ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 aprilie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 198/A din 16 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 431 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 472/Ap/10.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 RON.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, a rămas în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 2381 din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Brașov s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.. Constatându-se că această infracțiune a fost săvârșită în termenul de supraveghere stabilit pentru o altă pedeapsă de 4 ani închisoare, s-a dispus revocarea acestei suspendări și executarea alăturată a celor două pedepse, inculpatul având de executat o pedeapsă principală de 11 ani închisoare.

Prin decizia penală 472/AP din 10 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 2381, pronunțate la 20 decembrie 2018, de către Judecătoria Brașov, pe care a menținut-o.

Împotriva acestei decizii a Curții de Apel Brașov condamnatul A. a formulat mai multe contestații în anulare, respinse, ca inadmisibile, în dosarele nr. x/2019, nr. y/2019, nr. z/2020 și nr. 530/64/2020 ale Curții de Apel Brașov. Separat de aceste dosare, condamnatul a mai formulat contestație în anulare și împotriva sentinței penale nr. 2381 din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Brașov, respinsă, de asemenea, prin sentința penală nr. 399 din 19 martie 2020 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 445/Ap. din 13 august 2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

În prezenta cauză condamnatul A. a formulat din nou contestație în anulare împotriva aceleiași decizii penale a Curții de Apel Brașov, invocând în esență același motiv, respectiv faptul că instanța care a dispus condamnarea și nu a încetat procesul penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale mai sus identificate, Curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă.

S-a constatat că această contestație în anulare a fost înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de casație și Justiție, ca recurs în casație, reținându-se ca dată de formulare 2 decembrie 2020 (data poștei). Prin Decizia nr. 115/A din 13 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a trimis cererea către Curtea de Apel Brașov, fiind calificată drept contestație în anulare pe baza temeiurilor indicate de condamnat în cererea inițială și în completarea acesteia.

Analizându-se cazurile de contestație în anulare invocate de condamnat, s-a constatat în mod repetat prin hotărâri definitive anterioare că niciunul dintre acestea nu este incident în speță.

S-a reținut de către prima instanță că numitul A. fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen., infracțiune urmărită din oficiu.

Curtea de apel a constatat că persoana condamnată A. nu a invocat alte aspecte care să se circumscrie vreunuia dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute de lege, argumentele sale tinzând de fapt spre o soluție de achitare bazată pe lipsa probelor de vinovăție. Or, pe calea contestației în anulare nu este posibilă reaprecierea probelor avute în vedere la soluționarea cauzei, motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. neputând fi circumscris omisiunii instanței de a se pronunța asupra unei soluții de achitare.

Față de cererile repetate formulate de contestator în principiu pentru aceleași motive, soluționate în mod definitiv prin hotărâri anterioare ale Curții de Apel Brașov, contestația în anulare formulate pentru aceleași motive este vădit inadmisibilă.

Curtea de apel a făcut referire și la jurisprudența instanței supreme (Decizia secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 308/2018) prin care s-a dat eficiență principiului legalității căilor de atac, la jurisprudența Curții Constituționale referitoare la accesul liber la justiție (Decizia nr. 670/2011, Decizia nr. 266/2014), dar și cauzele în care Curtea europeană a drepturilor omului a recunoscut în cadrul mai larg al dreptului la un proces echitabil și dreptul de acces la un tribunal (Golder c. Regatului Unit, parag. 35, (Frydlender c. Franței, parag. 27, Dujardin c. Franței, Danini c. Italiei, Perez c. Franței, parag. 70).

Împotriva acestei decizii penale a declarat apel A., cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la 30 martie 2022.

În dezbateri, la termenul de judecată de astăzi, fost ridicată de procuror excepția inadmisibilității căii de atac de către reprezentantul Ministerului Public.

Examinând cauza de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că apelul formulat de apelantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speța dedusă judecății, se constată că a fost declarat apel împotriva deciziei penale nr. 198/A din 16 martie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția penală care s-a pronunțat în calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Se observă că în contestația în anulare nu au existat alte motive de critică a soluției de condamnare, decât modul în care s-a desfășurat urmărirea penală și lipsa probelor de vinovăție.

Însă, potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementând procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.. În această cauză, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestații în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menționat faptul că aceasta este definitivă.

Astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 5/2015 publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Așadar, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

De asemenea, jurisprudența Înaltei Curți, secția penală (deciziile nr. 13/A/2022, nr. 251/A/2020, nr. 376/A/2019, nr. 319/A/2018) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Se constată, așadar, că apelantul contestator condamnat A. a formulat cerere de apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea căii ordinare de atac a apelului, în privința deciziei penale atacate de contestator (decizia penală nr. 198/A din 16 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală), definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Având în vedere dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Așadar, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 198/A din 16 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 198/A din 16 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2022.