2 și 8 Legea

nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ,

dată fiind în opinia sa, pretinsa neîndeplinire a condiției realizării interesului

persoanei vătămate la repararea prejudiciului prin modalitatea de punere în executare

a Deciziei nr. 1088/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la care s-ar fi

făcut referire, instanța de recurs nu a acceptat-o, în condițiile în care inadmisibilitatea

plângerii prealabile a fost reținută și justificată numai în raport cu prevederile

legale anterior arătate, neavând ca suport o motivare în sensul indicat de aceasta.

Instanța de recurs a reținut

că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 339 din 8 septembrie 2005, a dispus cu privire

la aprobarea organizării concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor

în perioada 12-21 noiembrie 2005, tematica și bibliografia de concurs, precum și

numărul posturilor vacante pentru a căror ocupare a fost organizat. Prin aceeași

hotărâre s-a stabilit ca proba scrisă să se susțină pe data de 12 noiembrie, într-o

zi de sâmbătă, iar cererile recurentei prin care a solicitat constatarea nelegalității

acestei din urmă dispoziții și reprogramarea într-o altă zi, cu excepția celei de

sâmbătă, a probei scrise din cadrul acestui concurs, a fost respinsă prin Hotărârea

nr. 437 din 4 octombrie 2005.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1088/2006,

a desființat, în parte, aceste hotărâri, iar pe fond, a admis contestația petentei

V.M., anulând efectele concursului numai cu privire la aceasta.

Pentru adoptarea acestei

soluții, s-a reținut, în esență, existența unei diferențe de tratament în privința

cetățenilor români membri ai mișcării creștine adventiste de ziua a șaptea, pentru

care ziua de sâmbătă este zi recunoscută ca zi de închinare, repaus și sărbătoare

religioasă, diferență nejustificată obiectiv și rezonabil de împrejurarea că recurenta

a fost singura persoană în situația de a solicita reprogramarea probei scrise, întrucât

singularitatea are caracter întâmplător, iar concursul trebuie să asigure participarea

tuturor cetățenilor, fără nici un fel de discriminare.

Au fost avute în vedere

și dispozițiile Hotărârii nr. 350 din 19 decembrie 2005, prin care Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării a constatat că faptele prezentate de V.M. constituie

tratament diferențiat din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării,

recomandând doar C.S.M. organizarea examenelor cu respectarea acestui principiu

în promovarea profesională, prin prisma dreptului la libertatea de gândire, conștiință

și religie.

Întrucât actele atacate

au fost puse în aplicare și efectele lor juridice s-au consumat, prin susținerea

probei de către ceilalți participanți, la data programată, Înalta Curte a reținut

că se impune măsura de constatare a nelegalității parțiale a acestora, iar nu soluția

cerută de recurentă, aceea a anulării în totalitatea lor. S-a statuat, totodată,

în considerentele deciziei, că modalitatea de punere în executare a acesteia urmează

a fi stabilită de C.S.M., cu respectarea principiului nediscriminării și a recomandărilor

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În conformitate cu prevederile

art. 24 Legea nr. 554/2004, invocată de recurentă, dacă în urma admiterii acțiunii

autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul

administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative,

executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul

acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii, nerespectarea respectivului termen atrăgând aplicarea

sancțiunilor prevăzute în alin. (2) al aceluiași text.

Prin Decizia nr. 1088/2006

nu a fost stabilită o astfel de obligație în sarcina C.S.M., modalitatea de punere

în executare a hotărârii, cu respectarea principiului nediscriminării și a recomandărilor

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării urmând a fi stabilită de acesta.

Instanța a reținut că

recurenta nu a declanșat procedura reglementată prin art. 25 din aceeași lege, prin

formularea unei cereri ulterior expirării termenului în discuție, a cărei examinare

ar fi implicat, în mod evident, elucidarea tuturor aspectelor, circumscrise stabilirii

întinderii și înțelesului dispozitivului respectivei hotărâri.

În vederea respectării

principiului nediscriminării și a recomandărilor Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării, conform statuărilor Înaltei Curți, următoarele examene de promovare

în funcții de execuție la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea

nu au mai fost organizate într-o zi de sâmbătă, C.S.M. aducându-i la cunoștință

recurentei, prin adresa din 2008, faptul că această măsură reprezintă modalitatea

stabilită pentru executarea Deciziei nr. 1088/2006.

