ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4085/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2009, sub nr. 1/6515/1154/2009, petenta V.M., judecător la Tribunalul Vâlcea, a solicitat C.S.M. reevaluarea considerentelor care au stat la baza respingerii, la data de 22 ianuarie 2009, ca inadmisibilă, a plângerii sale prealabile, formulată împotriva hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1396 din 11 decembrie 2008, precum și admiterea cererii sale de valorificare a rezultatului obținut la examenul de promovare în funcții de execuție din data de 5 octombrie 2008, având în vedere că la examenul de promovare ce a avut loc la data de 12 noiembrie 2005 i-a fost creată o stare de discriminare, prin împiedicarea participării sale la acest concurs, aspect constatat de altfel, în mod irevocabil, prin decizia nr. 1088 din 30 iunie 2006 pronunțată de Secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii sale, petenta a susținut, în esență, că prin respectiva decizie, irevocabilă, au fost anulate hotărârile nr. 339/2005 și nr. 437/2005 adoptate de Plenul C.S.M. cu privire la organizarea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor din data de 12 noiembrie 2005, dispunându-se în același timp ca, pentru repararea prejudiciului creat, modalitatea de punere în executare a acestei decizii să fie stabilită de C.S.M. , în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate, cu respectarea recomandărilor C.N.C.D., cuprinse în hotărârea nr. 350/2005.

Petenta a susținut astfel că, în considerarea dispozițiilor acestei decizii și față de împrejurarea că la Curtea de Apel Pitești există un post de execuție vacant (astfel cum rezultă din hotărârea colegiului de conducere al acestei instanțe din data de 17 februarie 2009), având în vedere și faptul că la ultimul concurs de promovare a obținut media generală 7.40, fiind declarată admisă, conform Regulamentului de promovare în funcții de execuție, se impune ca, pentru repararea prejudiciului ce i-a fost creat prin împiedicarea participării sale la examenul de promovare la data de 12 noiembrie 2005, să-i fie admisă cererea de valorificare a rezultatului obținut la examenul de promovare în funcții de execuție din data de 5 octombrie 2008, în sensul promovării sale efective în funcția de judecător la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin hotărârea nr. 825 din 7 mai 2009, Plenul C.S.M. a respins cererea petentei V.M., ca neîntemeiată. În motivarea hotărârii sale, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele: În fapt, numita V.M. a participat la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 5 octombrie 2008, optând pentru secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, concurs la care a obținut media generală 7.40, clasându-se astfel pe poziția 5. Prin hotărârea nr. 684 din 10 iulie 2008 a Plenului C.S.M. a fost aprobată lista de posturi pentru promovarea efectivă în funcții de execuție, la curțile de apel și tribunale, pentru Curtea de Apel Pitești fiind scos la concurs un singur post la secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ocupat de T.E., cu media generală de 9.85.

Prin hotărârea nr. 1396 din 11 decembrie 2008 a Plenului C.S.M., a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obținut de doamna judecător V.M. la concursul de promovare într-o funcție de execuție vacantă la Curtea de Apel Pitești, în considerentele acesteia reținându-se că din evidențele D.R.U.O. cadrul C.S.M. , rezultă că la această instanță nu exista niciun loc vacant. Împotriva acestei hotărâri, recurenta V.M. a formulat atât o plângere prealabilă, prevalându-se de dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cât și recurs, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. , republicată, recurs ce a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 2019 din 3 aprilie 2009. Plângerea prealabilă formulată de recurentă împotriva hotărârii nr. 1396/2008 a fost respinsă ca inadmisibilă în ședința Plenului C.S.M.

din data de 22 ianuarie 2009, cu motivarea că, în situația concretă, doamna judecător nu are deschisă calea contenciosului de drept comun, date fiind dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 care instituie calea de atac specială a recursului împotriva hotărârilor Plenului ce privesc cariera și drepturile magistraților, hotărârea nr. 1396/2008 făcând parte din această categorie. Cu privire la cererea petentei de promovare într-o funcție de execuție vacantă la Curtea de Apel Pitești, prin punerea în executare a deciziei nr. 1088 din 30 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Plenul C.S.M. a apreciat că decizia în discuție a fost deja pusă în executare, prin faptul că următoarele examene de promovare în funcții a judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele de pe lângă acestea nu au mai fost organizate într-o zi de sâmbătă.

