ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1472/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 20041/3/2013 la data de 8 mai 2013, reclamantul G.S.G. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Opera Națională București, Sindicatul Operei Naționale București, Inspectoratul Teritorial de Muncă București, Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă a Municipiului București, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, I.C., Ș.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a sentinței civile nr. 10779 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 35157/3/2011.

Prin sentința civilă nr. 1986 din 20 februarie 2014 a Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G.S.G., reținându-se că hotărârile judecătorești sunt supuse exclusiv căilor de atac prevăzute de lege, în acest sens fiind dispozițiile imperative ale art. 17 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară. Prin încheierea de ședință din 20 februarie 2014 pronunțată în același dosar, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul G.S.G. Împotriva acestor hotărâri, reclamantul G.S.G., prin mandatar G.S., a declarat recurs, recalificat de instanță în apel.

În cuprinsul precizărilor scrise depuse la data de 17 aprilie 2014, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 83 alin. (1) C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 1723 din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a anulat apelul declarat de reclamantul G.S.G. și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamant privind sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate, apreciindu-se că textele cu privire la care s-a invocat neconstituționalitatea nu au legătură cu soluția pronunțată în cauză, întrucât acestea vizează reprezentarea părților în faza recursului; or, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (4) și art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., calea de atac a fost recalificată de către instanță, în apel. Împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, reclamantul G.S.G. a declarat recurs. Prin cererea de recurs reclamantul susține că hotărârea împotriva căreia a declarat recurs este nelegală întrucât, în mod greșit i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 83 alin. (1) C. proc. civ. Recurentul arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, instanța fiind obligată să se pronunțe prin încheiere asupra excepției de neconstituționalitate și să dispună suspendarea cauzei, faptul că instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției printr-o decizie civilă și nu printr-o încheiere fiind de natură să atragă, în opinia recurentului, nuiitatea absolută a hotărârii atacate.

Prin urmare, recurentul apreciază că dispozițiile care reglementează obligativitatea reprezentării părților în recurs de către avocat, încalcă art. 21 din Constituție de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Se mai arată că recurentul nu a putut afla de data judecării apelului, deoarece întreaga procedură s-a purtat prin corespondență, astfel că recursul este declarat în termenul legal care începe să curgă de la comunicarea hotărârii, respectiv de la data de 09 decembrie 2014. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs, a întâmpinărilor formulate de intimații-pârâți Agenția Municipală pentru Ocupare Forței de Muncă București, Opera Națională București, Inspectoratul Teritorial de Muncă București; totodată, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, act de procedură de care, în termenul legal, intimații aveau obligația de a lua cunoștință de la dosar.

Prin întâmpinările formulate s-au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte Agenția Municipală pentru Ocupare Forței de Muncă București, excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului recurentului, excepția tardivității recursului, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 C. proc. civ. La data de 20 aprilie 2015, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul este semnat de recurent, este admisibil în principiu, fiind declarat peste termenul prevăzut de lege și vădit nefondat. Completul de filtru C7, la data de 20 aprilie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Nu au fost depuse la dosarul cauzei puncte de vedere asupra raportului. Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 29 mai 2015, fără citarea părților. Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în raport de excepția de tardivitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a-I respinge, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., împotriva hotărârii prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale se poate declara recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Se observă că recursul reclamantului G.S.G. împotriva soluției prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 83 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și peremptoriu, prevăzut de art. 29 alin. (5) din 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv în termen de 48 de ore de la pronunțarea hotărârii. Astfel, art. 14 din Legea nr. 47/1992 prevede că "Procedura jurisdicțională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale". Potrivit art. 180 C. proc.

civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 1 din același act normativ, când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare. Art. 183 C. proc.

civ., prevede următoarele: "(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen", iar conform alin. (3) "în cazurile prevăzute ta alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată". În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc.

civ. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Legea procesual civilă reglementează și situația în care, partea, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 186 potrivit cărora "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.

În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen." Coroborând dispozițiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea recursului împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale reprezintă un termen procedural de 48 de ore, care începe să curgă de la pronunțare.

Din verificarea lucrărilor Dosarului nr. 20041/3/2013 al Curții de Apel București, secția VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, se constată că decizia recurată, prin care cererea contestatorului de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă ca inadmisibilă, a fost pronunțată Ia data 12 noiembrie 2014. În aplicarea prevederilor legale anterior redate, reiese că termenul pentru exercitarea recursului împotriva soluției Curții de Apel București în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 83 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., s-a împlinit la data de 15 noiembrie 2014, orele 00:00.

Din ștampila aplicată pe plicul care a însoțit cererea de recurs și aflată la dosarului de recurs, reiese că acesta a fost exercitat și motivat la data de 12 decembrie 2014. Prin urmare, se reține că recursul reclamantului G.S.G. împotriva soluției prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 83 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv în termen de 48 de ore de la pronunțare, partea neinvocând nicio împrejurarea mai presus de voința sa care să îi fi împiedicat în exercitarea căii de atac.

Susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia nu a putut afla de data judecării apelului, deoarece întreaga procedură s-a purtat prin corespondență, astfel că recursul este declarat în termenul legal care începe să curgă de la comunicarea hotărârii, respectiv de la data de 09 decembrie 2014, nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, conform dovezii de comunicare a citației aflată la dosarul de apel, reclamantul a fost citat legal pentru termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2014, iar, pe de altă parte, este în contradicție cu dispozițiile legale care prevăd în mod invariabil și expres momentul de la care începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac, respectiv de la momentul pronunțării hotărârii prin care s-a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul G.S.G. împotriva deciziei nr. 1723 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește soluția respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul G.S.G., în contradictoriu cu intimații-pârâți Opera Națională București, Sindicatul Operei Naționale București, Inspectoratul Teritorial de Muncă București, Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă a Municipiului București, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, Ș.C. având domiciliul la locul de muncă situat la Opera Națională București, împotriva deciziei nr. 1723 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește soluția respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2015.