ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1328/2020

Ședința publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 130 din data de 14 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de către CLUBUL SPORTIV A. împotriva deciziei civile nr. 785/A din data de 16 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a casat-o, și, în consecință:

A admis apelul declarat de către CLUBUL SPORTIV A. împotriva sentinței civile nr. 10173/2016, pronunțată la data de 28 noiembrie 2016 în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost schimbată, în parte, în sensul că:

A obligat pârâta CLUBUL SPORTIV A. la plata, în favoarea reclamantului B., a sumei de 400 USD, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plății efective, reprezentând comision neachitat, datorat în baza contractului de jucător profesionist de baschet din data de 8 ianuarie 2014, precum și la plata penalităților de întârziere stabilite, în conformitate cu prevederile Capitolului 6 pct. 18 din contract, la 10 USD pe zi de întârziere, începând cu data de 23 ianuarie 2014 și până la achitarea efectivă a debitului principal datorat, cu mențiunea că cuantumul total al penalităților este limitat la suma maximă de 800 USD.

Pârâta CLUBUL SPORTIV A. a fost obligată la plata, în favoarea reclamantului B., a sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, în primă instanță.

Intimatul B. a fost obligat la plata, în favoarea apelantei-recurente CLUBUL SPORTIV A., a sumei de 1025 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, în apel și recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul B., solicitând anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului, în sensul respingerii acestuia, ca fiind inadmisibil.

Prin decizia civilă nr. 346/2019 pronunțată la data de 25 iunie 2019 în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 130/14.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Cluj.

În cadrul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din data de 25 iunie 2018, contestatorul a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III și IV din Legea nr. 310/2018, raportat la art. 15 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Astfel cum rezultă din partea introductivă a deciziei, instanța în urma deliberării, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate arătată, reținând, în esență, că sunt îndeplinite doar parțial condițiile de admisibilitate a unei asemenea solicitări, din perspectiva dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

S-a reținut că excepția a fost invocată într-o cauză pendinte și vizează neconstituționalitatea unor prevederi dintr-o lege în vigoare, ce nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară, pronunțată de către instanța de contencios constituțional.

Instanța a mai reținut că titularul sesizării are calitatea de parte în litigiu, excepția fiind invocată în fața instanței judecătorești, însă nu este îndeplinită condiția legăturii cu soluționarea cauzei, având în vedere procedura în care a fost invocată această excepție.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III și IV din Legea nr. 310/2018, conținută de decizia civilă nr. 346/2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă la data de 25 iunie 2019 în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs, la data de 26 iunie 2019, contestatorul B..

Prin memoriul conținând motivele de recurs, formulat la data de 15 iulie 2019, contestatorul a susținut că instanța a apreciat în mod greșit faptul că, în speță, nu ar fi îndeplinită condiția legăturii cu soluționarea cauzei, întrucât aprecierea instanței asupra admisibilității recursului s-a întemeiat pe aplicarea normelor legale indicate de recurent.

A arătat că, prin textul art. III din Legea nr. 310/2018 s-au adus modificări Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare.

A evocat cuprinsul textelor legale criticate pentru neconstituționalitate, considerând că acestea aduc o atingere gravă principiul neretroactivității legii civile, afirmat de legiuitor prin textul art. 15 alin. (2) din Constituție; "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.".

Recurentul a apreciat că, prin dispozițiile art. III și IV din Legea nr. 310/2018, s-au reglementat noi căi de atac pentru procesele deja începute și s-a modificat competența de soluționare a unor căi de atac în timpul desfășurării procesului, fiind periclitat principiul securității raporturilor juridice.

A susținut că modalitatea de reglementare anterior prezentată încalcă previzibilitatea legii, apreciind că recurentul ar fi trebuit să cunoască, încă de la debutul procesului, care sunt căile de atac susceptibile a fi exercitate față de hotărârea pronunțată.

Recurentul a precizat că respectarea cerinței previzibilității legii presupune ca norma juridică să fie enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.

Or, textele legale criticate pentru neconstituționalitate au intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, la mai bine de 3 ani de la data sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată, fiind, astfel, aplicate de către instanța de recurs, fără ca recurentul să fi fost încunoștințat.

A arătat recurentul că excepția de neconstituționalitate formulată nu putea fi invocată în calea de atac a recursului și a solicitat instanței de recurs să o constate ca fiind admisibilă, în raport cu dispozițiile art. 29 și următoarele din Legea nr. 47/1992, întrucât textele apreciate a fi neconstituționale fac parte dintr-o lege în vigoare și au legătură cu soluționarea cauzei în faza procesuală a contestației în anulare, aspect permis de către practica Curții Constituționale.

Intimatul CLUBUL SPORTIV A. nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul formulat de recurentul B., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a-l respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a verifica constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei; să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Totodată, fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii. Stabilirea acestui interes se face de către instanță, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit, faza procesuală în care se află acesta și efectul pe care decizia Curții Constituționale o poate produce în soluționarea cauzei.

Înalta Curte reține că recursul dedus judecății vizează dispoziția conținută de decizia civilă nr. 346/2019 a Curții de Apel Cluj, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III și IV din Legea nr. 310/2018, în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Textele criticate pentru neconstituționalitate au intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 și au următorul conținut:

"Art. III. - Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

"(1) Recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.

. . . . . . . . . .

(3) Dispozițiile art. XIV alin. (2)-(4) și ale art. XV alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător, cu excepția recursului care este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Termenul prevăzut la art. XV alin. (3) se dublează în cazul recursului."

"(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Art. IV. - Recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunțate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de tribunale în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, se judecă de curțile de apel, iar recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunțate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de curțile de apel în cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 RON, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost pronunțată în procedura prevăzută de dispozițiile art. 509 și următoarele din C. proc. civ., referitoare la calea extraordinară de atac a contestației în anulare, prin decizia recurată fiind respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 130 din data de 14 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Cluj.

Analizând susținerile recurentului, în opinia căruia instanța care a soluționat contestația în anulare ar fi apreciat, în mod greșit, că nu este îndeplinită în speță condiția legăturii cu soluționarea cauzei, Înalta Curte apreciază că acestea nu se confirmă.

Astfel, concluzia instanței a fost fundamentată, în mod corect, pe constatarea instanței că textele criticate de recurent pentru neconformitate cu rigorile constituționale nu se referă la procedura judiciară în cadrul căreia au fost invocate - contestația în anulare - ci la faza procesuală a recursului.

Prin urmare, în consens cu instanța fondului, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III și IV din Legea nr. 310/2018, invocată de recurent, nu îndeplinește cerința legăturii cu cauza în cadrul căreia a fost invocată, cererea de sesizare formulată de recurent fiind inadmisibilă.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 346/2019 din 25 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 346/2019 din 25 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.