Prin urmare, Plenul C.S.M. a apreciat că nefiind vorba de un act administrativ ilegal, întrucât nici la emiterea hotărârii nr. 1396 din 11 decembrie 2008 a Plenului C.S.M. și nici la emiterea hotărârii Plenului C.S.M. din 22 ianuarie 2009 prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea prealabilă formulată împotriva primei hotărâri menționate, nu a fost încălcată vreo dispoziție legală sau regulamentară, nu se poate pune problema reparării vreunui prejudiciu și, cu atât mai puțin, a reparării acestuia în forma indicată de petentă. Împotriva acestei hotărâri, petenta V.M. a declarat recurs, considerând-o nelegală, motivat de faptul că a fost dată cu încălcarea legii și cu exces de putere, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Invocând și faptul că C.E.D.O. a sancționat România pentru încălcarea art. 14 din Convenția Europeană care interzic discriminarea, precum și prevederile art. 20 alin. (1) din Constituția României, recurenta a solicitat admiterea recursului și, în consecință: 1. anularea hotărârii Plenului nr. 825 din 7 mai 2009 și obligarea C.S.M.

să emită o nouă hotărâre în sensul admiterii plângerii prealabile și a cererii de promovare în funcție la Curtea de Apel Pitești; 2. punerea în executare a deciziei nr. 1088 din 30 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 3638/2005, în baza principiului oficialității și legalității care guvernează raporturile juridice de contencios administrativ conform Legii nr. 544/2004, în sensul atingerii scopului final al acțiunii în justiție, respectiv promovarea; 3. promovarea în funcția de execuție la Curtea de Apel Pitești pentru repararea prejudiciului cauzat de C.S.M. prin împiedicarea participării sale la examenul de promovare din data de 12 noiembrie 2005, în vederea respectării ordinii de drept încălcate, cu respectarea recomandărilor C.N.C.D.

din decizia nr. 350 din 19 decembrie 2005, având în vedere faptul că îndeplinește toate condițiile de promovare. În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că soluția de respingere a cererii prin care recurenta a solicitat valorificarea examenului de promovare în funcții de execuție din data de 5 octombrie 2008 (la care a obținut media 7.40), cerere precizată la 24 noiembrie 2008, în sensul solicitării în procedura contenciosului administrativ a reparării prejudiciului cauzat de C.S.M. prin împiedicarea participării sale la examenul de promovare din 12 noiembrie 2005, este nelegală, întrucât: 1. Prin decizia civilă nr. 1088 din 30 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat încălcarea a două drepturi fundamentale – dreptul la libertate de conștiință și dreptul la promovare, având ca o consecință cauzarea unui prejudiciu material și moral.

Prejudiciul nu este unul pretins, cum susține intimata, ci unul real. 2. C.S.M. , prin hotărârea nr. 1396 din 11 decembrie 2008, a respins cererea de valorificare a rezultatului la examenul de promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008, fără a se pronunța pe cererea precizatoare formulată la data de 24 noiembrie 2008 privind punerea în executare a deciziei nr. 1088/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere respinsă ulterior ca inadmisibilă. Pentru a respinge cererea de valorificare a examenului în discuție, C.S.M. a reținut că nu există post vacant la secția pentru care s-a optat la data înscrierii la examen, fără a avea în vedere faptul că executarea deciziei nr. 1088/2006 trebuia raportată la procedura promovării judecătorilor în funcții de execuție la sesiunea de examen din 12 noiembrie 2005, când a fost creată discriminarea.

În ședința din 22 ianuarie 2009, Plenul C.S.M. a hotărât respingerea plângerii prealabile ca inadmisibilă, cu o motivare contrară legii, întrucât, în sensul art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004 acțiunea în justiție are ca obiect protecția unui drept subiectiv sau a unui interes legitim pentru a cărui realizare calea justiției este obligatorie. Or, susține recurenta, prin hotărârea C.N.C.D. și decizia nr. 1088/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 1 din această lege, dispunându-se anularea actelor ilegale, fiindu-i recunoscut astfel dreptul pretins și interesul legitim, respectiv posibilitatea reprogramării probei scrise doar pentru aceasta, având în vedere faptul că examenul se susține pe specializări, nefiind exclusă posibilitatea ca la o specializare să fie înscris un singur participant.

