ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 367/2020

Ședința publică din data de 12 februarie 2020

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.06.2014 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L. și C.E.C. BANK S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la efectuarea tuturor lucrărilor la care s-a obligat prin contractul de execuție de lucrări nr. x/09.05.2011, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate ulterior, iar în caz contrar, să fie autorizată reclamanta să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei; de asemenea, a solicitat obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 164.047 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere a celor efectuate defectuos, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă, precum și la plata sumelor de bani achitate în plus pentru lucrările neexecutate, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data plății respectivelor sume până la restituirea acestora, cu cheltuieli de judecată.

La data de 19.12.2014, pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a opus excepția de neexecutare a contractului, dar și o cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea A. la plata sumei de 152.879,95 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de termoizolare efectuate și neachitate, conform contractului nr. x/09.05.2011, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1551/03.10.2017, Tribunalul Specializat Cluj a admis în parte cererea principală și a obligat pârâta S.C. B. S.R.L să execute lucrările care formează obiectul contractului de execuție de lucrări nr. x/9.05.2011 și al actelor adiționale încheiate ulterior, iar în ipoteza neexecutării acestei obligații, a autorizat reclamanta să execute obligația pe cheltuiala pârâtei; a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 4.530 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere a celor defectuos efectuate, la care se adaugă dobânda penalizatoare, calculată începând cu data formulării cererii de chemare în judecată până la achitarea debitului, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect suma de 159.517 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere și suma de 716.728 RON, pretinsă cu titlu de plată nedatorată și a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 38.814,63 RON.

Prin aceeași sentință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.E.C. BANK S.A. cu privire la cererea reconvențională, s-a admis în parte cererea reconvenționalăși a fost obligată A. la plata către S.C. B. S.R.L. a sumei de 61.899,86 RON, cu titlu de preț al lucrărilor executate; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere vizând plata diferenței de preț în cuantum de 90.980,09 RON; a fost obligată A. la plata către S.C. B. S.R.L. a sumei de 23.642,99 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și au fost compensate parțial cheltuielile de judecată în limita sumei de 23.642,99 RON, urmând ca S.C. B. S.R.L. să plătească suma de 15.171,64 RON, reprezentând cheltuieli de judecată rămase de achitat în urma compensării.

Împotriva sentinței sus-menționate, S.C. B. S.R.L. și A. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 502/09.10.2018, Curtea de Apel Cluj, secția a Il-a Civilă a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva deciziei din apel, S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea sa și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În motivare, a prezentat evoluția litigiului în etapele procesuale anterioare și a susținut că instanța de apel nu a analizat toate argumentele expuse în susținerea excepției de neexecutare a contractului, astfel că se impune casarea deciziei atacate, din perspectiva motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, a arătat că încă de la începutul litigiului, prin întâmpinare, a invocat excepția de neexecutare a contractului, subliniind că A. nu a achitat soldul scadent și a refuzat recepționarea noilor lucrări efectuate, din cauza lipsei de fonduri, care a fost dovedită prin probatoriul administrat în cursul litigiului.

În opinia recurentei, lipsa de fonduri este chestiunea principală care trebuie analizată și care determină comportamentul culpabil al intimatei, care refuză să achite soldul și să recepționeze alte lucrări, pentru că, în realitate, nu a deținut și nici nu deține resursele necesare continuării lucrărilor.

A subliniat că acest aspect esențial al excepției de neexecutare a contractului, deși a fost prezentat în memoriul de apel și în concluziile scrise din apel în mod detaliat, nu a fost analizat de instanța de prim control judiciar, lipsind orice analiză a probelor sau motivare în această privință.

În continuare, a reluat criticile din apel cu privire la această chestiune, prezentând pe larg probele și argumentele pentru care apreciază că motivul real pentru care intimata nu a efectuat plățile este lipsa de fonduri, determinată în mod culpabil de subfinanțarea lucrărilor, prin solicitarea unui credit de o valoarea mai mică decât cea necesară de la CEC BANK S.A. și gestionarea defectuoasă a sumelor colectate de la proprietari în vederea reabilitării termice.

