ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 915/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin Decizia nr. 84 din 12 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta SC E.C. SA împotriva Sentinței civile nr. 3.938 din 26 iulie 2012 a Tribunalului Timiș pe care a modificat-o în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul B.T.I. privind plata unor drepturi salariale, respectiv salariul suplimentar pentru anii 2005 - 2006, 2008 - 2009 prevăzut de art. 32 din Contractul colectiv de muncă și acordarea tichetelor de masă aferente lunilor februarie 2009 până în martie 2010 inclusiv. Prin cererea formulată la data de 7 februarie 2012 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul B.T.I.

a solicitat revizuirea deciziei pronunțate în recurs, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că, în speță, nu s-a respectat principiul egalității în drepturi al tuturor cetățenilor, iar decizia atacată este în contradicție cu alte hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în cauze similare în care au figurat alți membri de sindicat, respectiv Decizia civilă 2.566 din 29 noiembrie 2011, Decizia civilă nr. 2.578 din 06 decembrie 2011, Decizia civilă nr. 2.566 din 29 noiembrie 2011, Decizia civilă nr. 670 din 16 martie 2011 și Decizia civilă nr. 2.568 din 29 noiembrie 2013. Prin Decizia nr. 2.319 din 2 octombrie 2013 Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire. Astfel, art. 322 pct. 7 C. proc. pen. prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat reglementată de art. 1201 C. civ.

și art. 166 C. proc. civ. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulativ: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de obiect, cauză și părți, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau dacă a fost invocată să nu se fi discutat și să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri. În speță, revizuentul a susținut că decizia supusă revizuirii este potrivnică hotărârilor definitive și irevocabile ce au fost pronunțate în cauze similare de aceeași curte de apel. Astfel, cauza soluționată prin Decizia civilă nr. 2.566 din 29 noiembrie 2011, depusă la dosarul cauzei, pronunțată în dosarul nr. 2473/108/2012 a avut ca părți, în calitate de reclamant Sindicatul I.C.

Arad din cadrul Sucursalei Electrificare Timișoara, în reprezentarea membrilor de sindicat A.G., A.I., A.A.B., A.T., A.I., A.E.D., (...), iar ca pârât SC E.C. SA. Așa fiind, rezultă că procesele soluționate prin hotărârile invocate, cu titlu generic, a fi potrivnice cu decizia menționată sunt similare numai ca obiect și cauză, neexistând identitate de părți. Așadar, soluțiile diferite au fost date în cauze similare, dar distincte în privința reclamanților, hotărârea dată în fiecare dosar producând efecte numai între părțile din acea cauză și neavând autoritate de lucru judecat asupra altei pricini similare doar prin obiect și cauză, motiv pentru care dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

nu sunt aplicabile în raportul juridic dedus judecății de către revizuent. A admite contrariul ar însemna ca instanța de revizuire să se transforme într-o instanță de control judiciar care să aprecieze care dintre hotărârile sunt greșite, ceea ce excede competenței sale, limitată conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., doar la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară pronunțată în aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate, fără a face alte aprecieri și fără a putea extrapola această posibilitate prevăzută de lege la situații care vizează aplicarea inegală a legii pe întreg teritoriul țării, ca cea din speță. Având în vedere că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate sus-menționate, neîndeplinirea condiției triplei identități, în speță cu referire la reclamanți, atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire. Așa fiind, cererea se va respinge ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.T.I. împotriva Deciziei nr. 84 din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. 1183/30/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2014. Procesat de GGC - AM