Prin aceeași decizie s-a dispus și repararea pagubei ce i-a fost cauzată recurentei, situație neadusă la îndeplinire până în prezent. Statuările C.S.M., prin hotărârea nr. 825 din 7 mai 2004, în sensul că decizia nr. 1088/2006 a fost pusă în executare prin faptul că următorul concurs de promovare a fost organizat într-o zi de duminică, nu îndeplinește condiția nr. 3 din art. 1 al Legii nr. 554/2004 referitoare la repararea pagubei cauzate persoanei vătămate, care este în interdependență și conexitate cu primele două condiții referitoare la anularea actului și recunoașterea dreptului pretins.

Repararea prejudiciului presupune restabilirea situației anterioare, obligație menționată în considerentele deciziei nr. 1088/2006, statuările instanței, în sensul că modalitatea de punere în executare urmează a fi stabilită de C.S.M., trebuind să fie interpretate în sensul de a produce efecte, respectiv de a valida rezultatul examenului de promovare din 5 octombrie 2008 și a dispune promovarea la Curtea de Apel Pitești. Principiul oficialității în raportările juridice de contencios administrativ impune ca activitatea și intervenția structurilor sistemului autorităților publice să se realizeze prompt, rapid și din oficiu, pentru înlăturarea unei stări nelegale sau anormale care poate afecta drepturile unei persoanei sau interesul general al unei activități, obligația executării deciziei nr. 1088 din 30 iunie 2006 rezultând și din prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, conchide recurenta, pe acest pretins aspect de nelegalitate, hotărârea atacată este nelegală și discriminatorie, întrucât, pe de o parte, nu s-a atins scopul acțiunii sale, acela al realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil prefigurat (dreptul la promovare), iar pe de altă parte, recurenta îndeplinește toate condițiile pentru promovare, în concordanță cu principiile legalității și desfășurării carierei magistraților, după criteriile de competență prevăzute în art. 30 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, respectiv: susținerea examenului de promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008, cu media 7,40; vechimea în magistratură (14 ani); calificativul „foarte bine” și media generală 9,80 la evaluarea pe ultimii 3 ani; lipsa sancțiunilor disciplinare; formarea profesională continuă în plan intern și internațional (studii postuniversitare, masterat, doctorat, la Universitatea din Viena); respectarea principiului specializării.

3. Recurenta îndeplinește toate condițiile de promovare și din perspectiva normelor internaționale: Principiile Fundamentale ale Națiunilor Unite privind independența judecătorilor (1985); Recomandarea nr. 94/12 a Comitetului Miniștrilor către statele membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor; Carta Europeană privind statutul judecătorilor; Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România la 31 octombrie 1974, etc. Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți, invocarea normelor europene care reglementează un drept fundamental reprezintă o apărare juridică de ordine publică, ce poate fi invocată oricând, iar un drept dobândit în baza unei norme europene nu poate fi restrâns.

4. Prin respingerea cererii de valorificare a examenului de promovare din 5 octombrie 2008 și a plângerii prealabile prin care s-a solicitat revocarea hotărârii nr. 1396 din 11 decembrie 2008, C.S.M. a săvârșit un exces de putere, depășind limitele dreptului de apreciere în calitatea sa de autoritate administrativă cu atribuții în domeniul carierei judecătorilor. Din această perspectivă, recurenta a apreciat că situației sale îi erau aplicabile prevederile Regulamentului de promovare în funcții de execuție de la data desfășurării examenului din 2005, întrucât normele de executare a hotărârilor în materia contenciosului administrativ sunt norme imperative ce vizează ordinea publică, cu efecte derogatorii de la dreptul comun, în speță de la aplicarea Regulamentului aprobat prin hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse prin hotărârea nr. 659 din 3 iulie 2008. 5. C.E.D.O.

a statuat că principiul legalității presupune ca prevederile aplicabile ale dreptului intern să fie suficient de accesibile, precise și previzibile în ceea ce privește aplicarea lor. Or, susține recurenta, în prezent există elemente de imprecizie și incertitudine ale Regulamentului privind promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, care s-a schimbat permanent și a fost interpretat diferit, de la caz la caz. 6. În materia reparării prejudiciului cauzat prin acte ilegale ale autorităților publice, consacrat de art. 998 – art. 999 C. civ., este incident principiul reparării în natură, repararea prin echivalent bănesc fiind admisibilă numai în acele situații în care această modalitate nu este posibilă.

