ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4085/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4085/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2009,

sub nr. 1/6515/1154/2009, petenta V.M., judecător la Tribunalul Vâlcea, a

solicitat

C.S.M.

reevaluarea

considerentelor care au stat la baza respingerii, la data de 22 ianuarie 2009,

ca inadmisibilă, a plângerii sale prealabile, formulată împotriva hotărârii Plenului

C.S.M.

nr. 1396 din 11 decembrie 2008,

precum și admiterea cererii sale de valorificare a rezultatului obținut la

examenul de promovare în funcții de execuție din data de 5 octombrie 2008,

având în vedere că la examenul de promovare ce a avut loc la data de 12

noiembrie 2005 i-a fost creată o stare de discriminare, prin împiedicarea

participării sale la acest concurs, aspect constatat de altfel, în mod

irevocabil, prin decizia nr. 1088 din 30 iunie 2006 pronunțată de Secția

contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii sale,

petenta a susținut, în esență, că prin respectiva decizie, irevocabilă, au fost

anulate hotărârile nr. 339/2005 și nr. 437/2005 adoptate de Plenul

C.S.M.

cu privire la organizarea

concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor din data de 12

noiembrie 2005, dispunându-se în același timp ca, pentru repararea

prejudiciului creat, modalitatea de punere în executare a acestei decizii să

fie stabilită de

C.S.M.

,

în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate, cu respectarea

recomandărilor C.N.C.D., cuprinse în hotărârea nr. 350/2005. Petenta a susținut

astfel că, în considerarea dispozițiilor acestei decizii și față de

împrejurarea că la Curtea de Apel Pitești există un post de execuție vacant

(astfel cum rezultă din hotărârea colegiului de conducere al acestei instanțe

din data de 17 februarie 2009), având în vedere și faptul că la ultimul concurs

de promovare a obținut media generală 7.40, fiind declarată admisă, conform

Regulamentului de promovare în funcții de execuție, se impune ca, pentru

repararea prejudiciului ce i-a fost creat prin împiedicarea participării sale

la examenul de promovare la data de 12 noiembrie 2005, să-i fie admisă cererea

de valorificare a rezultatului obținut la examenul de promovare în funcții de

execuție din data de 5 octombrie 2008, în sensul promovării sale efective în

funcția de judecător la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Prin hotărârea nr. 825 din 7

mai 2009, Plenul

C.S.M.

a

respins cererea petentei V.M., ca neîntemeiată. În motivarea hotărârii sale,

Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

În fapt, numita V.M. a participat

la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și

procurorilor din data de 5 octombrie 2008, optând pentru secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, concurs la care a

obținut media generală 7.40, clasându-se astfel pe poziția 5.

Prin hotărârea nr. 684 din

10 iulie 2008 a Plenului

C.S.M.

a fost aprobată lista de posturi pentru promovarea efectivă

în funcții de execuție, la curțile de apel și tribunale, pentru Curtea de Apel

Pitești fiind scos la concurs un singur post la secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ocupat de T.E., cu media generală de 9.85.

Prin hotărârea nr. 1396 din

11 decembrie 2008 a Plenului C.S.M., a fost respinsă cererea de valorificare a

rezultatului obținut de doamna judecător V.M. la concursul de promovare într-o

funcție de execuție vacantă la Curtea de Apel Pitești, în considerentele

acesteia reținându-se că din evidențele D.R.U.O. cadrul

C.S.M.

, rezultă că la această

instanță nu exista niciun loc vacant.

Împotriva acestei hotărâri,

recurenta V.M. a formulat atât o plângere prealabilă, prevalându-se de

dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cât și

recurs, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind

C.S.M.

, republicată, recurs ce a

fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 2019

din 3 aprilie 2009.

Plângerea prealabilă

formulată de recurentă împotriva hotărârii nr. 1396/2008 a fost respinsă ca

inadmisibilă în ședința Plenului C.S.M. din data de 22 ianuarie 2009, cu

motivarea că, în situația concretă, doamna judecător nu are deschisă calea

contenciosului de drept comun, date fiind dispozițiile art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004 care instituie calea de atac specială a recursului împotriva

hotărârilor Plenului ce privesc cariera și drepturile magistraților, hotărârea nr.

