ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5150/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 9 ianuarie 2013, prin cererea de revizuire, înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 32/59/2012, revizuientul F.V. a chemat în judecată intimata SC E. C.F.R. SA București – Sucursala E. Timișoara, solicitând anularea Deciziei civile nr. 2603 din 7 decembrie 2011, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1187/30/2011, ca netemeinică și nelegală. În motivarea cererii de revizuire se arată, în esență, că, în speță, este incident motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere faptul că instanța de recurs a interpretat greșit prevederile art. 32 din contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2010, nerespectând dispozițiile C.E.D.O.

și prevederile art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 243 C. muncii și art. 41 alin. (5) din Constituția României. Prima instanță a aplicat corect prevederile art. 40 alin. (2) lit. c) și ale art. 236 alin. (1) și alin. (4) C. muncii, în vigoare pe perioada în litigiu, Totodată, instanța de recurs a interpretat eronat o stare de fapt, iar nu de drept, asumată odată cu semnarea contractului colectiv de muncă, ce nu era aleatorie în funcție de situația economică a societății. În situația în care societatea constata că nu se poate încadra în buget și nu poate achita drepturile promise, avea posibilitatea să renegocieze cu sindicatele contractul colectiv de muncă, neputând invoca, ulterior, lipsa banilor, ca motiv de neîndeplinire a obligației asumate.

La Curtea de Apel Timișoara, există mai multe hotărâri în una și aceeași pricină, și anume: drepturi bănești privind salariul suplimentar pentru anii 2007-2009, astfel încât revizuientul apreciază că, în cauză, este aplicabil motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., impunându-se încuviințarea cererii de revizuire și anularea celei din urmă hotărâri potrivnice, respectiv decizia civilă din Dosarul nr. 1181/30/2011 al Curții de Apel Timișoara, precum și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței civile a Tribunalului Timiș coroborată cu Sentința civilă nr. 1822/2011 a Tribunalului Arad și Decizia civilă nr. 2578 din 6 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1327/97/2011, cât și cu hotărârile pronunțate în Dosarele nr. 2473/108/2012, nr. 15/30/2011 (Decizia civilă nr. 2566 din 29 noiembrie 2011), nr. 2956/30/2011 (Decizia civilă nr. 670 din 16 martie 2011), nr. 1184/30/2011 (Decizia civilă nr. 2568 din 29 noiembrie 2011). Revizuientul învederează instanței că este inechitabil ca doar o parte din salariații acelorași pârâte, membrii ai aceluiași sindicat, să-și primească drepturile bănești privind salariul suplimentar pentru anii 2008 și 2009, prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar alți salariați, membrii ai aceluiași sindicat, nu și citează, în susținerea cererii de revizuire, din considerentele Deciziei civile nr. 2566 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara.

Prin schimbarea soluției tribunalului, instanța de recurs a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, de natură să încalce grav drepturile omului, prevăzute în C.E.D.O., care garantează, între altele, drepturile și libertățile civile, inclusiv dreptul de a nu fi discriminat, sens în care menționează hotărârile pronunțate de C.E.D.O. arătând că sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 2, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., art. 322 alin. (2) C. proc. civ. și art. 327 alin. (1) C. proc. civ. Prin Decizia nr. 902 din 24 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., formulată de către revizuientul F.V., împotriva Deciziei civile nr. 2603 din 7 decembrie 2011, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1187/30/2011, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 32/59/2012, cu termen de judecată la data de 8 noiembrie 2013. La termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2013, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra tardivității cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Analizând hotărârile invocate de revizuent prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. este tardiv formulată, pentru considerentele ce succed: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, din actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost depășit, întrucât Decizia nr. 2578/2012 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, a cărei revizuire se cere, a fost pronunțată la data de 6 decembrie 2011, iar cererea de revizuire a fost formulată, potrivit datei aplicată pe plicul poștal, aflată la fila 3 din dosarul curții de apel, la 9 ianuarie 2012, cu încălcarea termenului legal enunțat. Or, pentru cererea de revizuire a unei hotărâri pronunțată de o instanță de recurs, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la pronunțarea hotărârii.

Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În speță, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul menționat. În consecință, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul F.V. împotriva Deciziei nr. 2603 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 2013.