Susținerile recurentei

în sensul că executarea acestei hotărâri implică promovarea sa efectivă pe baza

rezultatului obținut la concursul din 5 octombrie 2008 nu au fost primite de instanța

de recurs, care a apreciat că această cerere este nejustificată.

Instanța de control judiciar

a reținut că prin considerentele respectivei hotărâri în discuție se lămuresc pe

deplin înțelesul și întinderea dispozitivului său, iar modalitatea de executare

a acesteia, lăsată la aprecierea C.S.M., nu implică în nici un caz promovarea doamnei

judecător la instanța superioară fără participarea efectivă la concursul din anul

2005 sau prin valorificarea ulterioară a rezultatelor obținute la un alt concurs.

Prin urmare, s-a reținut

că singura modalitate de înlăturare a diferenței de tratament reținută prin Decizia

nr. 1088/2006 (pronunțată ulterior finalizării procedurilor de concurs și validării

rezultatelor acestuia) și de respectare a recomandărilor Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării, era aceea a stabilirii datei de susținere a probei scrise

pentru examenele următoare într-o altă zi decât cea de sâmbătă, cum în mod corect

a dispus C.S.M..

Pe baza rezultatelor obținute

la concursul din 5 octombrie 2008 (media 7,40), recurenta a obținut doar vocația

pentru promovarea efectivă, în condițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare aprobat prin Hotărârea nr.

621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse prin Hotărârea nr. 659 din 3 iulie

2008, iar modalitatea de promovare pe care urmărește să o obțină recurenta este

de natură a prejudicia interesele și vocația similară dobândită de ceilalți candidați

care au obținut rezultate mai bune la același concurs.

Din această perspectivă,

se impune precizarea că o primă cerere a recurentei de valorificare a rezultatului

obținut, formulată la 3 noiembrie 2008, a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1396/2008

a Plenului C.S.M., dată fiind neîndeplinirea condiției existenței unor posturi vacante

la instanța pentru care optase la înscriere, legalitatea respectivei hotărâri fiind

confirmată prin Decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în Dosarul nr. 10644/1/2008.

Ulterior, la data de 26

februarie 2009, pe postul vacant existent la Curtea de Apel Pitești, secția contencios

administrativ și fiscal, la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii reclamantei

înregistrată la 25 februarie 2009, a fost promovată numita C.A.M., judecător la

Tribunalul Argeș, care a obținut media 9,55 la același concurs, clasându-se pe poziția

a 2-a.

La aceeași dată, Plenul

C.S.M. a propus Președintelui României eliberarea din funcție, prin pensionare,

a judecătorului care a ocupat funcția de președinte al Secției Civile și pentru

cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, începând cu data de 1

mai 2009, solicitându-se totodată, prin direcția de resort, relațiile necesare privind

secția căreia îi va reveni postul respectiv după vacantare.

Pentru acest post au formulat

cereri de promovare, prin valorificarea rezultatelor obținute la concursul în discuție,

numele Mitru Augustina Carmina, care a obținut media finală 9,30, clasându-se pe

poziția a 3-a și V.M., clasată pe poziția a 5-a, cu media 7,40. Rezultă cu evidență,

în acest context, că recurenta nu putea obține promovarea pe acel post nici chiar

prin aplicarea unor dispoziții ce-i sunt favorabile din Regulamentul în vigoare

la data desfășurării concursului anterior (2005), respectiv fără a se ține cont

de opțiunea exprimată la data înscrierii, iar susținerile acesteia circumscrise

existenței altor posturi la aceeași instanță nu prezintă nicio relevanță în soluționarea

recursului, nefiind făcute dovada că vacantarea acestora ar fi survenit anterior

adoptării hotărârii contestate.

Împrejurarea că recurenta

îndeplinește celelalte condiții necesare promovării, din perspectiva normelor legale

interne și comunitare, nu este de natură să impună o altă soluție în cauză, vocația

pe care acestea i-au conferit-o neputând fi concretizată în absența unui număr suficient

de posturi vacantate ulterior susținerii și promovării examenului din 5 octombrie

2008, astfel încât să nu fie afectate drepturile candidaților mai bine clasați.

Instanța de recurs a apreciat

ca fiind nejustificate și criticile recurentei circumscrise lipsei de precizie și

previzibilitate a Regulamentului privind promovarea în funcții a judecătorilor și

procurorilor, neconformității prevederii regulamentare potrivit căreia judecătorul

poate valorifica examenul doar la secția pentru care a optat în raport cu prevederile

art. 41 alin. (3) Legea nr. 304/2004 și, respectiv, situației discriminatorii în

care s-ar afla acesta în raport cu judecătorii care au optat pentru promovarea pe

loc.

