ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5574/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, la data de 17.06.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat:

- anularea Deciziei Plenului Comisiei Naționale de Arbitraj nr. 20CNARB561/4 din 20.10.2020 privind avizarea candidaturii domnului A. din cadrul Filialei Județene B. Maramureș, la alegerile pentru Parlamentul României;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 120 din 27 aprilie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a anulat punctul 1 din Decizia Plenului Comisiei Naționale de Arbitraj nr. 20CNARB561/4 din 20.10.2020 în ceea ce privește aspectele de integritate. A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Totodată, a obligat pârâtul B. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 7.500 RON reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.

1.3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs principal pârâtul B., invocând incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ.

În esență, a reiterat susținerile făcute în primă instanță, arătând că Decizia Comisiei Naționale de Arbitraj a B. nr. 20CNARB561/4 nu este un act administrativ pentru că însăși Comisia Națională de Arbitraj nu este o autoritate publică în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b). Atât în teza sa inițială, cât și în teza sa finală, B. a fost înființat în temeiul Deciziei 54/DEC/2016 pronunțată de Tribunalul București în baza statutului realizat de membrii săi fondatori și nu în baza unui act normativ cu forță de lege.

De asemenea, actul pentru a fi unul administrativ trebuie să fie emis în vederea organizării legii sau în executarea în concret a legii. Deci un act emis în vederea organizării unor prevederi statutare private sau executării prevederilor statutare nu poate fi administrativ în niciun sens, conform Legii nr. 554/2004. Mai mult, a arătat că prin decizia atacată au fost dispuse avize negative care sunt mai degrabă operațiuni material tehnice, neproducătoare de efecte juridice.

Reclamantul A. a formulat recurs incident întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că sentința recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 21, art. 37 din Constituția României și art. 41 alin. (2) lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea aspectelor invocate în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura în fața instanței de recurs

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 23 noiembrie 2023, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

2.1. Examinând cererea de retragere a căii de atac a recursului formulată de către pârâtul B., Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al titularilor demersului judiciar, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, luând act și de acordul expres al intimatului-reclamant în acest sens, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecarea recursului principal formulat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 120 din 27 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

2.2. În ceea ce privește recursul incident, Înalta Curte reține că potrivit art. 472 C. proc. civ.:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Aceste dispoziții sunt aplicabile și în ceea ce privește recursul incident, dat fiind faptul că potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător."

Prin urmare, în condițiile în care a recurentul-pârât B. a înțeles să își retragă calea de atac a recursului pe care l-a declarat, se impune constatarea ca rămas fără efect a recursului incident formulat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecarea recursului principal formulat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 120 din 27 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

În consecință, în temeiul art. 472 C. proc. civ. coroborat cu art. 491 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va constata ca rămas fără efect recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 453 C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât la plata către recurentul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.702,80 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecarea recursului principal formulat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 120 din 27 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 120 din 27 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără efect.

Obligă recurentul-pârât la plata către recurentul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3702,80 RON.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.