ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 207/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Partidul "B.", admiterea contestației formulată împotriva deciziei de sancționare nr. 293 din data de 02.04.2021 de către Biroul Național B., în sensul modificării în parte a acesteia; anularea în totalitate a deciziei de sancționare nr. 293 emisă la data de 02.04.2021 de către Biroul Național al B.; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. La data de 8.06.2022, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care reclamantul a înțeles să precizeze petitele acțiunii introductive în sensul că solicită să se dispună anularea în parte a hotărârii nr. 1 pronunțată la data de 21.02.2022 de Comisia Națională de Arbitraj din cadrul Partidului "B." în sensul anularii în totalitate a deciziei de sancționare nr. 293 emisă la data de 02.04.2021 de către Biroul Național al B., în sensul anulării și părții din decizie privind excluderea reclamantului din partid; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere chestiunile de drept expuse prin acțiunea introductivă.

Sentința pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1564 din 3 noiembrie 2022, Tribunalul Maramureș a respins cererea de chemare în judecată formulată, completată și precizată de către reclamantul A. în contradictoriul cu pârâtul Partidul "B.". Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reduse.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia nr. 103/A/2023 din 28 martie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis, în parte, apelul declarat de pârâtul Partidul "B." împotriva sentinței civile nr. 1564 din 03.11.2022 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. x/2022, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, parțiale. A menținut restul dispozițiilor din sentință. A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe. A obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 4.000 RON, cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii și, analizând chestiunea privind nulitatea deciziei de excludere din partid, cuprinsa în decizia de sancționare nr. 293/02.04.2021, să se dispună anularea acesteia ca fiind emisă de un organ necompetent prin prisma calității recurentului de membru în Comitetul Politic al B.. Sub acest aspect, după prezentarea istoricului cauzei, reclamantul a susținut că potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Statutul B., sancțiunile prevăzute de art. 14 lit. a), b), c), d) și e) pentru membrii cu funcții de conducere/arbitraj/control la nivel Național în partid ori funcții politice la nivel național (ex.; pentru parlamentari, miniștri, secretari de stat și asimilați) pot fi dispuse numai de către Comitetul Politic. A mai arătat recurentul că potrivit procesului-verbal încheiat la data de 22.02.2021, acesta a dobândit calitatea de lider de grup al Consiliului Local Baia Mare, iar, în acest context, entitatea care statutar ar fi avut atribuții de a emite decizii de excludere din partid în situația recurentului este doar Comitetul Politic al B.. Astfel, recurentul a considerat că instanța de apel a făcut o eronată aplicare a normei legale statuate prin statutul partidului, în situația în care, în cadrul statutului, simpla calitate de membru în cadrul Comitetului Politic duce la ocuparea unei funcții în cadrul unui organ de conducere. Concluzionând, a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimatul Partidul "B." a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, a invocat excepția inadmisibilității recursului raportat la obiectul acestei căi de atac și a motivelor formulate, întrucât, prin cererea de recurs este atacată doar decizia de sancționare și nu decizia emisă de Comisia Națională de Arbitraj a Partidului B.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând calea de atac, din perspectiva excepției de inadmisibilitate, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Obiectul demersului juridic dedus judecății îl reprezintă cererea prin care recurentul-reclamant a solicitat anularea deciziei de sancționare nr. 293 din data de 02.04.2021 emisă de către Biroul Național B., prin care s-a dispus excluderea sa din partid. În ceea ce privește Legea partidelor politice nr. 14/2003, Înalta Curte constată că aceasta reglementează, la art. 18, competența Tribunalului București în soluționarea cererii de înregistrare a unui partid politic, art. 21 alin. (2) din același act normativ stipulând că împotriva hotărârii Tribunalului București se poate face apel în termen de 5 zile de la comunicare, apelul urmând a fi analizat în ședință publică, de Curtea de Apel București, în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea acestuia (alin. (3), hotărârea acestei din urmă instanțe fiind definitivă (alin. (4). Prin decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a fost declarată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ("Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului"), întrucât acestea încalcă prevederile art. 21 din Constituție, reținându-se că cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancțiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparțial și independent, liberul acces la justiție fiind nu doar limitat, ci complet anihilat. Curtea a reținut, totodată, că se încalcă și plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituție. Ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 530/2013, litigiile care au ca obiect anularea hotărârilor de excludere a unor membri dintr-un partid revin, spre soluționare, pentru rațiuni de analogie, mutatis mutandis, instanțelor de judecată de drept comun prevăzute în Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul, în primă instanță și curții de apel, în calea de atac a apelului. Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie și simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu mențiunea că instanțele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 și art. 107 C. proc. civ., cele din circumscripția teritorială în care domiciliază sau își au sediul părțile. Aplicând aceste considerente și dispoziții legale în speță, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Maramureș, iar în apel de Curtea de Apel Cluj. Dând eficiență dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 14/2003 și reținând că alin. (4) al acestui articol stabilește caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în apel, reiese că decizia nr. 103/A/2023 din 28 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă nu este susceptibilă de recurs. Normele legale menționate se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri definitive, cele date în apel fără drept de recurs. Raportat la argumentele expuse, urmează a se reține și că, potrivit principiului legalității căii de atac, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalității reglementat prin art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și inserat în art. 129 din Constituția României. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.