ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2617/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 955

din 25 septembrie 2008, a respins contestația formulată de doamna judecător N.P.N.M.,

împotriva Hotărârii nr. 363 din 18 septembrie 2008 a secției pentru judecători a C.S.M., cu motivarea că dispozițiile art. 6 alin. (3) din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006, prevăd obligativitatea

opțiunii candidaților pentru o anumită secție, în cazul promovării la curțile

de apel, opțiune ce se impune a fi corelată cu specializarea judecătorului

decurgând din materia aleasă pentru susținerea concursului, sens în care este

și Hotărârea nr. 684/2008 a Plenului C.S.M. prin care a fost aprobată

organizarea concursului de promovare din data de 5 octombrie 2008.

Pe cale de consecință s-a apreciat

că nu se poate reține existența unei situații de discriminare în raport cu

candidații înscriși la concursul de promovare din data de 4 februarie 2007,

când lista posturilor scoase la concurs nu cuprindea mențiuni referitoare la

specializarea necesară ocupării posturilor și, cu atât mai puțin, față de

candidații procurori, pentru care nu există menționată obligativitatea unei

asemenea opțiuni.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petenta N.P.M.N., dar și împotriva hotărârii din 25 septembrie

2008, prin care i-a fost respinsă plângerea prealabilă prin care solicita

revocarea „hotărârii” adoptate de plen și suspendarea susținerii concursului de

promovare din data de 5 octombrie 2008.

S-a solicitat:

- anularea acestor hotărâri;

- obligarea C.S.M. să-i permită

participarea la concursul de promovare din data de promovare din data de 5

octombrie 2008;

- obligarea C.S.M. să procedeze la

promovarea pe funcția de execuție a judecătorilor care au fost declarați admiși

la curțile de apel în ordinea descrescătoare a mediilor obținute, indiferent de

specializarea aleasă pentru susținerea concursului.

În motivarea cererii recurenta a

arătat că, din economia dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

rezultă că promovarea judecătorilor la instanțele superioare se face pe bază de

concurs organizat la nivel național, aceasta fiind singura restricție prevăzută

de lege și nu se poate deroga de la această dispoziție legală, pe calea interpretării

unui regulament adoptat de C.S.M.

S-a mai susținut că, deși, potrivit Legii

nr. 317/204 și Legii nr. 303/2004, C.S.M. are atribuții de a dispune

organizarea și desfășurarea concursurilor, prin emiterea de hotărâri cu

caracter normativ, acesta nu poate impune, prin hotărârile emise, condiții mai

restrictive decât cele prevăzute de lege.

Prin cererea precizatoare formulată

la data de 21 noiembrie 2008 recurenta a declarat că renunță la judecarea

capătului 2 din cererea de recurs, motivat de împrejurarea că i s-a permis

participarea efectivă la concurs și a completat capătul 3 din cererea sa,

solicitând, în subsidiar pentru situația în care se va aprecia că hotărârile a

căror anular o solicită, sunt legale, obligarea intimatului C.S.M. la

promovarea sa pe un post de execuție la secția corespunzătoare specializării la

care a susținut proba de concurs, de la Curtea de Apel Alba Iulia.

Ulterior, la data de 3 martie 2009,

recurenta a formulat excepție de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din

hotărârea nr. 684 din 10 iulie 2008 a Plenului C.S.M.; prin încheierea de

ședință din data de 6 mai 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare a instanței competente

cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din hotărârea C.S.M. nr. 684/2008

și a suspendat judecarea recursului până la soluționarea excepției invocate.

Excepția de nelegalitate invocată a

fost respinsă prin sentința civilă nr. 3463 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Examinând motivele de recurs

invocate prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea va

respinge recursul, astfel cum a fost precizat, pentru următoarele considerente:

Referitor la Hotărârea nr. 955 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., Înalta Curte reține faptul că

recurenta, judecător la Tribunalul Alba, a formulat cerere de înscriere la

concursul de promovare pentru secția civilă a Curții de Apel Alba-Iulia,

specializarea „drept comercial”, ca materie de concurs.

