ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4083/2009

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 4 iunie 2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost

învestită cu soluționarea recursului formulat, în temeiul art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

de doamna judecător A.R., împotriva Hotărârii nr. 916 din 21 mai 2009 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă

contestația împotriva Hotărârii nr. 322 din 15 mai 2009 a Secției pentru judecători,

cu precizarea că recursul declarat vizează și această din urmă hotărâre.

În motivarea

recursului său recurenta, în prezent judecător în cadrul Judecătoriei Chișineu

Criș, urmare a numirii prin decret prezidențial începând cu data de 25 iunie

2008, a arătat că și-a exprimat opțiunea de a se prezenta la concursul de

promovare în funcție de execuție organizat la data de 31 mai 2009, optând

pentru promovarea efectivă, pe locurile vacante existente pe raza Curții de

Apel Timișoara - Tribunalul Timiș.

Învederând că

îndeplinea condiția de vechime solicitată pentru participarea la concursul de

promovare în funcție de execuție, recurenta a precizat că, în opinia sa, lipsa

evaluării profesionale, nu poate fi un impediment împotriva participării la

concurs, câtă vreme se datorează unor motive obiective, în condițiile în care

obținerea unui raport de evaluare profesională este o condiție de asemeni

impusă de lege pentru astfel de concursuri.

Intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii a formulat în cauză întâmpinare solicitând

respingerea ca nefondată a recursului formulat. În esență, s-a arătat că

hotărârile atacate sunt legale și temeinice în condițiile în care potrivit art.

44 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pot participa la

concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare

judecătorii și procurorii care au avut calificativul „foarte bine” la ultima

evaluare și nu au fost sancționați disciplinar în ultimii trei ani, cu

îndeplinirea unor condiții minime de vechime, expres arătate.

Totodată, potrivit

art. 39 alin. (2) din același act normativ prima evaluare a judecătorilor și

procurorilor se realizează la 2 ani de la numirea în funcție, regulamentele

privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, ca și cel de evaluare, aprobate prin hotărâri distincte ale

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii reluând dispozițiile legale

menționate.

Întrucât recurenta

avea la data înscrierii la concurs o vechime în funcția de judecător definitiv

de numai 9 luni și 7 zile, activitatea sa profesională nu a putut fi evaluată,

astfel că hotărârile adoptate, atacate pe calea prezentului recurs sunt legale

și temeinice, deoarece recurenta nu îndeplinea cumulativ cerințele expres

prevăzute de lege pentru promovarea în funcția de judecător de tribunal,

respectiv aceea privind evaluarea activității profesionale.

Recursul nu este

fondat.

Înalta Curte

examinând actele și lucrările dosarului raportat la criticile recurentei și

față de prevederile legale incidente în cauză reține că nu subzistă motive de

nelegalitate care să impună admiterea recursului formulat, față de

considerentele în continuare arătate.

Prin Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 916 din data de 21 mai 2009,

atacată cu recurs în prezenta cauză a fost respinsă contestația recurentei

A.R., formulată împotriva Hotărârii nr. 322 din 14 mai 2009 a Secției pentru

judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost

soluționată, de asemenea în sensul respingerii, contestația aceleiași recurente

îndreptată împotriva Hotărârii nr. 53 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de

organizare a concursului pentru promovarea în funcții de execuție a

judecătorilor și procurorilor, din data de 31 mai 2009. Prin această din urmă

hotărâre a fost respinsă cererea recurentei de înscriere la respectivul concurs

de promovare în funcții de execuție, pentru neîndeplinirea cerinței impusă de

art. 44 alin. (1), coroborat cu art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, sub aspectul lipsei evaluării profesionale

Necontestat, din

cuprinsul hotărârilor sus-menționate rezultă că recurenta a fost numită prin

Decretul Președintelui României nr. 595/2008, judecător definitiv, la data de 1

iulie 2008, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

republicată, exercitând anterior profesia de avocat timp de 5 ani.

Nu este întemeiată

critica recurentei în sensul că îndeplinirea condiției de vechime impusă de

art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru participarea

la un concurs de promovare în funcții de execuție este suficientă în vreme ce

condiția obținerii calificativului „foarte bine” la ultima evaluare

profesională este de natură a induce criterii subiective de apreciere și ca

atare nu se impune cu necesitate, lipsa evaluării din motive obiective nefiind

așadar un impediment împotriva participării la concurs, pentru cel puțin

următoarele considerațiuni.

În primul rând, este

de observat conținutul art. 44 alin. (1), ca și cel al art. 39 alin. (2) din Legea

nr. 303/2004, republicată, potrivit cu care participarea la concursul de

promovare în funcția de judecător de tribunal este legal condiționată de

îndeplinirea cumulativă a cerințelor expres enunțate, respectiv, existența

calificativului „foarte bine” la ultima evaluare, lipsa sancțiunii disciplinare

în ultimii 3 ani și o vechime de minim 5 ani în funcțiile de judecător,

procuror sau avocat.

Totodată, legea

prevede că prima evaluare a judecătorilor și procurorilor se face la 2 ani de

la numirea în funcție.

În raport de data

numirii recurentei (1 iulie 2008) în profesie în mod evident, la data

concursului în discuție activitatea profesională a acesteia nu avea cum să fie

evaluată.

În al doilea rând,

este de menționat că cerința existenței unui raport de evaluare profesională,

alături de celelalte condiții mai sus arătate, se impune a fi îndeplinită în

vederea înscrierii și participării la un concurs de promovare, ea neavând

caracter facultativ, după cum, în manieră, este adevărat, indirectă, sugerează

recurenta.

În contextul noilor

prevederi ale Legii nr. 303/2004 ca și al regulamentului și ghidului emise în

aplicarea acestora, evaluarea profesională a judecătorilor și procurorilor este

concepută ca un proces amplu și complex în scopul de a stabili nivelul de

competență dar și de a spori performanța profesională individuală ca și,

implicit, performanța instanței și/sau a parchetului în vederea consolidării

calității actului de justiție.

În aceste condiții

este nu numai imperios necesar, după cum o prevăd textele din Legea nr.

303/2004, republicată, dar și absolut firesc, ca evaluarea profesională să fie

avută în vedere și în cadrul politicilor de resurse umane, mai precis în

procesul de ocupare a posturilor de execuție și de conducere la instanțele și

parchetele din sistemul judiciar.

Reținând așadar că în

cazul de față în mod legal procedura de evaluare a recurentei nu putea fi

declanșată anterior împlinirii celor doi ani de la numirea în funcție, dar și

că, parcurgerea acesteia și obținerea calificativului „foarte bine” este o

condiție esențială pentru participarea la concursul de promovare la instanța

superioară, impusă de legiuitor în vederea consolidării standardelor de

calitate ale sistemului judiciar, pe care recurenta nu a îndeplinit-o, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.R. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 916 din 21 mai 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2009.