1396/2008 făcând parte din această categorie.

Cu privire la cererea

petentei de promovare într-o funcție de execuție vacantă la Curtea de Apel

Pitești, prin punerea în executare a deciziei nr. 1088 din 30 iunie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, Plenul C.S.M. a apreciat că decizia în

discuție a fost deja pusă în executare, prin faptul că următoarele examene de

promovare în funcții a judecătorilor și procurorilor la instanțele și

parchetele de pe lângă acestea nu au mai fost organizate într-o zi de sâmbătă.

Prin urmare, Plenul C.S.M. a apreciat că nefiind vorba de un act administrativ

ilegal, întrucât nici la emiterea hotărârii nr. 1396 din 11 decembrie 2008 a

Plenului C.S.M. și nici la emiterea hotărârii Plenului C.S.M. din 22 ianuarie 2009

prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea prealabilă formulată împotriva

primei hotărâri menționate, nu a fost încălcată vreo dispoziție legală sau

regulamentară, nu se poate pune problema reparării vreunui prejudiciu și, cu

atât mai puțin, a reparării acestuia în forma indicată de petentă.

Împotriva acestei hotărâri,

petenta V.M. a declarat recurs, considerând-o nelegală, motivat de faptul că a

fost dată cu încălcarea legii și cu exces de putere, în sensul dispozițiilor art.

2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv prin încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale.

Invocând și faptul că C.E.D.O.

a sancționat România pentru încălcarea art. 14 din Convenția Europeană care

interzic discriminarea, precum și prevederile art. 20 alin. (1) din Constituția

României, recurenta a solicitat admiterea recursului și, în consecință:

nr. 825 din 7 mai 2009 și obligarea C.S.M. să emită o nouă hotărâre în sensul

admiterii plângerii prealabile și a cererii de promovare în funcție la Curtea

de Apel Pitești;

nr. 1088 din 30 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 3638/2005, în baza

principiului oficialității și legalității care guvernează raporturile juridice

de contencios administrativ conform Legii nr. 544/2004, în sensul atingerii

scopului final al acțiunii în justiție, respectiv promovarea;

execuție la Curtea de Apel Pitești pentru repararea prejudiciului cauzat de

C.S.M. prin împiedicarea participării sale la examenul de promovare din data de

12 noiembrie 2005, în vederea respectării ordinii de drept încălcate, cu

respectarea recomandărilor C.N.C.D. din decizia nr. 350 din 19 decembrie 2005,

având în vedere faptul că îndeplinește toate condițiile de promovare.

În motivarea recursului s-a

susținut, în esență, că soluția de respingere a cererii prin care recurenta a

solicitat valorificarea examenului de promovare în funcții de execuție din data

de 5 octombrie 2008 (la care a obținut media 7.40), cerere precizată la 24

noiembrie 2008, în sensul solicitării în procedura contenciosului administrativ

a reparării prejudiciului cauzat de C.S.M. prin împiedicarea participării sale

la examenul de promovare din 12 noiembrie 2005, este nelegală, întrucât:

din 30 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat încălcarea a

două drepturi fundamentale – dreptul la libertate de conștiință și dreptul la

promovare, având ca o consecință cauzarea unui prejudiciu material și moral.

Prejudiciul nu este unul pretins, cum susține intimata, ci unul real.

2.

C.S.M.

, prin hotărârea nr. 1396 din 11

decembrie 2008, a respins cererea de valorificare a rezultatului la examenul de

promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008, fără a se pronunța pe

cererea precizatoare formulată la data de 24 noiembrie 2008 privind punerea în

executare a deciziei nr. 1088/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

cerere respinsă ulterior ca inadmisibilă.

Pentru a respinge cererea de

valorificare a examenului în discuție, C.S.M. a reținut că nu există post

vacant la secția pentru care s-a optat la data înscrierii la examen, fără a

avea în vedere faptul că executarea deciziei nr. 1088/2006 trebuia raportată la

procedura promovării judecătorilor în funcții de execuție la sesiunea de examen

din 12 noiembrie 2005, când a fost creată discriminarea.

