ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2617/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 955 din 25 septembrie 2008, a respins contestația formulată de doamna judecător N.P.N.M., împotriva Hotărârii nr. 363 din 18 septembrie 2008 a secției pentru judecători a C.S.M., cu motivarea că dispozițiile art. 6 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006, prevăd obligativitatea opțiunii candidaților pentru o anumită secție, în cazul promovării la curțile de apel, opțiune ce se impune a fi corelată cu specializarea judecătorului decurgând din materia aleasă pentru susținerea concursului, sens în care este și Hotărârea nr. 684/2008 a Plenului C.S.M.

prin care a fost aprobată organizarea concursului de promovare din data de 5 octombrie 2008. Pe cale de consecință s-a apreciat că nu se poate reține existența unei situații de discriminare în raport cu candidații înscriși la concursul de promovare din data de 4 februarie 2007, când lista posturilor scoase la concurs nu cuprindea mențiuni referitoare la specializarea necesară ocupării posturilor și, cu atât mai puțin, față de candidații procurori, pentru care nu există menționată obligativitatea unei asemenea opțiuni. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta N.P.M.N., dar și împotriva hotărârii din 25 septembrie 2008, prin care i-a fost respinsă plângerea prealabilă prin care solicita revocarea „hotărârii” adoptate de plen și suspendarea susținerii concursului de promovare din data de 5 octombrie 2008. S-a solicitat: - anularea acestor hotărâri; - obligarea C.S.M.

să-i permită participarea la concursul de promovare din data de promovare din data de 5 octombrie 2008; - obligarea C.S.M. să procedeze la promovarea pe funcția de execuție a judecătorilor care au fost declarați admiși la curțile de apel în ordinea descrescătoare a mediilor obținute, indiferent de specializarea aleasă pentru susținerea concursului. În motivarea cererii recurenta a arătat că, din economia dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 rezultă că promovarea judecătorilor la instanțele superioare se face pe bază de concurs organizat la nivel național, aceasta fiind singura restricție prevăzută de lege și nu se poate deroga de la această dispoziție legală, pe calea interpretării unui regulament adoptat de C.S.M.

S-a mai susținut că, deși, potrivit Legii nr. 317/204 și Legii nr. 303/2004, C.S.M. are atribuții de a dispune organizarea și desfășurarea concursurilor, prin emiterea de hotărâri cu caracter normativ, acesta nu poate impune, prin hotărârile emise, condiții mai restrictive decât cele prevăzute de lege. Prin cererea precizatoare formulată la data de 21 noiembrie 2008 recurenta a declarat că renunță la judecarea capătului 2 din cererea de recurs, motivat de împrejurarea că i s-a permis participarea efectivă la concurs și a completat capătul 3 din cererea sa, solicitând, în subsidiar pentru situația în care se va aprecia că hotărârile a căror anular o solicită, sunt legale, obligarea intimatului C.S.M.

la promovarea sa pe un post de execuție la secția corespunzătoare specializării la care a susținut proba de concurs, de la Curtea de Apel Alba Iulia. Ulterior, la data de 3 martie 2009, recurenta a formulat excepție de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din hotărârea nr. 684 din 10 iulie 2008 a Plenului C.S.M.; prin încheierea de ședință din data de 6 mai 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare a instanței competente cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din hotărârea C.S.M. nr. 684/2008 și a suspendat judecarea recursului până la soluționarea excepției invocate. Excepția de nelegalitate invocată a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3463 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Examinând motivele de recurs invocate prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea va respinge recursul, astfel cum a fost precizat, pentru următoarele considerente: Referitor la Hotărârea nr. 955 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., Înalta Curte reține faptul că recurenta, judecător la Tribunalul Alba, a formulat cerere de înscriere la concursul de promovare pentru secția civilă a Curții de Apel Alba-Iulia, specializarea „drept comercial”, ca materie de concurs. Cererea sa a fost respinsă prin Hotărârea nr. 7 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție din 5 octombrie 2008, iar contestațiile au fost respinse de către C.S.M., mai întâi, de către secția pentru judecători și apoi de Plenul C.S.M.

Recurenta apreciază că prin impunerea condiției specializării care să coincidă cu secția pentru care se concurează, C.S.M. adaugă la lege pentru că legea, în art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prevede numai că promovarea judecătorilor la instanțele superioare se face pe bază de concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente, aceasta fiind singura restricție prevăzută de lege. Aceste susțineri sunt nefondate, iar principiul specializării la care se face referire în actul contestat este consacrat de mai multe dispoziții legale.

Astfel, în art. 46 din Legea nr. 303/2004 se arată că pentru promovarea magistraților este necesară susținerea unui concurs care constă în probe scrise, în funcție de specializare, la materiile: drept civil, drept penal, drept comercial, drept administrativ, drept financiar și fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, dreptul internațional privat, dar și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudența Curții Constituționale, jurisprudența C.E.D.O. și jurisprudența C.J.C.E., precum și procedura civilă sau procedura penală, în funcție de specializarea judecătorului sau procurorului.

Chiar și Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 621/2006, în art. 6 alin. (3) și (4), prevede că cererea de înscriere la concurs trebuie să precizeze „felul promovării”, instanța ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea și, pentru promovarea la curțile de apel, secția pentru care optează. Dar și art. 16 alin. (2) și art. 17 alin. (2) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare fac trimitere la specializarea pentru care optează judecătorul sau procurorul.

Principiul specializării judecătorilor este consacrat chiar prin dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv art. 35 alin. (2), art. 19 alin. (2) și art. 41 alin. (2) Prin impunerea respectării principiului specializării nu se încalcă principiul nediscriminării în raport cu judecătorii care doresc să promoveze la tribunal pentru că obligativitatea opțiunii pentru o anumită secție este valabilă numai în cazul curților de apel și nu în cazul promovărilor la tribunale, astfel că situațiile juridice nu sunt identice și nu se poate invoca discriminarea. Faptul că la concursul de promovare din 2007 nu s-a solicitat candidaților înscriși pentru promovarea la curtea de apel să facă o asemenea alegere a specializării, nu poate fi invocat ca motiv de nelegalitate a unei hotărâri prin care se pun în aplicare prevederi legale sau regulamentare care consacră principiul specializării.

În raport de precizările recurentei care a declarat că renunță la anularea hotărârii din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. precum și obligarea la participarea la concursul de promovare din 5 octombrie 2008 și că solicită obligarea C.S.M. la promovarea sa într-o funcție de execuție, respectiv la secția comercială a Curții de Apel Alba Iulia. În privința acestei solicitări, Înalta Curte va constata că, în baza efectului suspensiv al recursului declarat în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, cu modificările ulterioare, a fost posibilă participarea recurentei la concursul de promovare din 5 octombrie 2008 susținând probele la „dreptul comercial” și la celelalte materii potrivit legii.

Valorificarea rezultatelor concursului de promovare se poate face numai în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului, dacă există posturi vacante. Însă, acest capăt de cerere depinde de modul de soluționare al cererii de anulare a Hotărârii nr. 955 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. Față de criticile aduse de recurentă și în raport de dispozițiile legale prezentate, Înalta Curte apreciază că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 955/2001 este legală și temeinică, iar în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.P.N.M. împotriva Hotărârii nr. 955 din 25 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.