ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 915/2014

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 84 din 12 ianuarie 2012

Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, a

admis recursul declarat de pârâta SC E.C. SA împotriva Sentinței civile nr.

3.938 din 26 iulie 2012 a Tribunalului Timiș pe care a modificat-o în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamantul B.T.I. privind plata unor

drepturi salariale, respectiv salariul suplimentar pentru anii 2005 - 2006,

2008 - 2009 prevăzut de art. 32 din Contractul colectiv de muncă și acordarea

tichetelor de masă aferente lunilor februarie 2009 până în martie 2010 inclusiv.

Prin cererea

formulată la data de 7 februarie 2012 și înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara, reclamantul B.T.I. a solicitat revizuirea deciziei pronunțate în

recurs, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că, în speță, nu

s-a respectat principiul egalității în drepturi al tuturor cetățenilor, iar

decizia atacată este în contradicție cu alte hotărâri pronunțate de Curtea de

Apel Timișoara în cauze similare în care au figurat alți membri de sindicat,

respectiv Decizia civilă 2.566 din 29 noiembrie 2011, Decizia civilă nr. 2.578

din 06 decembrie 2011, Decizia civilă nr. 2.566 din 29 noiembrie 2011, Decizia

civilă nr. 670 din 16 martie 2011 și Decizia civilă nr. 2.568 din 29 noiembrie

2013.

Prin Decizia nr.

2.319 din 2 octombrie 2013 Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă

și asigurări sociale, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța

mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond

a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, îndeplinirea condițiilor de

admisibilitate a cererii de revizuire.

Astfel, art. 322 pct.

7 C. proc. pen. prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase

definitive dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Fundamentul acestui

motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat

reglementată de art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ.

Revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele

condiții cumulativ: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii,

hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla

identitate de obiect, cauză și părți, hotărârile să fie pronunțate în dosare

diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau

dacă a fost invocată să nu se fi discutat și să se ceară anularea celei de-a

doua hotărâri.

În speță, revizuentul

a susținut că decizia supusă revizuirii este potrivnică hotărârilor definitive

și irevocabile ce au fost pronunțate în cauze similare de aceeași curte de

apel.

Astfel, cauza

soluționată prin Decizia civilă nr. 2.566 din 29 noiembrie 2011, depusă la

dosarul cauzei, pronunțată în dosarul nr. 2473/108/2012 a avut ca părți, în

calitate de reclamant Sindicatul I.C. Arad din cadrul Sucursalei Electrificare

Timișoara, în reprezentarea membrilor de sindicat A.G., A.I., A.A.B., A.T.,

A.I., A.E.D., (...), iar ca pârât SC E.C. SA.

Așa fiind, rezultă că

procesele soluționate prin hotărârile invocate, cu titlu generic, a fi

potrivnice cu decizia menționată sunt similare numai ca obiect și cauză,

neexistând identitate de părți.

Așadar, soluțiile

diferite au fost date în cauze similare, dar distincte în privința reclamanților,

hotărârea dată în fiecare dosar producând efecte numai între părțile din acea

cauză și neavând autoritate de lucru judecat asupra altei pricini similare doar

prin obiect și cauză, motiv pentru care dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. nu sunt aplicabile în raportul juridic dedus judecății de către revizuent.

A admite contrariul

ar însemna ca instanța de revizuire să se transforme într-o instanță de control

judiciar care să aprecieze care dintre hotărârile sunt greșite, ceea ce excede

competenței sale, limitată conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., doar la

anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre

anterioară pronunțată în aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași

calitate, fără a face alte aprecieri și fără a putea extrapola această

posibilitate prevăzută de lege la situații care vizează aplicarea inegală a

legii pe întreg teritoriul țării, ca cea din speță.

Având în vedere că

pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesară

îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate sus-menționate,

neîndeplinirea condiției triplei identități, în speță cu referire la

reclamanți, atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Așa fiind, cererea se

va respinge ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.T.I. împotriva

Deciziei nr. 84 din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. 1183/30/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2014.

Procesat de GGC - AM