ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4083/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 4 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost investită cu soluționarea recursului formulat,

în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M.,

republicată, de doamna judecător A.R., împotriva hotărârii nr. 916 din 21 mai

2009 a Plenului C.S.M., prin care a fost respinsă contestația împotriva hotărârii

nr. 322 din 15 mai 2009 a Secției pentru judecători, cu precizarea că recursul

declarat vizează și această din urmă hotărâre.

În motivarea recursului său recurenta, în

prezent judecător în cadrul Judecătoriei Chișineu Criș, urmare a numirii prin

decret prezidențial începând cu data de 25 iunie 2008, a arătat că și-a

exprimat opțiunea de a se prezenta la concursul de promovare în funcție de

execuție organizat la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea efectivă,

pe locurile vacante existente pe raza Curții de Apel Timișoara, Tribunalul

Timiș.

Învederând că îndeplinea condiția de vechime

solicitată pentru participarea la concursul de promovare în funcție de

execuție, recurenta a precizat că, în opinia sa, lipsa evaluării profesionale,

nu poate fi un impediment împotriva participării la concurs, câtă vreme se

datorează unor motive obiective, în condițiile în care obținerea unui raport de

evaluare profesională este o condiție de asemeni impusă de lege pentru astfel

de concursuri.

Intimatul C.S.M. a formulat în cauză

întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului formulat. În esență,

s-a arătat că hotărârile atacate sunt legale și temeinice în condițiile în care

potrivit art. 44 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pot

participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat

superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul „foarte

bine" la ultima evaluare și nu au fost sancționați disciplinar în ultimii

trei ani, cu îndeplinirea unor condiții minime de vechime, expres arătate.

Totodată, potrivit art. 39 alin. (2) din

același act normativ prima evaluare a judecătorilor și procurorilor se

realizează la 2 ani de la numirea în funcție, regulamentele privind organizarea

și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, ca și

cel de evaluare, aprobate prin hotărâri distincte ale Plenului C.S.M. reluând

dispozițiile legale menționate.

Întrucât recurenta avea la data înscrierii la

concurs o vechime în funcția de judecător definitiv de numai 9 luni și 7 zile,

activitatea sa profesională nu a putut fi evaluată, astfel că hotărârile

adoptate, atacate pe calea prezentului recurs sunt legale și temeinice,

deoarece recurenta nu îndeplinea cumulativ cerințele expres prevăzute de lege

pentru promovarea în funcția de judecător de tribunal, respectiv aceea privind

evaluarea activității profesionale.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte examinând actele și lucrările

dosarului raportat la criticile recurentei și față de prevederile legale

incidente în cauză reține că nu subzistă motive de nelegalitate care să impună

admiterea recursului formulat, fată de considerentele în continuare arătate.

Prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 916 din

data de 21 mai 2009, atacată cu recurs în prezenta cauză a fost respinsă

contestația recurentei A.R., formulată împotriva hotărârii nr. 322 din 14 mai

2009 a Secției pentru judecători a C.S.M., prin care a fost soluționată, de

asemenea în sensul respingerii, contestația aceleiași recurente îndreptată

împotriva hotărârii nr. 53 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a

concursului pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și

procurorilor, din data de 31 mai 2009. Prin această din urmă hotărâre a fost

respinsă cererea recurentei de înscriere la respectivul concurs de promovare în

funcții de execuție, pentru neîndeplinirea cerinței impusă de art. 44 alin. (1),

coroborat cu art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, sub

aspectul lipsei evaluării profesionale.

Necontestat, din cuprinsul hotărârilor sus

menționate rezultă că recurenta a fost numită prin Decretul Președintelui

României nr. 595/2008, judecător definitiv, la data de 1 iulie 2008, în

condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, exercitând

anterior profesia de avocat timp de 5 ani.

Nu este întemeiată critica recurentei în

sensul că îndeplinirea condiției de vechime impusă de art. 44 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru participarea la un concurs de

promovare în funcții de execuție este suficientă în vreme ce condiția obținerii

calificativului „foarte bine" la ultima evaluare profesională este de

natură a induce criterii subiective de apreciere și ca atare nu se impune cu

necesitate, lipsa evaluării din motive obiective nefiind așadar un impediment

împotriva participării la concurs, pentru cel puțin următoarele considerațiuni.

În primul rând, este de observat conținutul art.

44 alin. (1), ca și cel al art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, potrivit cu care participarea la concursul de promovare în funcția

de judecător de tribunal este legal condiționată de îndeplinirea cumulativă a

cerințelor expres enunțate, respectiv, existența calificativului „foarte

bine" la ultima evaluare, lipsa sancțiunii disciplinare în ultimii 3 ani

și o vechime de minim 5 ani în funcțiile de judecător, procuror sau avocat.

Totodată, legea prevede că prima evaluare a

judecătorilor și procurorilor se face Ia 2 ani de la numirea în funcție.

În raport de data numirii recurentei (1 iulie

2008) în profesie în mod evident, la data concursului în discuție activitatea

profesională a acesteia nu avea cum să fie evaluată.

În al doilea rând, este de menționat că

cerința existenței unui raport de evaluare profesională, alături de celelalte

condiții mai sus arătate, se impune a fi îndeplinită în vederea înscrierii și

participării la un concurs de promovare, ea neavând caracter facultativ, după

cum, în manieră, este adevărat, indirectă, sugerează recurenta.

În contextul noilor prevederi ale Legii nr. 303/2004

ca și al regulamentului și ghidului emise în aplicarea acestora, evaluarea

profesională a judecătorilor și procurorilor este concepută ca un proces amplu

și complex în scopul de a stabili nivelul de competență dar și de a spori

performanța profesională individuală ca și, implicit, performanța instanței

și/sau a parchetului în vederea consolidării calității actului de justiție.

În aceste condiții este nu numai imperios

necesar, după cum o prevăd textele din Legea nr. 303/2004, republicată, dar și

absolut firesc, ca evaluarea profesională să fie avută în vedere și în cadrul

politicilor de resurse umane, mai precis în procesul de ocupare a posturilor de

execuție și de conducere la instanțele și parchetele din sistemul judiciar.

Reținând așadar că în cazul de față în mod

legal procedura de evaluare a recurentei nu putea fi declanșată anterior

împlinirii celor doi ani de la numirea în funcție, dar și că, parcurgerea

acesteia și obținerea calificativului „foarte bine" este o condiție

esențială pentru participarea la concursul de promovare la instanța superioară,

impusă de legiuitor în vederea consolidării standardelor de calitate ale sistemului

judiciar, pe care recurenta nu a îndeplinit-o, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.R. împotriva hotărârii

Plenului C.S.M. nr. 916 din 21 mai 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

octombrie 2009.