Astfel, cerința de precizie

a legii, definită în jurisprudența CEDO începând cu cauza Sunday contra Regatul

Unit, impune ca legea să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a-i permite

cetățeanului să-și adapteze conduita și să poată să prevadă, cu un grad de conexitate

rezonabil, ținând seama de circumstanțele cauzei, consecințele ce pot decurge dintr-un

act determinat pe care îl comite.

Curtea Europeană a statuat

astfel că o lege este suficient de clară dacă permite petiționarului să-și adapteze

conduita într-o măsură rezonabilă, fie și cerând, la nevoie, sfatul superiorului

său ori obținând o precizare a legii cu ajutorul unei decizii judiciare (cauza Rekvenyi

contra Ungariei), sau înconjurându-se de consilieri luminați” (cauza Open Door și

Dublin Well Woman contra Irlandei).

S-a statuat de asemenea,

că neclaritatea unei legi poate fi compensată printr-o practică judiciară constantă,

care să permită înlăturarea arbitrariului în exercitarea puterii discreționare a

autorității statului.

În sensul acestor statuări,

nu se poate reține că modificările aduse Regulamentului în discuție prin care nu

s-a urmărit altceva decât îmbunătățirea performanțelor profesionale ale judecătorilor

și procurorilor, creșterea eficienței activității instanțelor și parchetelor, a

încrederii publice în sistemul judiciar, consolidarea și sporirea calității acestui

sistem - nu ar permite unui judecător cu experiență și cu vocația de a promova la

o curte de apel să-și adapteze, într-o măsură rezonabilă, conduita și să prevadă

consecințele opțiunii exprimate la înscriere, respectiv, a participării sale la

concurs, în condițiile astfel stabilite.

Pe de altă parte, Înalta

Curte a statuat în mod constant, anterior desfășurării concursului în discuție,

că aceleași condiții care au fost stabilite pentru înscrierea la concursul de promovare

în funcții de execuție trebuie să fie respectate și în procedura ulterioară concursului,

fiind posibilă promovarea judecătorului, prin valorificarea rezultatelor obținute,

numai la secția pentru care acesta a formulat opțiunea unică la înscriere.

Totodată, jurisprudența

Curții Constituționale, în concordanță cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului,

a statuat că principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitate

de soluții numai pentru situații identice, în cauză prevederile regulamentare criticate

instituind reguli diferite pentru persoane aflate în situații diferite (promovarea

efectivă și pe loc), fără a contraveni în vreun mod prevederilor art. 41 alin. (3)

Legea nr. 304/2004, republicată, care au în vedere o situație excepțională – aceea

a imposibilității constituirii unui complet de judecători în cadrul unei secții.

Concluzionând, instanța

de control judiciar a constatat că întreaga construcție juridică pe care recurenta

a încercat să o realizeze prin cererea de recurs nu are nici un suport legal, fiind

și inexplicabilă în raport cu calificarea sa polivalentă, evidențiată ca atare în

justificarea pretențiilor formulate.

În consecință, reținând

că prin adoptarea hotărârii atacate nu a fost încălcată nicio prevedere legală sau

regulamentară ce vizează cariera și drepturile judecătorilor, ca de altfel nici

normele de drept europene invocate de recurentă, Înalta Curte a respins recursul

formulat ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat cerere de revizuire reclamanta, cerere întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.- invocând drept înscris nou adresa din 29 octombrie

2010 a C.S.M. comunicată la data de 2 noiembrie 2010.

Prin această adresă s-a

stabilit de C.S.M. că la „stabilirea componenței secțiilor și completelor specializate”

se aplică cu prioritate criteriul volumului de activitate, iar noțiunea de „specializare”

a judecătorului, în ceea ce privește repartizarea unui judecător de la o secție

la alta are drept criteriu principal solicitarea expresă a unui judecător sau acordul

celui în cauză.

Revizuenta apreciază că

adresa din 29 octombrie 2010 îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru ca cererea de revizuire să fie apreciată ca

admisibilă și fondată.

