ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2927/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 238 din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții M.G.C., N.P.N.M. , M.A.

și P.C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin care solicitau anularea hotărârii nr. 26590/1154 din 4 septembrie 2008 adoptată de pârât, suspendarea executării acesteia și a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor din data de 5 octombrie 2008, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, obligarea pârâtului să permită participarea la concursul susmenționat a tuturor candidaților care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004, indiferent de specializare, și să procedeze la promovarea pe funcții de execuție a judecătorilor care au fost declarați admiși la curțile de apel, în ordinea descrescătoare a mediilor obținute, indiferent de specializarea aleasă pentru susținerea concursului.

Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins cererea intitulată „precizare de acțiune", ca fiind tardiv formulată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Adoptarea de către pârât a hotărârii contestate de reclamanți a avut loc, urmare sesizării formulate de către aceștia din urmă, care au solicitat interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4), art. 16 alin. (2) lit. a) și art. 30 din Regulamentul aprobat prin hotărârea nr.621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Interpretarea dată de Consiliul Superior al Magistraturii dispozițiilor legale susmenționate, în sensul că opțiunea pentru o anumită secție trebuie să se facă în funcție de specializare, specializare care implică susținerea concursului la anumite materii, este în concordanță cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și cu art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Prin hotărârea contestată, se arată în considerentele sentinței recurate, nu s-a adus atingere principiului nediscriminării, întrucât restrângerea dreptului de participare la concurs a acelor candidați care doresc să susțină probele din altă specializare decât aceea corespunzătoare secției de la care postul vacant a fost scos la concurs are o justificare obiectivă, determinată de necesitatea respectării principiului specializării.

Cu privire la interpretarea dată dispozițiilor din regulament, prima instanță a apreciat, de asemenea, că aceasta este corectă, având în vedere că opțiunea pentru înscrierea la concurs nu poate viza decât secția la care există posturi vacante scoase la concurs, iar nu o altă secție, în considerarea posibilității de vacantare a unor posturi în termen de 6 luni, scopul organizării concursului fiind acela de ocupare a posturilor vacante existente. Referitor la cererea intitulată „precizare de acțiune", reținând că aceasta reprezintă o modificare a capătului nr. 4 din cererea reclamanților și că este formulată după prima zi de înfățișare, instanța de fond a respins-o ca tardiv formulată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții M.G.C., N.P.N.M.

și M.A., în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului se reiterează argumentele invocate în fața instanței de fond cu privire la modul discriminator și nelegal în care pârâtul a interpretat, prin hotărârea contestată, dispozițiile art. 6 alin. (3) și (4), art. 16 alin. (2) lit. a) și art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii; în plus, se arată că hotărârea este nemotivată, întrucât „nu a examinat motivele" invocate de reclamanți, și că în mod greșit a dispus instanța de fond respingerea, ca tardiv formulată, a precizării de acțiune, susținându-se că aceasta a fost depusă înainte de prima zi de înfățișare și aducându- se ca argument, în acest sens, împrejurarea că a fost formulată după depunerea de către pârât a întâmpinării.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este ne fondat, după cum se va arăta în continuare. Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii contestată în cauză au fost interpretate, ca urmare a sesizări unor judecători, dispozițiile art. 6 alin. (3) și (4), art. 16 alin. (2) lit. a) și art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că opțiunea pentru o anumită secție trebuie să se facă în funcție de specializare, specializare care implică susținerea concursului la anumite materii, nu reprezintă o modificare a Regulamentului și nici o adăugare la lege.

Potrivit art. 6 din Regulament, „în termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesați pot depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se menționează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanța ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea și, pentru promovarea la curțile de apel, secția pentru care optează" [alin. (3)] și „Fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu privire la felul promovării, instanța ori parchetul la care solicită promovarea, respectiv secția pentru care optează în cazul promovării la curțile de apel, precum și specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs" [alin. (4)]. Din interpretarea logică și sistematică a acestor dispoziții normative, rezultă că proba teoretică și proba practică se vor susține la o materie ale cărei instituții candidatul urmează să le aplice la secția la care va fi promovat și, deci, alegerea materiei de concurs trebuie făcută în concordanță cu acest principiu.

Reglementând desfășurarea concursului pentru promovarea magistraților, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevede că „Probele constau în: în funcție de specializare, una dintre următoarele materii: drept civil, drept penal, drept comercial, drept administrativ, drept financiar și fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, drept internațional privat" [lit. a)] și „procedura civilă sau procedura penală, în funcție de specializarea judecătorului sau procurorului" [lit. d)]. Prevederile legale citate se referă, așadar, în mod expres la specializarea judecătorilor, atât Regulamentul de concurs cât și interpretarea dată de către intimatul-pârât dispozițiilor actului normativ în discuție fiind în acord cu aceste prevederi legale.

Astfel, se prevede un raport de cauzalitate între specializarea pentru care optează magistratul, secția curții de apel pentru care optează și materiile la care susține concursul. De altfel, principiul specializării judecătorilor este consacrat și prin dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (art. 19, art. 35 și art. 41), prin crearea de secții sau complete specializate în cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, precum și prin reglementarea competenței materiale funcționale a secțiilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe. Se va reține, de asemenea, că prevederile în discuție ale Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, precum și interpretarea dată acestora de către intimatul-pârât, nu au un caracter discriminatoriu, în sensul prevederilor O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și a convențiilor europene sau internaționale la care România este parte, ele fiind norme de reglementare generale, aplicabile deopotrivă și în aceleași condiții, tară nici o excepție, atât recurenților cât și celorlalți magistrați care s-au înscris la concurs. Sentința atacată este, contrar susținerilor formulate de recurenți, corect motivată, îndeplinind condiția prevăzută de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. , chiar dacă instanța de judecată nu a examinat punctual motivele invocate de reclamanți, atâta vreme cât considerentele expuse conțin argumentele legale și de temeinicie care au condus la soluția adoptată de către instanță.

Nici susținerea recurenților, potrivit căreia precizarea de acțiune a fost greșit respinsă de instanța de fond, ca tardiv formulată, nu este întemeiată, art. 134 C. proc. civ. necondiționând în vreun fel „prima zi de înfățișare" de depunerea întâmpinării; dimpotrivă, aceasta din urmă este condiționată de „prima zi de înfățișare", care este, potrivit art. 118 alin. (3) din același cod, termenul limită pentru ca pârâtul să „arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare". Cum la termenul anterior depunerii cererii modificatoare a acțiunii, cel din 2 octombrie 2008, când a fost soluționată cererea reclamanților de suspendare a actului contestat, părțile au fost legal citate, putând pune concluzii, conform art. 134 C. proc.

civ., termen de judecată ca fiind „prima zi de înfățișare" iar cererea modificatoare, formulată la 11 noiembrie 2008, ca fiind tardivă. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanții M.G.C., N.P.N.M. și M.A. împotriva sentinței nr. 238 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.