ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1513/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 1134 din 16 decembrie 2010 Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca neîntemeiată cererea de apărare a reputației profesionale formulată de C.C. judecător la Judecătoria Craiova, reținând, în esență, că prin Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 25 din 22 ianuarie 2010 s-a admis sesizarea formulată de Comisia de disciplină pentru judecătorii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 187/CDJ/2008 împotriva judecătoarei C.C. și s-a constatat încălcarea de către acest magistrat a dispozițiilor art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

Contestația formulată împotriva acestor decizii a fost respinsă prin Hotărârea Plenului nr. 371 din 5 martie 2009 și de asemenea a fost respins și recursul declarat împotriva ultimei hotărâri prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5369/2009. Plenul a mai reținut că reputația profesională reprezentând reprezintă părerea publică referitoare la modul în care magistratul își exercită profesia și este o consecință a integrității morale și profesionale de care trebuie să dea dovadă fiecare judecător sau procuror, a atitudinii pe care magistratul o adoptă în relațiile cu colegii, justițiabilii, persoanele cu care intră în contact în exercitarea profesiei ori în legătură cu aceasta.

Plenul a apreciat că pentru apărarea acestei valori, esențială în cariera unui magistrat, a fost instituită procedura instituită de dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind organizarea Consiliului Superior al Magistraturii republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel cum s-a statuat prin Hotărârea nr. 25 din 22 ianuarie 2009 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ce a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 5369 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător C.C.

nu a apelat la mijloacele puse la dispoziție de prevederile legale pentru a răspunde unor acuzații apărute în presă ce aduceau atingere reputației profesionale, precum exercitarea dreptului la replică, emiterea unui comunicat de presă de către purtătorul de cuvânt al instanței ori formularea unei cereri de apărare a reputației profesionale, ci a înțeles a solicita personal explicații redactorului articolului apreciat a fi denigrator, prezentându-se în acest sens la sediul redacției împreună cu alte două persoane, dând astfel naștere unui incident care a fost reflectat în presă printr-un articol ulterior, referitor la comportamentul magistratului, cu consecințe directe asupra imaginii justiției.

Plenul a reținut că cererea de apărare a reputației profesionale, ce face obiectul lucrării de față, a fost formulată de doamna judecător C.C. după producerea incidentului amintit și după începerea cercetărilor preliminarii de către Consiliul Superior al Magistraturii și a fost invocată ca apărare în cadrul procedurii de constatare a încălcării normelor Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor în fața înaltei Curți de Casație și justiție, care a reținut că această apărare este ineficientă în condiția în care cererea de apărare a reputației profesionale a fost formulată după începerea cercetării preliminării.

Având în vedere faptul că judecătorul C.C., prin conduita adoptata nu a înțeles sa urmeze procedura legală, ci dimpotrivă a dat naștere unui incident în raport de care s-a constatat încălcarea normelor codului deontologic, precum și faptul că doamna judecător a formulat cererea de apărare a reputației ulterior demersurilor sale la sediul ziarului determinate de apariția articolului de presă presupus defăimător, în analiza cererii de apărare a reputației nu se pot trata separat cele două situații ce au stat Ia baza formulării cererii de apărare a reputației și respectiv a sesizării privind încălcarea normelor codului deontologic. Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs C.C.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că a formulat cerere de apărare a reputației profesionale la data de 21 august 2008 în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 317/2004, cu privire la aspectele semnalate în ziarul „Indiscret de Oltenia” din data de 4 august 2008, publicație care aparține SC B.M.G. SRL. La data de 22 noiembrie 2010 Serviciul Inspecției Judiciare din cadrul C.S.M. întocmește un raport în urma verificărilor efectuate în legătură cu cererea de apărare a reputației profesionale, raport care conține o serie de inadvertențe și anume: A. Cererea de apărare a reputației profesionale am formulat-o la data de 21.08. 2008, imediat după publicarea articolului în ziarul „Indiscret de Oltenia”, tară a se începe cercetările prealabile de către C.S.M.

așa cum greșit s-a reținut în Raportul întocmit de Serviciul Inspecției Judiciare din cadrul C.S.M. la 19 noiembrie 2010. Așa cum rezultă din Rezoluția din data de 01 octombrie 2008 întocmită de Comisia de disciplină pentru judecători din cadrul C.S.M., lucrarea privind pe petiționara SC B.M.G.

SRL a fost înregistrată la data de 12 august 2008, iar Nota privind rezultatul verificărilor preliminarii a fost depus la data de 30 septembrie 2008. Prin urmare, a susținut recurenta, toate verificările preliminare s-au efectuat după data de 20 august 2008 și până la 30 septembrie 2008, conform rezoluției emise, toate cercetările prealabile au fost efectuate de Comisia de disciplină pentru judecători după înregistrarea cererii de apărare a reputației profesionale care a fost înaintată C.S.M.-ului la data de 21 august 2008. B. Recurenta a mai arătat că în perioada aprilie-iunie 2009 o serie de cereri de apărare a reputației profesionale formulate de către colegi judecători sau procurori din țară au fost admise, iar, în schimb, cererea de apărare a reputației profesională pe care am formulat-o mi-a fost respinsă, deși am făcut dovada la acea dată cu probele administrate că toate afirmațiile denigratoare sunt tendențioase și au fost făcute cu scopul de a-i aduce un prejudiciu moral de imagine.

Mai mult decât atât, Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 1081 din data de 25 iunie 2009 îmi respinge cererea ,iar în aceiași ședință admite cererea unei alte colege judecător prin Hotărârea nr. 1080 din data de 25 iunie 2009, creând astfel discriminări între judecători și încălcând art. 6 din practica C.E.D.O. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Nu poate fi reținut ca intimat primul aspect de nelegalitate invocat. Aceasta deoarece cererea de apărare a reputației profesionale din data de 21 august 2008 a fost formulată după producerea evenimentului și după înregistrarea la Consiliul Superior al Magistraturii din 11 august 2008 a sesizării petiționarei SC B.M.G.

SRL prin care s-a reclamat conduita necorespunzătoare a recurentei. Pe cale de consecință, în mod corect s-a constatat, din punct de vedere al succesiunii evenimentelor că cererea de apărare a reputației a fost formulată după începerea cercetării preliminare și s-a apreciat corect că este lipsită de eficiență.

În această cerere de apărare a reputației profesionale, ca mijloc de apărare pus la dispoziție nu a fost formulată anterior sesizării din 11 august 2008 cu privire la faptele săvârșite de recurentă la data de 5 august 2008. Astfel cum s-a reținut în decizia nr. 5369 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, exercitarea dreptului la replică nu trebuie să se facă în condiții de natură a compromite demnitatea judecătorului în funcție ori de a afecta prestigiul justiției, iar cererea de apărare a reputației profesionale în condițiile art.30 alin. (2) din Legea nr.317/2004 a fost făcută numai după începerea cercetării preliminare de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat, privind existența unei discriminări în raport cu alți colegi cărora le-a fost admisă cererea de apărare a reputației profesionale, nu poate fi reținut. Recurenta nu a fost discriminată prin respingerea cererii sale de apărare a reputației profesionale, deoarece intimatul conform competenței sale și în raport de situația și verificările specifice fiecărei cereri are competența deplină și exclusivă de a decide motivat, în fiecare caz în parte dacă sunt îndeplinite sau nu condițiile pentru a admite o cerere de apărare a reputației formulate de magistrat, în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 republicată. Iar în ceea ce privește cererea recurentei, aceasta a fost respinsă în mod legal prin Hotărârea nr. 1134 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii . Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legal actul administrativ contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1134 din 16 octombrie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 martie 2011.