În ședința din 22 ianuarie

2009, Plenul C.S.M. a hotărât respingerea plângerii prealabile ca inadmisibilă,

cu o motivare contrară legii, întrucât, în sensul art. 1 și

art.

2 din Legea nr. 554/2004 acțiunea în

justiție are ca obiect protecția unui drept subiectiv sau a unui interes

legitim pentru a cărui realizare calea justiției este obligatorie.

Or, susține recurenta, prin hotărârea

C.N.C.D. și decizia nr. 1088/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a

constatat incidența dispozițiilor art. 1 din această lege, dispunându-se

anularea actelor ilegale, fiindu-i recunoscut astfel dreptul pretins și

interesul legitim, respectiv posibilitatea reprogramării probei scrise doar

pentru aceasta, având în vedere faptul că examenul se susține pe specializări,

nefiind exclusă posibilitatea ca la o specializare să fie înscris un singur

participant.

Prin aceeași decizie s-a

dispus și repararea pagubei ce i-a fost cauzată recurentei, situație neadusă la

îndeplinire până în prezent. Statuările C.S.M., prin hotărârea nr. 825 din 7

mai 2004, în sensul că decizia nr. 1088/2006 a fost pusă în executare prin

faptul că următorul concurs de promovare a fost organizat într-o zi de

duminică, nu îndeplinește condiția nr. 3 din art. 1 al Legii nr. 554/2004

referitoare la repararea pagubei cauzate persoanei vătămate, care este în

interdependență și conexitate cu primele două condiții referitoare la anularea

actului și recunoașterea dreptului pretins.

Repararea prejudiciului

presupune restabilirea situației anterioare, obligație menționată în

considerentele deciziei nr. 1088/2006, statuările instanței, în sensul că

modalitatea de punere în executare urmează a fi stabilită de C.S.M., trebuind

să fie interpretate în sensul de a produce efecte, respectiv de a valida

rezultatul examenului de promovare din 5 octombrie 2008 și a dispune promovarea

la Curtea de Apel Pitești.

Principiul oficialității în

raportările juridice de contencios administrativ impune ca activitatea și

intervenția structurilor sistemului autorităților publice să se realizeze

prompt, rapid și din oficiu, pentru înlăturarea unei stări nelegale sau

anormale care poate afecta drepturile unei persoanei sau interesul general al

unei activități, obligația executării deciziei nr. 1088 din 30 iunie 2006

rezultând și din prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, conchide

recurenta, pe acest pretins aspect de nelegalitate, hotărârea atacată este

nelegală și discriminatorie, întrucât, pe de o parte, nu s-a atins scopul

acțiunii sale, acela al realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil

prefigurat (dreptul la promovare), iar pe de altă parte, recurenta îndeplinește

toate condițiile pentru promovare, în concordanță cu principiile legalității și

desfășurării carierei magistraților, după criteriile de competență prevăzute în

art. 30 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, respectiv: susținerea examenului de

promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008, cu media 7,40; vechimea

în magistratură (14 ani); calificativul „foarte bine” și media generală 9,80 la

evaluarea pe ultimii 3 ani; lipsa sancțiunilor disciplinare; formarea

profesională continuă în plan intern și internațional (studii postuniversitare,

masterat, doctorat, la Universitatea din Viena); respectarea principiului

specializării.

toate condițiile de promovare și din perspectiva normelor internaționale:

Principiile Fundamentale ale Națiunilor Unite privind independența

judecătorilor (1985); Recomandarea nr. 94/12 a Comitetului Miniștrilor către

statele membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor; Carta

Europeană privind statutul judecătorilor; Pactul Internațional cu privire la

drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România la 31

octombrie 1974, etc.

Potrivit jurisprudenței

Înaltei Curți, invocarea normelor europene care reglementează un drept

fundamental reprezintă o apărare juridică de ordine publică, ce poate fi

invocată oricând, iar un drept dobândit în baza unei norme europene nu poate fi

restrâns.

de valorificare a examenului de promovare din 5 octombrie 2008 și a plângerii

prealabile prin care s-a solicitat revocarea hotărârii nr. 1396 din 11

decembrie 2008, C.S.M. a săvârșit un exces de putere, depășind limitele

dreptului de apreciere în calitatea sa de autoritate administrativă cu

atribuții în domeniul carierei judecătorilor.

