ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2927/2009

Asupra recursului

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 238 din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

neîntemeiată,

acțiunea formulată de

reclamanții M.G.C., N.P.N.M.

, M.A. și P.C., în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Superior al Magistraturii, prin care solicitau anularea hotărârii

nr. 26590/1154 din 4 septembrie 2008 adoptată de

pârât, suspendarea executării acesteia și a concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor din data de 5 octombrie 2008, până la

soluționarea irevocabilă a cauzei, obligarea pârâtului să

permită

participarea la concursul susmenționat a tuturor candidaților care

îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 44 din

Legea nr. 303/2004, indiferent de specializare, și să procedeze la promovarea

pe funcții de execuție a judecătorilor

care

au fost declarați admiși la curțile de apel, în ordinea descrescătoare a

mediilor

obținute, indiferent de

specializarea aleasă pentru susținerea concursului.

Prin aceeași

sentință, instanța de fond a respins cererea intitulată „precizare

de acțiune", ca fiind tardiv formulată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență,

următoarele:

Adoptarea de către pârât a hotărârii contestate

de reclamanți a avut loc,

urmare sesizării

formulate de către aceștia din urmă, care au solicitat interpretarea

dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4), art. 16

alin. (2) lit. a) și art. 30 din Regulamentul

aprobat prin hotărârea nr.621/2006 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii.

Interpretarea dată de

Consiliul Superior al Magistraturii dispozițiilor legale susmenționate, în

sensul că opțiunea pentru o anumită secție trebuie să se facă în

funcție de specializare, specializare care

implică susținerea concursului la anumite

materii, este în concordanță cu dispozițiile art.

46 din Legea nr. 303/2004 privind

Statutul judecătorilor și procurorilor și cu art. 41 alin. (2) din Legea

nr. 304/2004

privind organizarea judiciară.

Prin hotărârea contestată, se

arată în considerentele sentinței recurate, nu s-a

adus

atingere principiului nediscriminării, întrucât restrângerea dreptului de

participare la concurs a acelor candidați care

doresc să susțină probele din altă

specializare

decât aceea corespunzătoare secției de la care postul vacant a fost scos

la

concurs are o justificare obiectivă, determinată de necesitatea respectării

principiului specializării.

Cu privire la interpretarea

dată dispozițiilor din regulament, prima

instanță a

apreciat, de asemenea, că aceasta este corectă, având în vedere că opțiunea

pentru înscrierea la concurs nu poate viza decât secția la care există

posturi vacante scoase la concurs, iar nu o altă

secție, în considerarea posibilității de

vacantare a unor posturi în termen de 6 luni, scopul organizării

concursului fiind

acela de ocupare a posturilor vacante existente.

Referitor la cererea

intitulată „precizare de acțiune", reținând că aceasta

reprezintă o modificare a capătului nr. 4 din cererea reclamanților și

că este formulată după prima zi de înfățișare, instanța de fond a respins-o ca

tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și

nelegală, au declarat recurs reclamanții M.G.C., N.P.N.M. și M.A., în temeiul

prevederilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului se

reiterează argumentele invocate în fața instanței de fond cu privire la modul

discriminator și nelegal în care pârâtul a interpretat,

prin

hotărârea contestată, dispozițiile art. 6 alin. (3) și (4), art. 16 alin. (2)

lit. a) și

art. 30 din Regulamentul aprobat

prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului

Superior al

Magistraturii; în plus, se arată că hotărârea este nemotivată, întrucât „nu a

examinat motivele" invocate de reclamanți, și că în mod greșit a dispus

instanța de fond respingerea, ca tardiv formulată, a precizării de acțiune,

susținându-se că aceasta a fost depusă înainte de

prima zi de înfățișare și aducându-

se

ca argument, în acest sens, împrejurarea că a fost formulată după depunerea de

către

pârât a întâmpinării.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și

lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată

că recursul

este ne fondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii contestată în cauză au fost interpretate, ca urmare a

sesizări unor judecători, dispozițiile art. 6 alin. (3) și

(4), art. 16 alin. (2) lit. a) și art. 30 din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea

nr. 621/2006 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că opțiunea

pentru o anumită secție trebuie să se facă în

funcție de specializare, specializare

care

implică susținerea concursului la anumite materii, nu reprezintă o modificare a

Regulamentului și nici o adăugare la lege.