Apreciind că, raportat la dispozițiile art. 51 – art. 54 din Decretul nr. 31/1954, instanța poate obliga autorul faptei ilicite de încălcare a drepturilor personal nepatrimoniale la repararea în natură a prejudiciului cauzat recurentei, a menționat în cererea de recurs și unele aspecte circumscrise condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii delictuale: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate, vinovăția. 7. Cu privire la specializarea judecătorilor, recurenta a apreciat că, în raport cu prevederile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată și cu disfuncționalitățile provocate sistemului judiciar prin pensionarea unui număr mare de judecători, C.S.M. avea posibilitatea legală să aprobe promovarea sa la Curtea de Apel Pitești.

În opinia sa, în această situație de excepție, rămâne fără relevanță faptul că posturile vacantate la respectiva instanță aparțineau altei secții decât cea pentru care și-a exprimat opțiunea, justificându-se luarea în considerare a specializării sale polivalente, atestată de formarea profesională continuă în plan intern și internațional. Punctul de vedere al C.S.M., în sensul că judecătorul poate valorifica examenul doar la secția la care a optat la înscriere, a fost apreciat ca fiind contrar prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, câtă vreme „în situația în care în cadrul unei secții nu se poate constitui un complet de judecată, colegiul de conducere poate dispune participarea unor judecători de la alte secții”.

Totodată, la promovarea pe loc nu se ține cont de criteriul specializării, judecătorii având posibilitatea susținerii examenului de promovare la orice materie, indiferent de secția la care activează sau vor activa ca urmare a promovării, situație discriminatorie față de judecătorii care susțin examen pentru promovarea efectivă. C.S.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât la emiterea hotărârii atacate nu au fost încălcate prevederi legale sau regulamentare și nici normele de drept european invocate de recurentă.

Expunând pe larg aspectele circumscrise condițiilor în care a avut loc participarea recurentei la concursul de promovare, rezultatele obținute de aceasta fiind clasată doar pe locul 5, modalitatea de ocupare a singurului post scos la concurs la Curtea de Apel Pitești, precum și argumentele pentru care plângerea prealabilă ce a vizat hotărârea nr. 1396/2008 a fost respinsă ca inadmisibilă, iar cererea de valorificare ulterioară nu a putut fi soluționată în mod favorabil, evidențiate și în hotărârea atacată, intimatul a apreciat, totodată, că modalitatea de punere în executare a deciziei nr. 1088/2006 lăsată la latitudinea C.S.M. nu presupune promovarea unui judecător la instanța superioară și, prin urmare, o reparare a prejudiciului pretins în modalitatea solicitată.

Decizia în discuție a fost pusă, de altfel, în executare, modalitatea de executare constând în faptul că următoarele examene de promovare nu au mai fost organizate într-o zi de sâmbătă, aceasta fiindu-i adusă la cunoștință recurentei prin adresa din 2008. În opinia intimatului, recurenta încearcă să impună propria modalitate de executare, anume executarea prin promovare, prevalându-se în același timp de dispozițiile favorabile cuprinse în Regulamentele aplicabile la data organizării celor două concursuri, tinzând să obțină promovarea la Curtea de Apel Pitești, prin combinarea acestora, ceea ce nu este admisibil.

Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, în considerarea argumentelor în continuare arătate, prin care se va răspunde criticilor asude hotărârii aspectelor de nelegalitate invocate în mod grupat, în funcție de legătura lor logică. Astfel, raportat la starea de fapt pe larg expusă în hotărârea atacată, necontestată de recurentă, precum și la obiectul cererilor soluționate prin respectiva hotărâre, corecta soluționare a cauzei impune examinarea și dezlegarea de către instanța de control judiciar a următoarelor probleme de drept: I. Admisibilitatea plângerii prealabile formulate, în condițiile contenciosului de drept comun, împotriva hotărârilor Plenului C.S.M.

privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. Prin hotărârea nr. 684 din 10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a aprobat lista posturilor pentru promovarea efectivă în funcții de execuție, la curțile de apel și tribunale, pentru Curtea de Apel Pitești fiind scos la concurs un sigur post la secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. În urma validării rezultatelor concursului din 5 octombrie 2008, pe acest post a fost promovată T.A.E., cu o medie generală de 9,85. Recurenta V.M. a participat la acest concurs, optând pentru Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, obținând media generală 7,40, cu care s-a clasat pe poziția a V-a. Cererea recurentei privind promovarea sa efectivă la respectiva instanță, ca urmare a valorificării ulterioare a rezultatului obținut la concursul din 5 octombrie 2008, a fost respinsă de Plenul C.S.M.

prin hotărârea nr. 1396 din 11 decembrie 2008, dată fiind inexistența unui post vacant. Împotriva acestei hotărâri, recurenta V.M. a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 cu modificările și completările ulterioare, recursul fiind respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 10644/1/2008. Totodată, recurenta a formulat o plângere prealabilă împotriva respectivei hotărâri, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă, în ședința Plenului C.S.M. din data de 22 ianuarie 2009. În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind hotărârile C.S.M.

, republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile plenului, privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dat fiind caracterul special al acestor prevederi legale, derogatorii de la contenciosul de drept comun și cum hotărârea în discuție face parte, indiscutabil, din categoria celor care privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, Plenul C.S.M.

a reținut în mod corect inadmisibilitatea respectivei plângeri prealabile, în considerarea acelorași prevederi legale nefiind admisibilă nicio eventuală reconsiderare a punctului de vedere exprimat sub acest aspect, cum se pretinde prin cererea de recurs, inadmisibilă fiind și finalitatea urmărită – revocarea unei hotărâri a cărei legalitate a fost constatată ca urmare a exercitării controlului judiciar.

Aserțiunile recurentei circumscrise pretinsei neconformități a motivării acestui punct de vedere exprimat și prin hotărârea nr. 825 din 7 mai 2009, cu prevederile art. 1, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, dată fiind în opinia sa, pretinsa neîndeplinire a condiției realizării interesului persoanei vătămate la repararea prejudiciului prin modalitatea de punere în executare a deciziei nr. 1088/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la care s-ar fi făcut referire, nu pot fi primite, în condițiile în care inadmisibilitatea plângerii prealabile a fost reținută și justificată numai în raport cu prevederile legale anterior arătate, neavând ca suport o motivare în sensul indicat de aceasta.

II. Admisibilitatea promovării recurentei într-o funcție de execuție vacantă la Curtea de Apel Pitești prin punerea în executare a deciziei nr. 1088/2006, ca urmare a susținerii și promovării examenului din 5 octombrie 2008. Plenul C.S.M., prin hotărârea nr. 339 din 8 septembrie 2005, a dispus cu privire la aprobarea organizării concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în perioada 12 - 21 noiembrie 2005, tematica și bibliografia de concurs, precum și numărul posturilor vacante pentru a căror ocupare a fost organizat.

Prin aceeași hotărâre s-a stabilit ca proba scrisă să se susțină pe data de 12 noiembrie, într-o zi de sâmbătă, iar cererile recurentei prin care a solicitat constatarea nelegalității acestei din urmă dispoziții și reprogramarea într-o altă zi, cu excepția celei de sâmbătă, a probei scrise din cadrul acestui concurs, a fost respinsă prin hotărârea nr. 437 din 4 octombrie 2005. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1088/2006, a desființat, în parte, aceste hotărâri, iar pe fond, a admis contestația petentei V.M., anulând efectele concursului numai cu privire la acesta.

Pentru adoptarea acestei soluții, s-a reținut, în esență, existența unei diferențe de tratament în privința cetățenilor români membri ai mișcării creștine adventiste de ziua a șaptea, pentru care ziua de sâmbătă este zi recunoscută ca zi de închinare, repaus și sărbătoare religioasă, diferență nejustificată obiectiv și rezonabil de împrejurarea că recurenta a fost singura persoană în situația de a solicita reprogramarea probei scrise, întrucât singularitatea are caracter întâmplător, iar concursul trebuie să asigure participarea tuturor cetățenilor, fără nici un fel de discriminare. Au fost avute în vedere și dispozițiile hotărârii nr. 350 din 19 decembrie 2005, prin care C.N.C.D. a constatat că faptele prezentate de V.M.

constituie tratament diferențiat prin perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, recomandând doar C.S.M. organizarea examenelor cu respectarea acestui principiu în promovarea profesională, din prisma dreptului la libertatea de gândire, conștiință și religie. Întrucât actele atacate au fost puse în aplicare și efectele lor juridice s-au consumat prin susținerea probei de către ceilalți participanți, la data programată, Înalta Curte a reținut că se impune măsura de constatare a nelegalității parțiale a acestora, iar nu soluția cerută de recurentă, aceea a anulării în totalitatea lor. S-a statuat, totodată, în considerentele deciziei, că modalitatea de punere în executare a acesteia urmează a fi stabilită de C.S.M., cu respectarea principiului nediscriminării și a recomandărilor C.N.C.D.

În conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, invocată de recurentă, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, nerespectarea respectivului termen atrăgând aplicarea sancțiunilor prevăzute în alin. (2) al aceluiași text. Prin decizia nr. 1088/2006 nu a fost stabilită o astfel de obligație în sarcina C.S.M., modalitatea de punere în executare a hotărârii, cu respectarea principiului nediscriminării și a recomandărilor C.N.C.D.

urmând a fi stabilită de acesta. Pe de altă parte, pentru ipoteza în care s-ar putea accepta incidența acestor dispoziții legale, se impune precizarea că recurenta nu a declanșat procedura reglementată prin art. 25 din aceeași lege, prin formularea unei cereri ulterior expirării termenului în discuție, a cărei examinare ar fi implicat, în mod evident, elucidarea tuturor aspectelor, circumscrise stabilirii întinderii și înțelesului dispozitivului respectivei hotărâri. În vederea respectării principiului nediscriminării și a recomandărilor C.N.C.D., conform statuărilor Înaltei Curți, următoarele examene de promovare în funcții de execuție la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea nu au mai fost organizate într-o zi de sâmbătă, C.S.M.

aducându-i la cunoștință recurentei, prin adresa din 2008, faptul că această măsură reprezintă modalitatea stabilită pentru executarea deciziei nr. 1088/2006. Susținerile recurentei în sensul că executarea acestei hotărâri implică promovarea sa efectivă pe baza rezultatului obținut la concursul din 5 octombrie 2008 nu sunt justificate. Considerentele decisive ale respectivei hotărâri lămuresc pe deplin înțelesul și întinderea dispozitivului său, iar modalitatea de executare a acesteia, lăsată la aprecierea C.S.M., nu implică în niciun caz promovarea doamnei judecător la instanța superioară fără participarea efectivă la concursul din anul 2005 sau prin valorificarea ulterioară a rezultatelor obținute la un alt concurs, cu nesocotirea prevederilor regulamentare aplicabile acestuia, în virtutea principiului tempus regit actum, ori prin combinarea lor cu cele favorabile din Regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 323/2005, în vigoare la data examenului anterior.

Prin urmare, singura modalitate de înlăturare a diferenței de tratament reținută prin decizia nr. 1088/2006 (pronunțată ulterior finalizării procedurilor de concurs și validării rezultatelor acestuia) și de respectare a recomandărilor C.N.C.D., era aceea a stabilirii datei de susținere a probei scrise pentru examenele următoare într-o altă zi decât cea de sâmbătă, cum în mod corect a dispus C.S.M. Pe baza rezultatelor obținute la concursul din 5 octombrie 2008 (media 7,40, poziția 5), recurenta a obținut doar vocația pentru promovarea efectivă, în condițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare aprobat prin hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse prin hotărârea nr. 659 din 3 iulie 2008, modalitatea de promovate pe care urmărește să o obțină fiind de natură a prejudicia interesele și vocația similară dobândită de ceilalți candidați care au obținut rezultate mai bune la același concurs.

Din această perspectivă, se impune precizarea că o primă cerere a recurentei de valorificare a rezultatului obținut, formulată la 3 noiembrie 2008, a fost respinsă prin hotărârea nr. 1396/2008 a Plenului C.S.M., dată fiind neîndeplinirea condiției existenței unor posturi vacante la instanța pentru care optase la înscriere, legalitatea respectivei hotărâri fiind confirmată prin decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 10644/1/2008. Ulterior, la data de 26 februarie 2009, pe postul vacant existent la Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii reclamantei înregistrată la 25 februarie 2009, a fost promovată numita C.A.M., judecător la Tribunalul Argeș, care a obținut media 9,55 la același concurs, clasându-se pe poziția a 2-a.

La aceeași dată, Plenul C.S.M. a propus Președintelui României eliberarea din funcție, prin pensionare, a judecătorului care a ocupat funcția de președinte al Secției civile și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, începând cu data de 1 mai 2009, solicitându-se totodată, prin direcția de resort, relațiile necesare privind secția căreia îi va reveni postul respectiv după vacantare. Pentru acest post au formulat cereri de promovare, prin valorificarea rezultatelor obținute la concursul în discuție, numele M.A.C., care a obținut media finală 9,30, clasându-se pe poziția a 3-a și V.M., clasată pe poziția a 5-a, cu media 7,40.