Din această perspectivă,

recurenta a apreciat că situației sale îi erau aplicabile prevederile

Regulamentului de promovare în funcții de execuție de la data desfășurării

examenului din 2005, întrucât normele de executare a hotărârilor în materia

contenciosului administrativ sunt norme imperative ce vizează ordinea publică,

cu efecte derogatorii de la dreptul comun, în speță de la aplicarea

Regulamentului aprobat prin hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu

modificările aduse prin hotărârea nr. 659 din 3 iulie 2008.

principiul legalității presupune ca prevederile aplicabile ale dreptului intern

să fie suficient de accesibile, precise și previzibile în ceea ce privește

aplicarea lor.

Or, susține recurenta, în

prezent există elemente de imprecizie și incertitudine ale Regulamentului

privind promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, care

s-a schimbat permanent și a fost interpretat diferit, de la caz la caz.

prejudiciului cauzat prin acte ilegale ale autorităților publice, consacrat de art.

998 – art. 999 C. civ., este incident principiul reparării în natură, repararea

prin echivalent bănesc fiind admisibilă numai în acele situații în care această

modalitate nu este posibilă.

Apreciind că, raportat la

dispozițiile art. 51 – art. 54 din Decretul nr. 31/1954, instanța poate obliga

autorul faptei ilicite de încălcare a drepturilor personal nepatrimoniale la

repararea în natură a prejudiciului cauzat recurentei, a menționat în cererea

de recurs și unele aspecte circumscrise condițiilor cerute de lege pentru

antrenarea răspunderii delictuale: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate,

vinovăția.

judecătorilor, recurenta a apreciat că, în raport cu prevederile art. 41 alin.

(3) din Legea nr. 304/2004, republicată și cu disfuncționalitățile provocate

sistemului judiciar prin pensionarea unui număr mare de judecători, C.S.M. avea

posibilitatea legală să aprobe promovarea sa la Curtea de Apel Pitești. În

opinia sa, în această situație de excepție, rămâne fără relevanță faptul că

posturile vacantate la respectiva instanță aparțineau altei secții decât cea

pentru care și-a exprimat opțiunea, justificându-se luarea în considerare a

specializării sale polivalente, atestată de formarea profesională continuă în

plan intern și internațional.

Punctul de vedere al C.S.M.,

în sensul că judecătorul poate valorifica examenul doar la secția la care a

optat la înscriere, a fost apreciat ca fiind contrar prevederilor art. 41 alin.

(3) din Legea nr. 304/2004, câtă vreme „în situația în care în cadrul unei

secții nu se poate constitui un complet de judecată, colegiul de conducere

poate dispune participarea unor judecători de la alte secții”. Totodată, la

promovarea pe loc nu se ține cont de criteriul specializării, judecătorii având

posibilitatea susținerii examenului de promovare la orice materie, indiferent

de secția la care activează sau vor activa ca urmare a promovării, situație

discriminatorie față de judecătorii care susțin examen pentru promovarea

efectivă.

C.S.M.

a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat, întrucât la emiterea hotărârii atacate nu

au fost încălcate prevederi legale sau regulamentare și nici normele de drept

european invocate de recurentă.

Expunând pe larg aspectele

circumscrise condițiilor în care a avut loc participarea recurentei la

concursul de promovare, rezultatele obținute de aceasta fiind clasată doar pe

locul 5, modalitatea de ocupare a singurului post scos la concurs la Curtea de

Apel Pitești, precum și argumentele pentru care plângerea prealabilă ce a vizat

hotărârea nr. 1396/2008 a fost respinsă ca inadmisibilă, iar cererea de

valorificare ulterioară nu a putut fi soluționată în mod favorabil, evidențiate

și în hotărârea atacată, intimatul a apreciat, totodată, că modalitatea de

punere în executare a deciziei nr. 1088/2006 lăsată la latitudinea C.S.M. nu

presupune promovarea unui judecător la instanța superioară și, prin urmare, o

reparare a prejudiciului pretins în modalitatea solicitată. Decizia în discuție

a fost pusă, de altfel, în executare, modalitatea de executare constând în

faptul că următoarele examene de promovare nu au mai fost organizate într-o zi

de sâmbătă, aceasta fiindu-i adusă la cunoștință recurentei prin adresa din 2008.

