ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 125/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secția I civilă la 26 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și B., prin reprezentanți, anularea hotărârii nr. 46 din 17 decembrie 2020 emise de pârâtul B., prin care s-a dispus excluderea sa din partid, respectiv retragerea calității sale de membru, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Constituția României, pe statuările Curții Constituționale din decizia nr. 530/2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 și pe Regulamentul B..

Prin sentința nr. 2460 din 20 decembrie 2021, Tribunalul Suceava – secția I civilă a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B.. A admis în parte cererea și a anulat hotărârea nr. 46 din 17 decembrie 2020 emisă de pârâtul B., astfel cum a fost menținută prin hotărârea nr. 3 din 25 februarie 2021 a Comisiei Județene de Arbitraj și Integritate Suceava și prin hotărârea nr. 4 din 15 aprilie 2021 a Comisiei Naționale de Arbitraj și Integritate. L-a obligat pe pârâtul B. ca, pe cheltuiala sa, să publice într-un ziar de răspândire locală soluția din sentință, la data rămânerii definitive a acesteia. A respins, ca nefondată, cererea de publicare a hotărârii formulată în contradictoriu cu pârâtul B.. I-a obligat pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 2020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 815 din 16 iunie 2022, Curtea de Apel Suceava – secția I civilă a admis apelul declarat de pârâtul B., reprezentat prin președinte, împotriva sentinței nr. 2460 din 20 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava – secția I civilă, în contradictoriu cu intimații B., reprezentat prin președinte și reclamanta A.. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate care nu erau contrare deciziei.

Împotriva deciziei nr. 815 din 16 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția I civilă a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta a susținut, în esență nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva interpretării eronate a deciziei nr. 530/2013 pronunțate de Curtea Constituțională, prin care s-a declarat neconstituționalitatea prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, respectiv în ceea ce privește statuarea potrivit căreia instanța judecătorească trebuie să analizeze dacă părții excluse din partidul politic i s-au respectat drepturile la apărare și la opinie.

Referitor la acest ultim aspect, recurenta a arătat că a fost convocată la o ședință a partidului care a avut loc în aceeași zi, fără a i se aduce la cunoștință natura acesteia și faptul că urmează a fi supusă dezbaterii cercetarea sa disciplinară și excluderea din formațiunea politică.

Cum recurentei i s-a comunicat direct hotărârea de excludere din partid și cum convocarea la ședința partidului a fost formală, a afirmat că i-a fost încălcat dreptul la apărare reglementat de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituția României, care se completează cu principiile de drept prevăzute de art. 5 alin. (3) și art. 13 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 21 octombrie 2022, intimatul B., prin președinte, a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a depune dovada efectuării acestora.

La 4 noiembrie 2022, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimat.

Prin rezoluția din 2 noiembrie 2022, Completul nr. 8, învestit cu soluționarea recursului, a stabilit termen de judecată la 26 ianuarie 2023, cu citarea părților, în ședință publică.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate asupra excepției de inadmisibilitate a recursului, invocate din oficiu, în baza dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele art. 21 alin. (2) și (4) din Legea nr. 14/2003 și cu statuările Curții Constituționale din cuprinsul deciziei nr. 530/2013.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în condițiile arătate, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta A. a dedus judecății o cerere de chemare în judecată, prin care a reclamat încălcarea drepturilor sale la apărare și la opinie și a solicitat anularea hotărârii nr. 46 din 17 decembrie 2020 emise de pârâtul B., prin care s-a dispus excluderea sa din partid, respectiv retragerea calității sale de membru.

În ceea ce privește Legea partidelor politice nr. 14/2003, Înalta Curte constată că aceasta reglementează, la art. 18, competența Tribunalului București în soluționarea cererii de înregistrare a unui partid politic, art. 21 alin. (2) din același act normativ stipulând că împotriva hotărârii Tribunalului București se poate face apel în termen de 5 zile de la comunicare, apelul urmând a fi analizat în ședință publică, de Curtea de Apel București, în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea acestuia (alin. (3), hotărârea acestei din urmă instanțe fiind definitivă (alin. (4).

Prin decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a fost declarată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ("Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului"), întrucât acestea încalcă prevederile art. 21 din Constituție, reținându-se că cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancțiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparțial și independent, liberul acces la justiție fiind nu doar limitat, ci complet anihilat. Curtea a reținut, totodată, că se încalcă și plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituție.

Ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 530/2013, litigiile care au ca obiect anularea hotărârilor de excludere a unor membri dintr-un partid revin, spre soluționare, pentru rațiuni de analogie, mutatis mutandis, instanțelor de judecată de drept comun prevăzute în Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul, în primă instanță și curții de apel, în calea de atac a apelului.

Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie și simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu mențiunea că instanțele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 și art. 107 C. proc. civ., cele din circumscripția teritorială în care domiciliază sau își au sediul părțile.

Aplicând aceste considerente și dispoziții legale în speță, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății a fost soluționat în fond de Tribunalul Suceava, iar în apel de Curtea de Apel Suceava.

Dând eficiență dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 14/2003 și reținând că alin. (4) al acestui articol stabilește caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în apel, reiese că decizia nr. 815 din 16 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă nu este susceptibilă de recurs.

Normele legale menționate se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri definitive, cele date în apel fără drept de recurs.

Raportat la argumentele expuse, urmează a se reține și că, potrivit principiului legalității căii de atac, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalității reglementat prin art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și inserat în art. 129 din Constituția României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 815 din 16 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 815 din 16 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.