ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1536/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4085 din 6 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respins recursul declarat de V.M. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că prin Hotărârea nr. 684 din 10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a aprobat lista posturilor pentru promovarea efectivă în funcții de execuție, la curțile de apel și tribunale, pentru Curtea de Apel Pitești fiind scos la concurs un sigur post la secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, iar, în urma validării rezultatelor concursului din 5 octombrie 2008, pe acest post a fost promovată T.A.E., cu o medie generală de 9,85.

Recurenta V.M. a participat la acest concurs, optând pentru secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, obținând media generală 7,40, cu care s-a clasat pe poziția a V-a. Cererea recurentei privind promovarea sa efectivă la respectiva instanță, ca urmare a valorificării ulterioare a rezultatului obținut la concursul din 5 octombrie 2008, a fost respinsă de Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 1396 din 11 decembrie 2008, dată fiind inexistența unui post vacant. Împotriva acestei hotărâri, recurenta V.M. a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 29 alin. (7) Legea nr. 317/2004 cu modificările și completările ulterioare, recursul fiind respins de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10644/1/2008.

Totodată, recurenta a formulat o plângere prealabilă împotriva respectivei hotărâri, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă, în ședința Plenului C.S.M. din data de 22 ianuarie 2009 În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (7) Legea nr. 317/2004 privind hotărârile C.S.M., republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile plenului, privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dat fiind caracterul special al acestor prevederi legale, derogatorii de la contenciosul de drept comun și cum hotărârea în discuție face parte, indiscutabil, din categoria celor care privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, Plenul C.S.M.

a reținut în mod corect inadmisibilitatea respectivei plângeri prealabile, în considerarea acelorași prevederi legale nefiind admisibilă nici o eventuală reconsiderare a punctului de vedere exprimat sub acest aspect, cum se pretinde prin cererea de recurs, inadmisibilă fiind și finalitatea urmărită - revocarea unei hotărâri a cărei legalitate a fost constatată ca urmare a exercitării controlului judiciar.

Aprecierea recurentei, circumscrise pretinsei neconformități a motivării acestui punct de vedere exprimat și prin Hotărârea nr. 825 din 7 mai 2009, cu prevederile art. 1, 2 și 8 Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, dată fiind în opinia sa, pretinsa neîndeplinire a condiției realizării interesului persoanei vătămate la repararea prejudiciului prin modalitatea de punere în executare a Deciziei nr. 1088/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la care s-ar fi făcut referire, instanța de recurs nu a acceptat-o, în condițiile în care inadmisibilitatea plângerii prealabile a fost reținută și justificată numai în raport cu prevederile legale anterior arătate, neavând ca suport o motivare în sensul indicat de aceasta.

Instanța de recurs a reținut că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 339 din 8 septembrie 2005, a dispus cu privire la aprobarea organizării concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în perioada 12-21 noiembrie 2005, tematica și bibliografia de concurs, precum și numărul posturilor vacante pentru a căror ocupare a fost organizat.

Prin aceeași hotărâre s-a stabilit ca proba scrisă să se susțină pe data de 12 noiembrie, într-o zi de sâmbătă, iar cererile recurentei prin care a solicitat constatarea nelegalității acestei din urmă dispoziții și reprogramarea într-o altă zi, cu excepția celei de sâmbătă, a probei scrise din cadrul acestui concurs, a fost respinsă prin Hotărârea nr. 437 din 4 octombrie 2005. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1088/2006, a desființat, în parte, aceste hotărâri, iar pe fond, a admis contestația petentei V.M., anulând efectele concursului numai cu privire la aceasta.

Pentru adoptarea acestei soluții, s-a reținut, în esență, existența unei diferențe de tratament în privința cetățenilor români membri ai mișcării creștine adventiste de ziua a șaptea, pentru care ziua de sâmbătă este zi recunoscută ca zi de închinare, repaus și sărbătoare religioasă, diferență nejustificată obiectiv și rezonabil de împrejurarea că recurenta a fost singura persoană în situația de a solicita reprogramarea probei scrise, întrucât singularitatea are caracter întâmplător, iar concursul trebuie să asigure participarea tuturor cetățenilor, fără nici un fel de discriminare. Au fost avute în vedere și dispozițiile Hotărârii nr. 350 din 19 decembrie 2005, prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că faptele prezentate de V.M.