În opinia intimatului,

recurenta încearcă să impună propria modalitate de executare, anume executarea

prin promovare, prevalându-se în același timp de dispozițiile favorabile

cuprinse în Regulamentele aplicabile la data organizării celor două concursuri,

tinzând să obțină promovarea la Curtea de Apel Pitești, prin combinarea

acestora, ceea ce nu este admisibil.

Examinând actele dosarului,

hotărârea atacată și susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale

incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că

recursul nu este fondat, în considerarea argumentelor în continuare arătate,

prin care se va răspunde criticilor asude hotărârii aspectelor de nelegalitate

invocate în mod grupat, în funcție de legătura lor logică.

Astfel, raportat la starea

de fapt pe larg expusă în hotărârea atacată, necontestată de recurentă, precum

și la obiectul cererilor soluționate prin respectiva hotărâre, corecta

soluționare a cauzei impune examinarea și dezlegarea de către instanța de

control judiciar a următoarelor probleme de drept:

I. Admisibilitatea plângerii

prealabile formulate, în condițiile contenciosului de drept comun, împotriva

hotărârilor Plenului C.S.M. privind cariera și drepturile judecătorilor și

procurorilor.

Prin hotărârea nr. 684 din

10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a aprobat lista posturilor pentru promovarea

efectivă în funcții de execuție, la curțile de apel și tribunale, pentru Curtea

de Apel Pitești fiind scos la concurs un sigur post la secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal. În urma validării rezultatelor concursului

din 5 octombrie 2008, pe acest post a fost promovată T.A.E., cu o medie

generală de 9,85.

Recurenta V.M. a participat

la acest concurs, optând pentru Secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal a Curții de Apel Pitești, obținând media generală 7,40, cu care s-a

clasat pe poziția a V-a.

Cererea recurentei privind

promovarea sa efectivă la respectiva instanță, ca urmare a valorificării

ulterioare a rezultatului obținut la concursul din 5 octombrie 2008, a fost

respinsă de Plenul C.S.M. prin hotărârea nr. 1396 din 11 decembrie 2008, dată

fiind inexistența unui post vacant.

Împotriva acestei hotărâri,

recurenta V.M. a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004 cu modificările și completările ulterioare, recursul

fiind respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal prin decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunțată în

dosarul nr. 10644/1/2008.

Totodată, recurenta a

formulat o plângere prealabilă împotriva respectivei hotărâri, aceasta fiind

respinsă ca inadmisibilă, în ședința Plenului C.S.M. din data de 22 ianuarie 2009.

În conformitate cu

prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind hotărârile

C.S.M.

, republicată, cu modificările

ulterioare, hotărârile plenului, privind cariera și drepturile judecătorilor și

procurorilor, pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen

de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dat fiind caracterul special

al acestor prevederi legale, derogatorii de la contenciosul de drept comun și

cum hotărârea în discuție face parte, indiscutabil, din categoria celor care

privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, Plenul C.S.M. a

reținut în mod corect inadmisibilitatea respectivei plângeri prealabile, în

considerarea acelorași prevederi legale nefiind admisibilă nicio eventuală

reconsiderare a punctului de vedere exprimat sub acest aspect, cum se pretinde

prin cererea de recurs, inadmisibilă fiind și finalitatea urmărită – revocarea

unei hotărâri a cărei legalitate a fost constatată ca urmare a exercitării

controlului judiciar.

Aserțiunile recurentei

circumscrise pretinsei neconformități a motivării acestui punct de vedere

exprimat și prin hotărârea nr. 825 din 7 mai 2009, cu prevederile art. 1, art. 2

și art. 8 din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia

contenciosului administrativ, dată fiind în opinia sa, pretinsa neîndeplinire a

condiției realizării interesului persoanei vătămate la repararea prejudiciului

prin modalitatea de punere în executare a deciziei nr. 1088/2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție la care s-ar fi făcut referire, nu pot fi primite,

în condițiile în care inadmisibilitatea plângerii prealabile a fost reținută și

justificată numai în raport cu prevederile legale anterior arătate, neavând ca

suport o motivare în sensul indicat de aceasta.