Se arată că la data pronunțării

deciziei atacate nr. 4085 din 6 octombrie 2009 nu a avut în vedere înscrisul invocat,

care deși poartă o dată ulterioară pronunțării sentinței se referă la situații de

fapt existente la data pronunțării acelei hotărâri. Aceasta deoarece s-a schimbat

principalul criteriu pentru a activa la o anumită secție a Curții de Apel. Acela

nu mai este specializarea judecătorului, ci volumul de activitate al instanței.

Revizuenta arată că adresa

invocată are caracterul de înscris determinant, act care dacă ar fi fost cunoscut

de instanța de recurs cu ocazia soluționării recursului, soluția ar fi fost diferită

în sensul că s-ar fi admis recursul său formulat împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 825 din 7 mai 2009 și pe fond s-ar fi admis cererea sa de promovare efectivă

la Curtea de Apel Pitești.

În susținerea cererii

de revizuire se depune la dosar copia adresei din 29 octombrie 2010 apreciată de

revizuentă ca înscris nou în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ..

La dosar intimatul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă

pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ..

La dosar revizuenta a

depus concluzii scrise și acte.

Analizând cererea de revizuire

formulată, în raport de adresa din 29 octombrie 2010 a C.S.M., invocată ca înscris

nou de recurentă, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză nu

sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

pentru ca adresa din 29 octombrie 2010 a C.S.M. să poată fi apreciată ca „înscris

doveditor” de natură a infirma legalitatea și temeinicia deciziei civile nr. 4085

din 6 octombrie 2009.

Prin decizia civilă

nr. 4085 din 6 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat recursul declarat de

revizuentă împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009, prin care

se respinsese cererea de valorificare a concursului de promovare în funcții de execuție

din data de 5 octombrie 2008, respectiv promovarea revizuentei într-o funcție de

execuție la Curtea de Apel Pitești.

Prin adresa din 29 octombrie

2010 invocată ca înscris nou se atestă de C.S.M. că la stabilirea componenței secțiilor

și completelor specializate se aplică cu prioritate criteriul volumului de activitate,

iar noțiunea de specializare a judecătorului, în ceea ce privește repartizarea unui

judecător de la o secție la alta, are drept criteriu principal solicitarea expresă

a unui judecător și, în lipsa unor astfel de solicitări acordul celui în cauză.

Curtea apreciază că adresa

din 29 octombrie 2010 nu reprezintă înscris doveditor, hotărâtor de natură a schimba

soluția de respingere a recursului deoarece nu modifică situația de fapt existentă

cu ocazia soluționării cererii de valorificare a rezultatului concursului de promovare

în funcții de execuție din data de 5 octombrie 2008.

Aceasta deoarece nu privește

o situație de fapt existentă la data de 7 mai 2009 și nu este hotărâtor în ceea

ce privește soluția de respingere a cererii de valorificare a concursului de promovare

a revizuentei într-o funcție de execuție la Curtea de Apel Pitești.

Adresa nr. 3014/1154 din

29 octombrie 2010 este ulterioară hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009

și a fost emisă ca urmare a unei situații obiective noi, de necontestat existentă

la nivelul tribunalelor și al curților de apel și anume creșterea foarte mare a

numărului de dosare pe rolul anumitor secții specializate - contencios administrativ

și fiscal sau de dreptul muncii, fapt care a determinat luarea de măsuri pentru

asigurarea numărului de judecători necesar pentru funcționarea acestor secții. Pe

cale de consecință s-a impus criteriul volumului de activitate. Această adresă nu

are legătură cu situația privind valorificarea rezultatului concursului de promovare

din 5 octombrie 2008.

Această adresă nu are

caracter determinant în ceea ce privește soluția a cărei revizuire se solicită.

Aceasta deoarece cererea revizuentei de valorificare care a obținut media generală

7,40 și s-a clasat pe poziția a V-a a fost respinsă corect cu respectarea dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de promovare deoarece la secția pentru care a optat revizuenta nu mai erau posturi

vacante deoarece acestea au fost ocupate legal de candidații mai bine plasați -

pozițiile 2 și 3 ale căror cereri de valorificare au fost admise cu prioritate.

Ori, în lipsa posturilor

vacante cererea sa de valorificare nu putea fi admisă, iar adresa din 29 octombrie

2010 nu modifică situația de fapt existentă la nivelul Curții de Apel Pitești, neputându-se

reține caracterul determinant în ceea ce privește hotărârea a cărei revizuire se

solicită.

Față de cele expuse mai

sus,Curtea pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de V.M.

împotriva deciziei nr. 4085 din 6 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 martie

2011.