constituie tratament diferențiat din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, recomandând doar C.S.M. organizarea examenelor cu respectarea acestui principiu în promovarea profesională, prin prisma dreptului la libertatea de gândire, conștiință și religie. Întrucât actele atacate au fost puse în aplicare și efectele lor juridice s-au consumat, prin susținerea probei de către ceilalți participanți, la data programată, Înalta Curte a reținut că se impune măsura de constatare a nelegalității parțiale a acestora, iar nu soluția cerută de recurentă, aceea a anulării în totalitatea lor. S-a statuat, totodată, în considerentele deciziei, că modalitatea de punere în executare a acesteia urmează a fi stabilită de C.S.M., cu respectarea principiului nediscriminării și a recomandărilor Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În conformitate cu prevederile art. 24 Legea nr. 554/2004, invocată de recurentă, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, nerespectarea respectivului termen atrăgând aplicarea sancțiunilor prevăzute în alin. (2) al aceluiași text. Prin Decizia nr. 1088/2006 nu a fost stabilită o astfel de obligație în sarcina C.S.M., modalitatea de punere în executare a hotărârii, cu respectarea principiului nediscriminării și a recomandărilor Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării urmând a fi stabilită de acesta.

Instanța a reținut că recurenta nu a declanșat procedura reglementată prin art. 25 din aceeași lege, prin formularea unei cereri ulterior expirării termenului în discuție, a cărei examinare ar fi implicat, în mod evident, elucidarea tuturor aspectelor, circumscrise stabilirii întinderii și înțelesului dispozitivului respectivei hotărâri. În vederea respectării principiului nediscriminării și a recomandărilor Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, conform statuărilor Înaltei Curți, următoarele examene de promovare în funcții de execuție la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea nu au mai fost organizate într-o zi de sâmbătă, C.S.M. aducându-i la cunoștință recurentei, prin adresa din 2008, faptul că această măsură reprezintă modalitatea stabilită pentru executarea Deciziei nr. 1088/2006.

Susținerile recurentei în sensul că executarea acestei hotărâri implică promovarea sa efectivă pe baza rezultatului obținut la concursul din 5 octombrie 2008 nu au fost primite de instanța de recurs, care a apreciat că această cerere este nejustificată. Instanța de control judiciar a reținut că prin considerentele respectivei hotărâri în discuție se lămuresc pe deplin înțelesul și întinderea dispozitivului său, iar modalitatea de executare a acesteia, lăsată la aprecierea C.S.M., nu implică în nici un caz promovarea doamnei judecător la instanța superioară fără participarea efectivă la concursul din anul 2005 sau prin valorificarea ulterioară a rezultatelor obținute la un alt concurs.

Prin urmare, s-a reținut că singura modalitate de înlăturare a diferenței de tratament reținută prin Decizia nr. 1088/2006 (pronunțată ulterior finalizării procedurilor de concurs și validării rezultatelor acestuia) și de respectare a recomandărilor Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, era aceea a stabilirii datei de susținere a probei scrise pentru examenele următoare într-o altă zi decât cea de sâmbătă, cum în mod corect a dispus C.S.M..

Pe baza rezultatelor obținute la concursul din 5 octombrie 2008 (media 7,40), recurenta a obținut doar vocația pentru promovarea efectivă, în condițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse prin Hotărârea nr. 659 din 3 iulie 2008, iar modalitatea de promovare pe care urmărește să o obțină recurenta este de natură a prejudicia interesele și vocația similară dobândită de ceilalți candidați care au obținut rezultate mai bune la același concurs.

Din această perspectivă, se impune precizarea că o primă cerere a recurentei de valorificare a rezultatului obținut, formulată la 3 noiembrie 2008, a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1396/2008 a Plenului C.S.M., dată fiind neîndeplinirea condiției existenței unor posturi vacante la instanța pentru care optase la înscriere, legalitatea respectivei hotărâri fiind confirmată prin Decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 10644/1/2008. Ulterior, la data de 26 februarie 2009, pe postul vacant existent la Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii reclamantei înregistrată la 25 februarie 2009, a fost promovată numita C.A.M., judecător la Tribunalul Argeș, care a obținut media 9,55 la același concurs, clasându-se pe poziția a 2-a.

La aceeași dată, Plenul C.S.M. a propus Președintelui României eliberarea din funcție, prin pensionare, a judecătorului care a ocupat funcția de președinte al Secției Civile și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, începând cu data de 1 mai 2009, solicitându-se totodată, prin direcția de resort, relațiile necesare privind secția căreia îi va reveni postul respectiv după vacantare. Pentru acest post au formulat cereri de promovare, prin valorificarea rezultatelor obținute la concursul în discuție, numele Mitru Augustina Carmina, care a obținut media finală 9,30, clasându-se pe poziția a 3-a și V.M., clasată pe poziția a 5-a, cu media 7,40.