Potrivit art. 6 din Regulament, „în termen de 15 zile de

la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesați pot depune

cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se

menționează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanța ori parchetul la

care se solicită promovarea, specializarea și, pentru promovarea la curțile de

apel, secția pentru care optează" [alin. (3)] și „Fiecare candidat poate

formula o singură opțiune cu privire la felul promovării, instanța ori

parchetul la care solicită promovarea, respectiv secția pentru care optează în

cazul promovării la curțile de apel, precum și specializarea pentru care

optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs" [alin. (4)].

Din interpretarea logică și sistematică a acestor

dispoziții normative, rezultă că proba teoretică și proba practică se vor

susține la o materie ale cărei instituții candidatul urmează să le aplice la

secția la care va fi promovat și, deci, alegerea materiei de concurs trebuie

făcută în concordanță cu acest principiu.

Reglementând desfășurarea

concursului pentru promovarea magistraților,

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevede

că „Probele constau în: în funcție de

specializare, una

dintre următoarele materii: drept civil, drept penal, drept comercial, drept

administrativ, drept financiar și fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei,

drept internațional privat" [lit. a)] și „procedura civilă sau procedura

penală, în funcție de specializarea judecătorului sau procurorului" [lit. d)].

Prevederile legale citate se

referă, așadar, în mod expres la specializarea

judecătorilor, atât Regulamentul de concurs cât și

interpretarea dată de către

intimatul-pârât

dispozițiilor actului normativ în discuție fiind în acord cu aceste

prevederi legale.

Astfel, se prevede un raport

de cauzalitate între specializarea pentru care optează magistratul, secția

curții de apel pentru care optează și materiile la care

susține

concursul.

De altfel, principiul specializării judecătorilor este

consacrat și prin

dispozițiile Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară (art. 19, art. 35 și art. 41), prin crearea de

secții sau complete specializate în cadrul judecătoriilor, tribunalelor și

curților de apel, precum și prin reglementarea competenței materiale

funcționale a

secțiilor din cadrul Înaltei

Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe.

Se va reține, de asemenea, că prevederile în discuție ale

Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 621/2006, precum și interpretarea dată acestora

de către intimatul-pârât, nu au un caracter discriminatoriu, în sensul

prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare, republicată, și a convențiilor europene sau

internaționale la care România este parte, ele fiind norme de reglementare

generale, aplicabile deopotrivă și în aceleași condiții, tară nici o excepție,

atât recurenților cât și celorlalți magistrați care s-au înscris la concurs.

Sentința atacată este, contrar susținerilor formulate de

recurenți, corect motivată, îndeplinind condiția prevăzută de art. 261 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ.

, chiar dacă instanța de

judecată nu a examinat punctual motivele

invocate de reclamanți, atâta

vreme cât considerentele expuse conțin argumentele legale și de temeinicie care

au condus la soluția adoptată de către instanță.

Nici susținerea recurenților, potrivit căreia precizarea

de acțiune a fost

greșit respinsă de

instanța de fond, ca tardiv formulată, nu este întemeiată, art. 134 C. proc.

civ. necondiționând în vreun fel „prima zi de înfățișare"

de

depunerea întâmpinării; dimpotrivă, aceasta din urmă este condiționată de

„prima zi de înfățișare", care este, potrivit

art. 118 alin. (3) din același cod, termenul

limită pentru ca pârâtul să „arate excepțiile, dovezile și toate

mijloacele sale de

apărare".

Cum la termenul anterior

depunerii cererii modificatoare a acțiunii, cel din 2 octombrie 2008, când a

fost soluționată cererea reclamanților de suspendare a

actului contestat, părțile au fost legal citate,

putând pune concluzii, conform art. 134

C. proc. civ., termen

de judecată ca fiind „prima zi de înfățișare" iar cererea modificatoare,

formulată la 11 noiembrie 2008, ca fiind tardivă.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanții M.G.C.,

N.P.N.M. și M.A. împotriva sentinței nr. 238

din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.