Decizia nr. 2196/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Existența unei inegalități de tratament chiar între diferite curți de apel, întrucât pentru posturi de același fel se admite participarea la examen a unor candidați aflați în situații diferite. Spre exemplu, susține recurenta, pentru posturi vacante identice, în cadrul secției conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a prevăzut în tabel la rubrica specializare numai litigii de muncă și asigurări sociale pentru Curtea de Apel Timișoara și, respectiv, drept civil și dreptul muncii pentru Curtea de Apel Ploiești, deși nu este vorba de o secție mixtă.

Specializarea este dată în primul rând de secția unde activează magistratul care participă la examen.

În ultima zi de verificare a cererilor de înscriere s-a transmis printr-un fax expediat de Curtea de Apel Ploiești către Tribunalul Prahova o listă cu judecătorii care urmau să-și schimbe opțiunea, fără ca recurenta să figureze printre aceștia, fiind prejudiciată astfel în raport cu ceilalți colegi care au fost în măsură să-și schimbe opțiunea. Noua interpretare a regulamentului a fost dată ulterior încheierii perioadei de înscriere, așa încât candidații au fost în imposibilitatea de a opta în cunoștință de cauză pentru o anumită specializare și, față de această situație inechitabilă, nu au fost informați asupra posibilității de a se modifica opțiunea pentru a se evita soluția respingerii cererii de înscriere.

Existența unei inegalități de tratament față de alți colegi care au participat la examenul din 4 februarie 2007, organizat în baza aceluiași regulament, aceștia beneficiind de o altă interpretare. Chiar admițând că actuala interpretare dată de Plenul C.S.M. este corectă, în opinia recurentei aceasta trebuia dată înainte de organizarea examenului și înainte de înscrierea candidaților.

Inexistența unor criterii clare de selecționare a determinat situația confuză existentă la nivelul tuturor curților de apel, de natură a prejudicia candidații respinși pentru acest motiv. Prin precizările depuse ulterior la dosar, recurenta a susținut că toate hotărârile indicate în cererea de recurs au fost pronunțate cu încălcarea vădită a dispozițiilor art. 6 alin. (4) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, fiind întemeiată pe o interpretare diferită a acestui text. Recurenta a considerat că înscrierea sa la concurs a fost realizată în deplină concordanță cu dispozițiile acestuia text, indicarea specializării pentru care se optează fiind necesară numai pentru stabilirea materiilor de concurs și repartizarea pe săli a candidaților cum s-a întâmplat și la ultimul concurs de acest gen, organizat la data de 4 februarie 2007, când unii candidați care au optat pentru secția penală au avut materii de concurs „dreptul familiei și drept procesual civil”. Hotărârile contestate au fost motivate pe o interpretare ulterioară finalizării înscrierii la acest concurs, care nu a fost aprobată printr-o hotărâre a Plenului C.S.M., deși reprezintă o modificare sau chiar o completare a regulamentului dată în timpul concursului și după terminarea înscrierilor. A precizat, de asemenea, că interesul său în promovarea acestui recurs constă în faptul că dorește să-și valorifice acest drept în următoarele 6 luni, în condițiile art. 30 din regulament, în măsura în care se vor vacanta posturi la instanța pentru care a optat la înscriere, întrucât a ocupat poziția a 3-a, iar postul scos la concurs a fost ocupat de un alt coleg. C.S.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării s-a apreciat că, prin Hotărârea nr. 684 din 10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a aprobat, în art. 3, lista de posturi pentru promovarea efectivă în funcție de execuție la curțile de apel și tribunale, conform Anexei 1, listă care cuprinde, pentru Curtea de Apel Ploiești, unde s-a înscris recurenta, un singur post de judecător, la secția conflicte de muncă și asigurări sociale, corespunzător specializării drept civil și dreptul muncii, iar opțiunea recurentei pentru această secție nu este în concordanță cu materia pentru care a optat în vederea susținerii concursului, respectiv dreptul familiei și nici cu specializarea secției, hotărârile atacate fiind legale și temeinice. S-a apreciat, de asemenea că, acceptarea opiniei recurentei cu privire la interpretarea prevederilor art. 6 din Regulament ar conduce la lipsirea de efecte juridice a întregii reglementări privind materia probelor de concurs, cu încălcarea flagrantă a principiului specializării judecătorilor consacrat chiar prin Legea nr. 304/2004, fiind de esența carierei magistraților că specializarea, ca activitate de consacrare asupra studiului dreptului și de