Rezultă cu evidență, în acest context, că recurenta nu putea obține promovarea pe acel post nici chiar prin aplicarea unor dispoziții ce-i sunt favorabile din Regulamentul în vigoare la data desfășurării concursului anterior (2005), respectiv fără a se ține cont de opțiunea exprimată la data înscrierii, iar susținerile acesteia circumscrise existenței altor posturi la aceeași instanță nu prezintă nicio relevanță în soluționarea recursului, nefiind făcute dovada că vacantarea acestora ar fi survenit anterior adoptării hotărârii contestate.

Împrejurarea că recurenta îndeplinește celelalte condiții necesare promovării, din perspectiva normelor legale interne și comunitare, nu este de natură să impună o altă soluție în cauză, vocația pe care acestea i-au conferit-o neputând fi concretizată în absența unui număr suficient de posturi vacantate ulterior susținerii și promovării examenului din 5 octombrie 2008, astfel încât să nu fie afectate drepturile candidaților mai bine clasați. Nejustificate sunt și criticile recurentei circumscrise lipsei de precizie și previzibilitate a Regulamentului privind promovarea în funcții a judecătorilor și procurorilor, neconformității prevederii regulamentare potrivit căreia judecătorul poate valorifica examenul doar la secția pentru care a optat în raport cu prevederile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și, respectiv, situației discriminatorii în care s-ar afla acesta în raport cu judecătorii care au optat pentru promovarea pe loc.

Astfel, cerința de precizie a legii, definită în jurisprudența C.E.D.O. începând cu cauza S. contra Regatul Unit, impune ca legea să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a-i permite cetățeanului să-și adapteze conduita și să poată să prevadă, cu un grad de conexitate rezonabil, ținând seama de circumstanțele cauzei, consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat pe care îl comite. Curtea Europeană a statuat astfel că o lege este suficient de clară dacă permite petiționarului să-și adapteze conduita într-o măsură rezonabilă, fie și cerând, la nevoie, sfatul superiorului său ori obținând o precizare a legii cu ajutorul unei decizii judiciare (cauza R. contra Ungariei), sau înconjurându-se de consilieri luminați” (cauza O.D.

și D.W.W. contra Irlandei). S-a statuat de asemenea, că neclaritatea unei legi poate fi compensată printr-o practică judiciară constantă, care să permită înlăturarea arbitrariului în exercitarea puterii discreționare a autorității statului. În sensul acestor statuări, nu se poate reține că modificările aduse Regulamentului în discuție prin care nu s-a urmărit altceva decât îmbunătățirea performanțelor profesionale ale judecătorilor și procurorilor, creșterea eficienței activității instanțelor și parchetelor, a încrederii publice în sistemul judiciar, consolidarea și sporirea calității acestui sistem - nu ar permite unui judecător cu experiență și cu vocația de a promova la o Curte de Apel să-și adapteze, într-o măsură rezonabilă, conduita și să prevadă consecințele opțiunii exprimate la înscriere, respectiv, a participării sale la concurs, în condițiile astfel stabilite.

Pe de altă parte, Înalta Curte a statuat în mod constant, anterior desfășurării concursului în discuție, că aceleași condiții care au fost stabilite pentru înscrierea la concursul de promovare în funcții de execuție trebuie să fie respectate și în procedura ulterioară concursului, fiind posibilă promovarea judecătorului, prin valorificarea rezultatelor obținute, numai la secția pentru care acesta a formulat opțiunea unică la înscriere.

Totodată, jurisprudența Curții Constituționale, în concordanță cu cea a C.E.D.O., a statuat că principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru situații identice, în cauză prevederile regulamentare criticate instituind reguli diferite pentru persoane aflate în situații diferite (promovarea efectivă și pe loc), fără a contraveni în vreun mod prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată, care au în vedere o situație excepțională – aceea a imposibilității constituirii unui complet de judecători în cadrul unei secții. Concluzionând, instanța de control judiciar constată că întreaga construcție juridică pe care recurenta a încercat să o realizeze prin cererea de recurs nu are niciun suport legal, fiind și inexplicabilă în raport cu calificarea sa polivalentă, evidențiată ca atare în justificarea pretențiilor formulate.

În consecință, reținând că prin adoptarea hotărârii atacate nu a fost încălcată nicio prevedere legală sau regulamentară ce vizează cariera și drepturile judecătorilor, ca de altfel nici normele de drept europene invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, va respinge prezentul recurs ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.M. împotriva hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.