II. Admisibilitatea

promovării recurentei într-o funcție de execuție vacantă la Curtea de Apel

Pitești prin punerea în executare a deciziei nr. 1088/2006, ca urmare a susținerii

și promovării examenului din 5 octombrie 2008.

Plenul C.S.M., prin hotărârea

nr. 339 din 8 septembrie 2005, a dispus cu privire la aprobarea organizării

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în perioada 12 - 21

noiembrie 2005, tematica și bibliografia de concurs, precum și numărul

posturilor vacante pentru a căror ocupare a fost organizat. Prin aceeași

hotărâre s-a stabilit ca proba scrisă să se susțină pe data de 12 noiembrie,

într-o zi de sâmbătă, iar cererile recurentei prin care a solicitat constatarea

nelegalității acestei din urmă dispoziții și reprogramarea într-o altă zi, cu

excepția celei de sâmbătă, a probei scrise din cadrul acestui concurs, a fost

respinsă prin hotărârea nr. 437 din 4 octombrie 2005.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1088/2006,

a desființat, în parte, aceste hotărâri, iar pe fond, a admis contestația

petentei V.M., anulând efectele concursului numai cu privire la acesta.

Pentru adoptarea acestei

soluții, s-a reținut, în esență, existența unei diferențe de tratament în

privința cetățenilor români membri ai mișcării creștine adventiste de ziua a

șaptea, pentru care ziua de sâmbătă este zi recunoscută ca zi de închinare,

repaus și sărbătoare religioasă, diferență nejustificată obiectiv și rezonabil

de împrejurarea că recurenta a fost singura persoană în situația de a solicita

reprogramarea probei scrise, întrucât singularitatea are caracter întâmplător,

iar concursul trebuie să asigure participarea tuturor cetățenilor, fără nici un

fel de discriminare.

Au fost avute în vedere și

dispozițiile hotărârii nr. 350 din 19 decembrie 2005, prin care C.N.C.D. a

constatat că faptele prezentate de V.M. constituie tratament diferențiat prin

perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, recomandând doar

C.S.M.

organizarea examenelor cu

respectarea acestui principiu în promovarea profesională, din prisma dreptului

la libertatea de gândire, conștiință și religie.

Întrucât actele atacate au

fost puse în aplicare și efectele lor juridice s-au consumat prin susținerea

probei de către ceilalți participanți, la data programată, Înalta Curte a

reținut că se impune măsura de constatare a nelegalității parțiale a acestora,

iar nu soluția cerută de recurentă, aceea a anulării în totalitatea lor. S-a

statuat, totodată, în considerentele deciziei, că modalitatea de punere în

executare a acesteia urmează a fi stabilită de C.S.M., cu respectarea

principiului nediscriminării și a recomandărilor C.N.C.D.

În conformitate cu

prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, invocată de recurentă, dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii, nerespectarea respectivului termen atrăgând aplicarea sancțiunilor

prevăzute în alin. (2) al aceluiași text.

Prin decizia nr. 1088/2006

nu a fost stabilită o astfel de obligație în sarcina C.S.M., modalitatea de

punere în executare a hotărârii, cu respectarea principiului nediscriminării și

a recomandărilor C.N.C.D. urmând a fi stabilită de acesta.

Pe de altă parte, pentru

ipoteza în care s-ar putea accepta incidența acestor dispoziții legale, se

impune precizarea că recurenta nu a declanșat procedura reglementată prin art. 25

din aceeași lege, prin formularea unei cereri ulterior expirării termenului în

discuție, a cărei examinare ar fi implicat, în mod evident, elucidarea tuturor

aspectelor, circumscrise stabilirii întinderii și înțelesului dispozitivului

respectivei hotărâri.

