ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1924/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 4 august 2015 sub nr. x/2015*, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F. și G. a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii adunării generale a proprietarilor din data de 2 februarie 2015, considerată emisă cu încălcarea Legii nr. 230/2007.

Prin sentința nr. 138 din 27 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității. Totodată, a fost admisă cererea având ca obiect "anulare act" formulată de reclamantul A. și s-a dispus anularea Hotărârii adunării generale a proprietarilor din cadrul B. din data de 2 februarie 2015.

În esență, s-a reținut că prin această hotărâre reclamantul fost ales președinte al acestei asociații, nefiind contestată, iar pârâtul C., deși nu mai deținea funcția de președinte al B. din data de 20 februarie 2014, a convocat Adunarea Generală a Asociației în ședință extraordinară pentru data de 23 ianuarie 2015 și ulterior, pentru data de 2 februarie 2015.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B., prin președinte.

Prin încheierea din 29 martie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 230/2007.

În motivarea soluției, instanța a apreciat că se impune respingerea cererii, în temeiul art. 21 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, apreciindu-se că nu poate fi invocată excepția de neconstituționalitate cu privire la întreaga Lege nr. 230/2007, în sensul că aceasta ar avea o înrâurire asupra cauzei.

Prin aceeași încheiere s-a amânat pronunțarea asupra apelului, în vederea soluționării cererilor de recuzare formulate de C. și de către avocat H. pentru apelanta-pârâtă B., precum și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise.

Prin decizia nr. 120 din 12 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâții B., prin președinte C., D., E., F.. A fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de I.. Au fost obligați pârâții C., D., E., F. și G., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către A., în cuantum de 500 RON.

În considerentele acestei hotărâri, cu privire la motivul de apel vizând respingerea de către prima instanță a excepției tardivității cererii, instanța de apel a reținut că prin decizia Curții Constituționale nr. 670/2011 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 230/2007 și s-a constatat că sintagma "de la adoptarea acesteia" este neconstituțională. Din întreaga motivare a deciziei nr. 670/2011 a Curții Constituționale rezultă că acest termen de 45 zile începe să curgă de la data când petentul a luat cunoștință în mod efectiv de hotărârea pe care o contestă, fie prin comunicarea în scris prevăzută de art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, fie prin alte mijloace.

Împotriva încheierii din 29 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a declarat recurs petenta B..

În cadrul motivelor de recurs, recurenta a susținut că, în dezacord cu motivarea soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale, reținute prin încheierea atacată, consideră că, după decizia nr. 670/2011 a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională sintagma "de la adoptarea acesteia"din cadrul art. 26 din Legea nr. 230/2007, întreaga lege a devenit neconstituțională deoarece legiuitorul nu a remediat această chestiune în 45 de zile ceea ce a atras abrogarea de drept a art. 26 în integralitatea sa.

Consecința declarării necosntituționale a sintagmei menționate este aceea că nu se cunoaște momentul de la care curge termenul de 45 de zile în care pot fi atacate hotărârile Adunării generale ale asociației de proprietari care sunt contrare legii. În opinia recurentei lipsa precizării momentului de la care începe să curgă termenul de 45 de zile permite o practică neunitară a instanțelor.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, cu consecința desființării încheierii atacate, iar, în rejudecare, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 230/2007.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2019, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, acestea neînțelegând să își exercite acest drept.

Prin încheierea din 17 septembrie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierii din 29 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2019 a fost suspendată judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsura suspendării fiind menținută prin încheierea din 3 martie 2020.

Înalta Curte, la termenul din 13 octombrie 2020, după repunerea cauzei pe rol, a luat în examinare recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Prin încheierea atacată, Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a întregii Legi nr. 230/2007, în baza art. 21 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, cu motivarea că nu se poate reține că întreaga lege ar avea înrâurire asupra cauzei.

Cu titlu prelabil, Înalta Curte reține că obiectul cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel cum a fost formulat de petentă, este neconstituționalitatea Legii nr. 230/2007 în integralitatea sa, astfel că din această perspectivă va fi analizat recursul.

Pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ: excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Pe baza acestor considerații teoretice, în speță, se constată că, prin excepția de neconstituționalitate formulată, petenta a apreciat că dispozițiile Legii nr. 230/2007 sunt neconstituționale în integralitatea lor.

Examenul legăturii cu cauza se face prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță.

Petenta a susținut că, după pronunțarea deciziei nr. 670/2011 a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională sintagma "de la adoptarea acesteia" din cadrul art. 26 din Legea nr. 230/2007, întreaga lege a devenit neconstituțională deoarece legiuitorul nu a remediat această chestiune în 45 de zile ceea ce a atras abrogarea de drept a art. 26 în integralitatea sa.

Pentru a admite însă cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța, în fața căreia a fost invocată, nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional și nici cu aspecte de interpretare a dispozițiilor legale dintr-o perspectivă proprie a petentei.

Deși petenta a susținut că excepția de neconstituționalitate vizează întreaga Lege nr. 230/2007, aceasta justifică demersul judiciar de sesizare a Curții Constituționale doar din perspectiva soluționării excepției tardivității formulării acțiunii în anularea hotărârii asociației de proprietari, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii de sesizare întrucât Legea nr. 230/2007 nu are legătură cu cauza din perspectiva tuturor textelor de lege din cuprinsul acesteia, astfel cum corect a reținut Curtea de Apel Suceava.

În concluzie, în cauza de față nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

Drept urmare, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de pârâta B. împotriva încheierii din 29 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierii din 29 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,13 octombrie 2020.