ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5743/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16 februarie 2011, reclamantul Ș.I. a solicitat obligarea pârâtei SC E.C.F.R. SA la plata drepturilor salariale prevăzute de art. 32 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2005-2006, prelungit prin acte adiționale, și pentru anii 2008-2009, în sensul de a-i fi acordate „salariul suplimentar” pentru anii 2008 și 2009 pentru fiecare an în parte, actualizat cu rata inflației, de la data scadenței și până la data plății efective, precum și a tichetelor de masă aferente lunilor februarie 2009 până la martie 2010 (inclusiv), prevăzute de art. 75 din Contractul colectiv de muncă încheiat cu SC E.C.F.R.

SA. Prin sentința civilă nr. 3112 din 30 mai 2011, Tribunalul Timiș a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune; a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2008 și un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2009, actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și la acordarea tichetelor de masă pentru perioada februarie 2009 - martie 2010. Prin decizia nr. 408 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta SC E.C.F.R.

SA București - Sucursala Electrificare Timișoara; a modificat în parte sentința civilă recurată, în sensul că a respins acțiunea în totalitate; a menținut restul dispozițiilor cuprinse în hotărârea recurată. La data de 15 februarie 2012, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de reclamantul Ș.I. în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2, 7 și 9 C. proc. civ. împotriva deciziei pronunțate în recurs. Prin decizia nr. 1196 din 22 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.I. în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 9 C. proc.

civ.; a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul Ș.I. în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea instanței supreme. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 iunie 2013. În temeiul motivului de recurs prevăzut de dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul Ș.I. a susținut contrarietatea dintre decizia civilă nr. 2566 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și decizia civilă nr. 408 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, solicitând anularea celei din urmă. În motivare, revizuentul a arătat că decizia civilă nr. 2566 privește acordarea acelorași drepturi bănești către membrii aceluiași sindicat, în baza acelorași dispoziții asumate prin Contractul colectiv de muncă 2007-2008 și 2009-2010 și prin care acțiunea a fost admisă.

Revizuentul a învederat că este inechitabil ca doar o parte din salariații aceleiași pârâte, membrii ai aceluiași sindicat, să-și primească drepturile bănești privind salariul suplimentar pentru anii 2008 și 2009, prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar alți salariați, membrii ai aceluiași sindicat, să nu primească aceste drepturi. Înalta Curte constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, în considerarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii și faptelor pe care se întemeiază aceasta, pentru următoarele considerente: Motivul de revizuire invocat de revizuent în susținerea cererii vizează dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Una dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunțate în aceeași cauză, în rezolvarea aceluiași raport juridic dedus judecății, deci între aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză.

Rațiunea reglementării acestuia motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. Așadar, pentru existența acestui caz de revizuire este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție fundamentală față de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității de lucru judecat. În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Din analizarea susținerilor revizuentului, precum și a actelor și lucrărilor cauzei, rezultă că acesta a învederat faptul că într-o cauză similară a fost pronunțată o soluție potrivnică celei din decizia atacată, existând în prezent hotărâri contradictorii date în litigii diferite și invocând, de fapt, practica neunitară în materie. Prin urmare, cele două decizii au fost pronunțate în litigii diferite, astfel că prin pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat. În considerarea acestor argumente, care susțin inadmisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.I. împotriva deciziei nr. 408 din data de 8 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 1185/30/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2013.