În vederea respectării

principiului nediscriminării și a recomandărilor C.N.C.D., conform statuărilor

Înaltei Curți, următoarele examene de promovare în funcții de execuție la

instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea nu au mai fost organizate

într-o zi de sâmbătă, C.S.M. aducându-i la cunoștință recurentei, prin adresa din

2008, faptul că această măsură reprezintă modalitatea stabilită pentru

executarea deciziei nr. 1088/2006.

Susținerile recurentei în

sensul că executarea acestei hotărâri implică promovarea sa efectivă pe baza

rezultatului obținut la concursul din 5 octombrie 2008 nu sunt justificate.

Considerentele decisive ale

respectivei hotărâri lămuresc pe deplin înțelesul și întinderea dispozitivului

său, iar modalitatea de executare a acesteia, lăsată la aprecierea C.S.M., nu

implică în niciun caz promovarea doamnei judecător la instanța superioară fără

participarea efectivă la concursul din anul 2005 sau prin valorificarea

ulterioară a rezultatelor obținute la un alt concurs, cu nesocotirea

prevederilor regulamentare aplicabile acestuia, în virtutea principiului tempus

regit actum, ori prin combinarea lor cu cele favorabile din Regulamentul

aprobat prin hotărârea nr. 323/2005, în vigoare la data examenului anterior.

Prin urmare, singura

modalitate de înlăturare a diferenței de tratament reținută prin decizia nr. 1088/2006

(pronunțată ulterior finalizării procedurilor de concurs și validării

rezultatelor acestuia) și de respectare a recomandărilor C.N.C.D., era aceea a

stabilirii datei de susținere a probei scrise pentru examenele următoare într-o

altă zi decât cea de sâmbătă, cum în mod corect a dispus

C.S.M.

Pe baza rezultatelor

obținute la concursul din 5 octombrie 2008 (media 7,40, poziția 5), recurenta a

obținut doar vocația pentru promovarea efectivă, în condițiile art. 30 alin. (1)

din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare

aprobat prin hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse

prin hotărârea nr. 659 din 3 iulie 2008, modalitatea de promovate pe care

urmărește să o obțină fiind de natură a prejudicia interesele și vocația

similară dobândită de ceilalți candidați care au obținut rezultate mai bune la

același concurs.

Din această perspectivă, se

impune precizarea că o primă cerere a recurentei de valorificare a rezultatului

obținut, formulată la 3 noiembrie 2008, a fost respinsă prin hotărârea nr. 1396/2008

a Plenului C.S.M., dată fiind neîndeplinirea condiției existenței unor posturi

vacante la instanța pentru care optase la înscriere, legalitatea respectivei

hotărâri fiind confirmată prin decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 10644/1/2008.

Ulterior, la data de 26

februarie 2009, pe postul vacant existent la Curtea de Apel Pitești, secția contencios

administrativ și fiscal, la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii

reclamantei înregistrată la 25 februarie 2009, a fost promovată numita C.A.M.,

judecător la Tribunalul Argeș, care a obținut media 9,55 la același concurs,

clasându-se pe poziția a 2-a.

La aceeași dată, Plenul

C.S.M. a propus Președintelui României eliberarea din funcție, prin pensionare,

a judecătorului care a ocupat funcția de președinte al Secției civile și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, începând cu data de 1

mai 2009, solicitându-se totodată, prin direcția de resort, relațiile necesare

privind secția căreia îi va reveni postul respectiv după vacantare.

Pentru acest post au

formulat cereri de promovare, prin valorificarea rezultatelor obținute la

concursul în discuție, numele M.A.C., care a obținut media finală 9,30,

clasându-se pe poziția a 3-a și V.M., clasată pe poziția a 5-a, cu media 7,40.

Rezultă cu evidență, în acest context, că recurenta nu putea obține promovarea pe

acel post nici chiar prin aplicarea unor dispoziții ce-i sunt favorabile din

Regulamentul în vigoare la data desfășurării concursului anterior (2005),

respectiv fără a se ține cont de opțiunea exprimată la data înscrierii, iar

susținerile acesteia circumscrise existenței altor posturi la aceeași instanță

nu prezintă nicio relevanță în soluționarea recursului, nefiind făcute dovada

că vacantarea acestora ar fi survenit anterior adoptării hotărârii contestate.