Cererea sa a fost respinsă prin

Hotărârea nr. 7 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului de

promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008, iar contestațiile au

fost respinse de către C.S.M., mai întâi, de către secția pentru judecători și

apoi de Plenul C.S.M.

Recurenta apreciază că prin

impunerea condiției specializării care să coincidă cu secția pentru care se

concurează, C.S.M. adaugă la lege pentru că legea, în art. 43 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004, prevede numai că promovarea judecătorilor la instanțele

superioare se face pe bază de concurs organizat la nivel național, în limita

posturilor vacante existente, aceasta fiind singura restricție prevăzută de

lege.

Aceste susțineri sunt nefondate, iar

principiul specializării la care se face referire în actul contestat este

consacrat de mai multe dispoziții legale.

Astfel, în art. 46 din Legea nr. 303/2004

se arată că pentru promovarea magistraților este necesară susținerea unui

concurs care constă în probe scrise, în funcție de specializare, la materiile:

drept civil, drept penal, drept comercial, drept administrativ, drept financiar

și fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, dreptul internațional privat, dar

și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudența Curții

Constituționale, jurisprudența C.E.D.O. și jurisprudența C.J.C.E., precum și

procedura civilă sau procedura penală, în funcție de specializarea

judecătorului sau procurorului.

Chiar și Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare, aprobat prin Hotărârea

Plenului nr. 621/2006, în art. 6 alin. (3) și (4), prevede că cererea de

înscriere la concurs trebuie să precizeze „felul promovării”, instanța ori

parchetul la care se solicită promovarea, specializarea și, pentru promovarea

la curțile de apel, secția pentru care optează.

Dar și art. 16 alin. (2) și art. 17 alin.

(2) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare

fac trimitere la specializarea pentru care optează judecătorul sau procurorul.

Principiul specializării

judecătorilor este consacrat chiar prin dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, respectiv art. 35 alin. (2), art. 19 alin. (2) și art. 41

alin. (2)

Prin impunerea respectării principiului

specializării nu se încalcă principiul nediscriminării în raport cu judecătorii

care doresc să promoveze la tribunal pentru că obligativitatea opțiunii pentru

o anumită secție este valabilă numai în cazul curților de apel și nu în cazul

promovărilor la tribunale, astfel că situațiile juridice nu sunt identice și nu

se poate invoca discriminarea.

Faptul că la concursul de promovare

din 2007 nu s-a solicitat candidaților înscriși pentru promovarea la curtea de

apel să facă o asemenea alegere a specializării, nu poate fi invocat ca motiv

de nelegalitate a unei hotărâri prin care se pun în aplicare prevederi legale

sau regulamentare care consacră principiul specializării.

În raport de precizările recurentei

care a declarat că renunță la anularea hotărârii din 25 septembrie 2008 a

Plenului C.S.M. precum și obligarea la participarea la concursul de promovare

din 5 octombrie 2008 și că solicită obligarea C.S.M. la promovarea sa într-o

funcție de execuție, respectiv la secția comercială a Curții de Apel Alba

Iulia.

În privința acestei solicitări,

Înalta Curte va constata că, în baza efectului suspensiv al recursului declarat

în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, cu modificările ulterioare, a

fost posibilă participarea recurentei la concursul de promovare din 5 octombrie

2008 susținând probele la „dreptul comercial” și la celelalte materii potrivit

legii.

Valorificarea rezultatelor

concursului de promovare se poate face numai în conformitate cu prevederile

legale, respectiv art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare și

desfășurare a concursului de promovare, în termen de 6 luni de la data

comunicării rezultatelor finale ale concursului, dacă există posturi vacante.

Însă, acest capăt de cerere depinde

de modul de soluționare al cererii de anulare a Hotărârii nr. 955 din 25

septembrie 2008 a Plenului C.S.M.

Față de criticile aduse de recurentă

și în raport de dispozițiile legale prezentate, Înalta Curte apreciază că

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 955/2001 este legală și temeinică, iar în baza art.

312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.P.N.M.

împotriva Hotărârii nr. 955 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 mai 2010.