Rezultă cu evidență, în acest context, că recurenta nu putea obține promovarea pe acel post nici chiar prin aplicarea unor dispoziții ce-i sunt favorabile din Regulamentul în vigoare la data desfășurării concursului anterior (2005), respectiv fără a se ține cont de opțiunea exprimată la data înscrierii, iar susținerile acesteia circumscrise existenței altor posturi la aceeași instanță nu prezintă nicio relevanță în soluționarea recursului, nefiind făcute dovada că vacantarea acestora ar fi survenit anterior adoptării hotărârii contestate.

Împrejurarea că recurenta îndeplinește celelalte condiții necesare promovării, din perspectiva normelor legale interne și comunitare, nu este de natură să impună o altă soluție în cauză, vocația pe care acestea i-au conferit-o neputând fi concretizată în absența unui număr suficient de posturi vacantate ulterior susținerii și promovării examenului din 5 octombrie 2008, astfel încât să nu fie afectate drepturile candidaților mai bine clasați. Instanța de recurs a apreciat ca fiind nejustificate și criticile recurentei circumscrise lipsei de precizie și previzibilitate a Regulamentului privind promovarea în funcții a judecătorilor și procurorilor, neconformității prevederii regulamentare potrivit căreia judecătorul poate valorifica examenul doar la secția pentru care a optat în raport cu prevederile art. 41 alin. (3) Legea nr. 304/2004 și, respectiv, situației discriminatorii în care s-ar afla acesta în raport cu judecătorii care au optat pentru promovarea pe loc.

Astfel, cerința de precizie a legii, definită în jurisprudența CEDO începând cu cauza Sunday contra Regatul Unit, impune ca legea să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a-i permite cetățeanului să-și adapteze conduita și să poată să prevadă, cu un grad de conexitate rezonabil, ținând seama de circumstanțele cauzei, consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat pe care îl comite. Curtea Europeană a statuat astfel că o lege este suficient de clară dacă permite petiționarului să-și adapteze conduita într-o măsură rezonabilă, fie și cerând, la nevoie, sfatul superiorului său ori obținând o precizare a legii cu ajutorul unei decizii judiciare (cauza Rekvenyi contra Ungariei), sau înconjurându-se de consilieri luminați” (cauza Open Door și Dublin Well Woman contra Irlandei).

S-a statuat de asemenea, că neclaritatea unei legi poate fi compensată printr-o practică judiciară constantă, care să permită înlăturarea arbitrariului în exercitarea puterii discreționare a autorității statului. În sensul acestor statuări, nu se poate reține că modificările aduse Regulamentului în discuție prin care nu s-a urmărit altceva decât îmbunătățirea performanțelor profesionale ale judecătorilor și procurorilor, creșterea eficienței activității instanțelor și parchetelor, a încrederii publice în sistemul judiciar, consolidarea și sporirea calității acestui sistem - nu ar permite unui judecător cu experiență și cu vocația de a promova la o curte de apel să-și adapteze, într-o măsură rezonabilă, conduita și să prevadă consecințele opțiunii exprimate la înscriere, respectiv, a participării sale la concurs, în condițiile astfel stabilite.

Pe de altă parte, Înalta Curte a statuat în mod constant, anterior desfășurării concursului în discuție, că aceleași condiții care au fost stabilite pentru înscrierea la concursul de promovare în funcții de execuție trebuie să fie respectate și în procedura ulterioară concursului, fiind posibilă promovarea judecătorului, prin valorificarea rezultatelor obținute, numai la secția pentru care acesta a formulat opțiunea unică la înscriere.

Totodată, jurisprudența Curții Constituționale, în concordanță cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru situații identice, în cauză prevederile regulamentare criticate instituind reguli diferite pentru persoane aflate în situații diferite (promovarea efectivă și pe loc), fără a contraveni în vreun mod prevederilor art. 41 alin. (3) Legea nr. 304/2004, republicată, care au în vedere o situație excepțională – aceea a imposibilității constituirii unui complet de judecători în cadrul unei secții. Concluzionând, instanța de control judiciar a constatat că întreaga construcție juridică pe care recurenta a încercat să o realizeze prin cererea de recurs nu are nici un suport legal, fiind și inexplicabilă în raport cu calificarea sa polivalentă, evidențiată ca atare în justificarea pretențiilor formulate.

În consecință, reținând că prin adoptarea hotărârii atacate nu a fost încălcată nicio prevedere legală sau regulamentară ce vizează cariera și drepturile judecătorilor, ca de altfel nici normele de drept europene invocate de recurentă, Înalta Curte a respins recursul formulat ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamanta, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.- invocând drept înscris nou adresa din 29 octombrie 2010 a C.S.M. comunicată la data de 2 noiembrie 2010. Prin această adresă s-a stabilit de C.S.M. că la „stabilirea componenței secțiilor și completelor specializate” se aplică cu prioritate criteriul volumului de activitate, iar noțiunea de „specializare” a judecătorului, în ceea ce privește repartizarea unui judecător de la o secție la alta are drept criteriu principal solicitarea expresă a unui judecător sau acordul celui în cauză.