De asemenea, a arătat că, ignorând motivele și probele care atestă că a solicitat efectuarea recepției, pe care le-a reiterat, instanța de prim control judiciar a reținut în mod eronat că,,(...)se afirmă de către apelantă, fără existența unor probe în acest sens, faptul că reclamanta nu a dorit să recepționeze (...)."

În final, a conchis că lipsa motivării în ceea ce privește aspectele esențiale ale apelului, respectiv neanalizarea probelor administrate și expres invocate în cererea de apel, este de natură să îi încalce dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din C.E.D.O.

La 08.03.2019, intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea ce nefondat a recursului. În motivarea excepției inadmisibilității recursului, a arătat că motivele invocate nu se încadrează în cazul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 iunie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 16 octombrie 2019, Înalta Curte a respins excepțiile tardivității și nulității recursului (excepția inadmisibilității fiind calificată drept excepție a nulității recursului), invocate de intimata-reclamantă A. prin întâmpinare și a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată la 12 februarie 2020, în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere și când hotararea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.

Conform dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din perspectiva acestor prevederi, recurenta a sustinut ca instanta de apel nu a analizat motivul de apel privind excepția de neexecutare a contractului și l-a respins fără o motivare pertinentă, cu ignorarea prevederilor mai sus evocate și a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din CEDO.

Critica recurentei este nefondată având în vedere că instanta de apel a analizat pe larg și motivat susținerile subsumate motivului de apel invocat, apreciind că în mod neîntemeiat apelanta-pârâtă s-a prevalat de excepția de neexecutare a contractului în condițiile în care și-a încălcat propriile obligații contractuale, în sensul că nu a finalizat în termen lucrările de izolare termică a imobilului.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte instanța de apel a analizat situația de fapt existentă în dosar prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză, rezultând în mod clar raționamentul instanței prin care s-a reținut că nu sunt îndeplinte condițiile invocării excepției de neexecutare a contractului.

Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Convenție instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Întinderea acestei obligații de motivare poate varia după natura deciziei și nu poate fi analizată decât în lumina circumstanțelor fiecărei spețe.

Astfel, în jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stauat că judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți, care nu mai putea fi considerat ca determinant pentru soluționarea litigiului, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.

În speță, recurenta-pârâtă a invocat excepția de neexecutare a contractului susținând că intimata-reclamantă A. nu a achitat soldul scadent și a refuzat recepționarea noilor lucrări efectuate, din cauza lipsei de fonduri, care a fost dovedită prin probatoriul administrat în cursul litigiului.

Criticile recurentei-pârâte referitoare la greșita stabilire a situației de fapt în raport de greșita interpretare a probelor sau insuficienta examinare a acestora nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală întrucât vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia și nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe nemotivarea hotărârii.

Prin urmare, susținerile referitoare la faptul că instanța de apel nu a analizat probele prin care a demonstrat că motivul real pentru care intimata nu a efectuat plățile este lipsa de fonduri, determinată în mod culpabil de subfinanțarea lucrărilor, prin solicitarea unui credit de o valoare mai mică decât cea necesară de la CEC BANK S.A. și gestionarea defectuoasă a sumelor colectate de la proprietari în vederea reabilitării termice, vizează aspecte de netemeinicie ce nu pot fi examinate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Argumentele recurentei-pârâte aduse în sprijinul motivului de recurs referitor la interpretarea probelor, demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate, ci evidențiază nemulțumirea recurentei sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune înlăturarea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 488 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

Decizia instanței de apel respectă și exigențele art. 6 alin. (1) din CEDO. Noțiunea de proces echitabil presupune ca instanța să examineze în mod real problemele esențiale ce i-au fost supuse și să răspundă argumentelor invocate. Ambele instanțe au motivat hotărârile pronunțate, instanța de apel analizând fiecare motiv de apel invocat, argumentând pe larg motivele pentru care a apreciat că nu sunt îndeplinte condițiile invocării excepției de neexecutare a contractului.

În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga pe recurenta-pârâtă SOCIETATEA B. S.R.L. la plata sumei de 10.872,40 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A., conform dovezilor depuse la fila x și la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 502/2018 din 09 octombrie 2018,pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă SOCIETATEA B. S.R.L. la plata sumei de 10.872,40 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2020.