aplicare a unei anumite ramuri a științei dreptului, trebuie să implice inclusiv susținerea concursului de promovare la anumite materii, reglementat expres în chiar norma acestei legi organice, la art. 46 alin. (2). Pentru aceleași rațiuni s-a apreciat că nu poate fi primită drept motiv de recurs nici aprecierea recurentei potrivit cu care specializarea prevăzută de art. 6 alin. (3) din Regulament s-ar referi la specializarea secției unde funcționează judecătorul candidat, întrucât din interpretarea sistematică a normelor legale și regulamentare incidente în materie rezultă indubitabil că sensul acestui text nu poate fi decât ce al specializării secției la care este scos postul la concurs. În ceea ce privește pretinsa discriminare a recurentei în raport cu judecătorii care au participat la concursul de promovare din 4 februarie 2007, s-a precizat că lista posturilor scoase la concursul respectiv nu prevedea mențiuni privind specializarea necesară ocupării acestora, iar recurenta, ca și toți ceilalți candidați, a putut lua la cunoștință de toate exigențele stabilite pentru concursul la care s-a înscris, inclusiv sub aspectul unicității de opțiune și al specializării secției curții de apel pentru care se realizează opțiunea. Recursul nu este fondat. Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și, în mod grupat, motivele invocate de recurentă, în raport de legătura lor logică și prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține următoarele: D-na G.M., judecător la Tribunalul Prahova a formulat cerere pentru înscrierea la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, desfășurat la data de 5 octombrie 2008, optând pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, iar ca specializare, pentru disciplina dreptul familiei. Prin Hotărârea nr. 684 din 10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a aprobat lista posturilor pentru promovarea efectivă în funcții de execuție la curțile de apel și tribunale, conform Anexei 1 la hotărâre, listă care cuprinde, pentru Curtea de Apel Ploiești, un singur post de judecător la secția conflicte de muncă și asigurări sociale, corespunzător specializării drept civil și dreptul muncii. Această hotărâre, împreună cu tematica, bibliografia și formularele tip ale cererilor de înscriere, au fost publicate la data de 31 iulie 2008, iar recurenta, ca de altfel toți ceilalți candidați, au putut lua cunoștință de toate exigențele impuse pentru acest concurs, inclusiv sub aspectul unicității de opțiune și al specializării secției curții de apel pentru care aceasta se realizează. Constatând neconcordanța materiei pentru care a optat recurenta în vederea susținerii concursului cu secția la care a dorit să promoveze și specializarea acesteia, comisia de organizare a concursului de promovare, prin Hotărârea nr. 72 din 8 septembrie 2008, a respins cererea acesteia de înscriere la concurs, iar contestația formulată împotriva respectivei hotărârii a fost respinsă de secția pentru judecători a consiliul superior al magistraturii prin Hotărârea nr. 328 din 18 septembrie 2008, menținută de Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 954 din 25 septembrie 2008. Principiul specializării judecătorilor constituie un element esențial al carierei acestora, în această etapă a reformei justiției fiind consacrat de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prin stabilirea obligației de a se crea secții sau complete specializate în cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, dar și prin reglementarea competenței materiale funcționale a secțiilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe de grad inferior (art. 35 alin. (2) și art. 19 alin. (2)). Concursul pentru promovarea magistraților este reglementat de art. 49 din Legea nr. 303/2004, probele scrise, cu conținut teoretic și practic, constând în: a) în funcție de specializare, una din materiile enumerate de text: drept civil, drept penal, drept comercial, drept administrativ, drept financiar și fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, drept internațional privat; b) jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și Jurisprudența Curții Constituționale; c) jurisprudența C.E.D.O. și jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene; d) procedura civilă sau procedura penală. Potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, procedura de desfășurare a concursului, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor este prevăzută în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor. În concordanță cu art. 46 din Legea nr. 303/2004, în art. 16 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului C.S.M. s-a prevăzut că probele scrise cu caracter teoretic și practic se susțin la: a) una din materiile prevăzute de lege, anterior arătate, în funcție de specializarea pentru care optează judecătorul sau procurorul; b) drept procesual civil pentru materiile de specialitate: drept civil, drept comercial, drept administrativ, drept financiar și fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei și drept internațional privat, sau drept procesual penal pentru materia de specialitate drept penal; c) jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, jurisprudența Curții Constituționale, jurisprudența C.E.D.O. și a Curții de Justiție a Comunităților Europene, indiferent de specializare. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) și (4) din Regulament, în termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1) cei interesați pot depune cereri de înscriere la C.S.M., în care se menționează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanța ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea și, pentru promovarea la curțile de apel, secția pentru care optează. Din interpretarea logică și sistematică a acestor prevederi legale și regulamentare rezultă indiscutabil raportul direct existent între specializarea pentru care optează magistratul, secția curții de apel la care dorește să promoveze și materiile la care se susține concursul, specializarea implicând susținerea concursului la anumite materii, expres reglementate în chiar norma legii organice. Prin urmare, interpretarea dată de C.S.M. dispozițiilor art. 6 din Regulament este corectă, fiind în concordanță cu prevederile legii organice, fără a se putea reține că acestea ar constitui o modificare sau chiar o completare a Regulamentului, de natură a fi adoptată numai printr-o hotărâre a Plenului, cum pretinde recurenta. O interpretare contrară a acestor dispoziții, în sensul posibilității de a se opta pentru o secție de o anumită specializare și a se susține concursul la alte materii decât cele pe care aceasta le presupune, astfel cum au fost indicate în anexa Hotărârii nr. 684 din 10 iulie 2008, a cărei nelegalitate nu a fost, de altfel, invocată și contestată în condițiile legii, ar fi de natură să conducă la lipsirea de efecte a întregii reglementări privind materia probelor de concurs, cu încălcarea flagrantă a principiului specializării judecătorilor. De asemenea, într-o atare situație, ar deveni ineficientă însăși instituția juridică a concursului de promovare, care, în condițiile pretinse de recurentă, nu ar mai respecta imperativul unor criterii obiective de departajare a candidaților pentru posturile de judecător la curțile de apel, criterii consacrate atât de legea internă, cât și de normele europene în materie. În raport cu prevederile art. 41 din Legea nr. 303/2004, nu pot fi reținute nici susținerile recurentei privind existența unei inegalități de tratament între diferite curți de apel, disciplinele de drept civil și dreptul muncii, prevăzute pentru postul de judecător la Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale vizând specializările acestei secții, în raport cu care specializarea „dreptul familiei” pentru care aceasta a optat nu este conformă. Nejustificat este și argumentul discriminării recurentei în raport cu magistrații înscriși la concursul de promovare din data de 4 februarie 2007, în condițiile în care pentru acel concurs lista posturilor nu a cuprins mențiuni privind specializarea necesară ocupării posturilor. Din interpretarea sistematică a normelor legale și regulamentare anterior evocate rezultă că sensul normei de la art. 6 alin. (3) din Regulament nu poate fi decât acela al specializării secției la care este scos la concurs postul de judecător, neputând fi primită aprecierea contrară a recurentei în sensul că specializarea este dată de secția unde activează judecătorul candidat, inexplicabilă fiind de altfel, chiar și opțiunea acesteia pentru susținerea probei scrise și practice la altă materie decât aceea în care pretinde că s-a specializat, astfel încât nesocotirea exigențelor impuse prin Hotărârea nr. 684/2008, cu respectarea condițiilor de accesibilitate și previzibilitate, îi este imputabilă în exclusivitate. În ceea ce privește solicitarea de repunere în termenul de formulare a opțiunii, Plenul C.S.M. a reținut în mod corect caracterul nefondat al acesteia, în absența unui fundament de drept care să legitimeze o atare posibilitate, cererea formulată în acest sens nemaifiind susținută, de altfel, prin precizarea ulterioară a motivelor de recurs. În raport cu aceste considerente, reținând că hotărârea atacată a fost adoptată cu respectarea legii, Înalta Curte va respinge recursul formulat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca fiind nefondat.