Revizuenta apreciază că adresa din 29 octombrie 2010 îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru ca cererea de revizuire să fie apreciată ca admisibilă și fondată. Se arată că la data pronunțării deciziei atacate nr. 4085 din 6 octombrie 2009 nu a avut în vedere înscrisul invocat, care deși poartă o dată ulterioară pronunțării sentinței se referă la situații de fapt existente la data pronunțării acelei hotărâri. Aceasta deoarece s-a schimbat principalul criteriu pentru a activa la o anumită secție a Curții de Apel. Acela nu mai este specializarea judecătorului, ci volumul de activitate al instanței. Revizuenta arată că adresa invocată are caracterul de înscris determinant, act care dacă ar fi fost cunoscut de instanța de recurs cu ocazia soluționării recursului, soluția ar fi fost diferită în sensul că s-ar fi admis recursul său formulat împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 825 din 7 mai 2009 și pe fond s-ar fi admis cererea sa de promovare efectivă la Curtea de Apel Pitești. În susținerea cererii de revizuire se depune la dosar copia adresei din 29 octombrie 2010 apreciată de revizuentă ca înscris nou în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.. La dosar intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.. La dosar revizuenta a depus concluzii scrise și acte. Analizând cererea de revizuire formulată, în raport de adresa din 29 octombrie 2010 a C.S.M., invocată ca înscris nou de recurentă, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. pentru ca adresa din 29 octombrie 2010 a C.S.M. să poată fi apreciată ca „înscris doveditor” de natură a infirma legalitatea și temeinicia deciziei civile nr. 4085 din 6 octombrie 2009. Prin decizia civilă nr. 4085 din 6 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentă împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009, prin care se respinsese cererea de valorificare a concursului de promovare în funcții de execuție din data de 5 octombrie 2008, respectiv promovarea revizuentei într-o funcție de execuție la Curtea de Apel Pitești. Prin adresa din 29 octombrie 2010 invocată ca înscris nou se atestă de C.S.M.

că la stabilirea componenței secțiilor și completelor specializate se aplică cu prioritate criteriul volumului de activitate, iar noțiunea de specializare a judecătorului, în ceea ce privește repartizarea unui judecător de la o secție la alta, are drept criteriu principal solicitarea expresă a unui judecător și, în lipsa unor astfel de solicitări acordul celui în cauză. Curtea apreciază că adresa din 29 octombrie 2010 nu reprezintă înscris doveditor, hotărâtor de natură a schimba soluția de respingere a recursului deoarece nu modifică situația de fapt existentă cu ocazia soluționării cererii de valorificare a rezultatului concursului de promovare în funcții de execuție din data de 5 octombrie 2008. Aceasta deoarece nu privește o situație de fapt existentă la data de 7 mai 2009 și nu este hotărâtor în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de valorificare a concursului de promovare a revizuentei într-o funcție de execuție la Curtea de Apel Pitești.

Adresa nr. 3014/1154 din 29 octombrie 2010 este ulterioară hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009 și a fost emisă ca urmare a unei situații obiective noi, de necontestat existentă la nivelul tribunalelor și al curților de apel și anume creșterea foarte mare a numărului de dosare pe rolul anumitor secții specializate - contencios administrativ și fiscal sau de dreptul muncii, fapt care a determinat luarea de măsuri pentru asigurarea numărului de judecători necesar pentru funcționarea acestor secții. Pe cale de consecință s-a impus criteriul volumului de activitate. Această adresă nu are legătură cu situația privind valorificarea rezultatului concursului de promovare din 5 octombrie 2008. Această adresă nu are caracter determinant în ceea ce privește soluția a cărei revizuire se solicită.

Aceasta deoarece cererea revizuentei de valorificare care a obținut media generală 7,40 și s-a clasat pe poziția a V-a a fost respinsă corect cu respectarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare deoarece la secția pentru care a optat revizuenta nu mai erau posturi vacante deoarece acestea au fost ocupate legal de candidații mai bine plasați - pozițiile 2 și 3 ale căror cereri de valorificare au fost admise cu prioritate. Ori, în lipsa posturilor vacante cererea sa de valorificare nu putea fi admisă, iar adresa din 29 octombrie 2010 nu modifică situația de fapt existentă la nivelul Curții de Apel Pitești, neputându-se reține caracterul determinant în ceea ce privește hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Față de cele expuse mai sus,Curtea pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de V.M. împotriva deciziei nr. 4085 din 6 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 martie 2011.