Împrejurarea că recurenta

îndeplinește celelalte condiții necesare promovării, din perspectiva normelor

legale interne și comunitare, nu este de natură să impună o altă soluție în

cauză, vocația pe care acestea i-au conferit-o neputând fi concretizată în

absența unui număr suficient de posturi vacantate ulterior susținerii și

promovării examenului din 5 octombrie 2008, astfel încât să nu fie afectate

drepturile candidaților mai bine clasați.

Nejustificate sunt și

criticile recurentei circumscrise lipsei de precizie și previzibilitate a

Regulamentului privind promovarea în funcții a judecătorilor și procurorilor,

neconformității prevederii regulamentare potrivit căreia judecătorul poate

valorifica examenul doar la secția pentru care a optat în raport cu prevederile

art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și, respectiv, situației

discriminatorii în care s-ar afla acesta în raport cu judecătorii care au optat

pentru promovarea pe loc.

Astfel, cerința de precizie

a legii, definită în jurisprudența C.E.D.O. începând cu cauza S. contra Regatul

Unit, impune ca legea să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a-i permite

cetățeanului să-și adapteze conduita și să poată să prevadă, cu un grad de

conexitate rezonabil, ținând seama de circumstanțele cauzei, consecințele ce

pot decurge dintr-un act determinat pe care îl comite.

Curtea Europeană a statuat

astfel că o lege este suficient de clară dacă permite petiționarului să-și

adapteze conduita într-o măsură rezonabilă, fie și cerând, la nevoie, sfatul

superiorului său ori obținând o precizare a legii cu ajutorul unei decizii

judiciare (cauza R. contra Ungariei), sau înconjurându-se de consilieri

luminați” (cauza O.D. și D.W.W. contra Irlandei).

S-a statuat de asemenea, că

neclaritatea unei legi poate fi compensată printr-o practică judiciară

constantă, care să permită înlăturarea arbitrariului în exercitarea puterii

discreționare a autorității statului.

În sensul acestor statuări,

nu se poate reține că modificările aduse Regulamentului în discuție prin care

nu s-a urmărit altceva decât îmbunătățirea performanțelor profesionale ale

judecătorilor și procurorilor, creșterea eficienței activității instanțelor și

parchetelor, a încrederii publice în sistemul judiciar, consolidarea și

sporirea calității acestui sistem - nu ar permite unui judecător cu experiență

și cu vocația de a promova la o Curte de Apel să-și adapteze, într-o măsură

rezonabilă, conduita și să prevadă consecințele opțiunii exprimate la

înscriere, respectiv, a participării sale la concurs, în condițiile astfel

stabilite.

Pe de altă parte, Înalta

Curte a statuat în mod constant, anterior desfășurării concursului în discuție,

că aceleași condiții care au fost stabilite pentru înscrierea la concursul de

promovare în funcții de execuție trebuie să fie respectate și în procedura

ulterioară concursului, fiind posibilă promovarea judecătorului, prin

valorificarea rezultatelor obținute, numai la secția pentru care acesta a

formulat opțiunea unică la înscriere.

Totodată, jurisprudența

Curții Constituționale, în concordanță cu cea a C.E.D.O., a statuat că

principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitate de

soluții numai pentru situații identice, în cauză prevederile regulamentare

criticate instituind reguli diferite pentru persoane aflate în situații

diferite (promovarea efectivă și pe loc), fără a contraveni în vreun mod

prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată, care au în

vedere o situație excepțională – aceea a imposibilității constituirii unui

complet de judecători în cadrul unei secții.

Concluzionând, instanța de

control judiciar constată că întreaga construcție juridică pe care recurenta a

încercat să o realizeze prin cererea de recurs nu are niciun suport legal,

fiind și inexplicabilă în raport cu calificarea sa polivalentă, evidențiată ca

atare în justificarea pretențiilor formulate.

În consecință, reținând că

prin adoptarea hotărârii atacate nu a fost încălcată nicio prevedere legală sau

regulamentară ce vizează cariera și drepturile judecătorilor, ca de altfel nici

normele de drept europene invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, va respinge prezentul

recurs ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.M. împotriva hotărârii Plenului

C.S.M.

nr. 825 din 7 mai 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2009.