ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2465/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 martie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuentul C.G. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 5743 din data de 29 noiembrie 2013, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 444/87/2013, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Teleorman. Revizuentul a invocat, ca temei juridic, dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existența unor hotărâri judecătorești contradictorii pronunțate de Curtea de Apel București în pricini având ca obiect revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de O.U.G.

nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010. Prin Decizia nr. 2551 din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de instanță, fiind declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire, reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 323 alin. (1) teza I C. proc. civ. Învestită astfel cu soluționarea cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, constatând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Textul impune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive contradictorii, pronunțarea acestor hotărâri în aceeași pricină, însă în dosare diferite, precum și condiția ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Cu privire la cea de-a doua condiție, a pronunțării hotărârilor în aceeași pricină, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiție fundamentală față de finalitatea revizuirii care este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității lucrului judecat. Ca atare, textul vizează situația în care două sau mai multe instanțe pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Or, hotărârile pretins potrivnice, invocate de revizuentul din cauza de față, sunt pronunțate în pricini diferite, între părți diferite.

Din examinarea conținutului cererii de revizuire se reține că revizuentul invocă faptul că, la nivelul secțiilor a VII-a și a IX-a ale Curții de Apel București, ambele specializate în materie de asigurări sociale, există practică judiciară neunitară, pronunțându-se hotărâri judecătorești contradictorii în pricini având ca obiect revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Astfel, prin hotărârea atacată pe calea revizuirii, respectiv Decizia nr. 5743 din data de 29 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 444/87/2013, s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Teleorman, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C.G., și s-a modificat în tot Sentința nr. 1168 din 26 martie 2013 a Tribunalului Teleorman, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Revizuentul invocă drept hotărâre contradictorie Decizia nr. 42 din 11 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2627/87/2013 de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect tot drepturi de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010. Se reține că nu sunt îndeplinite cerințele textului invocat atunci când soluțiile contradictorii sunt pronunțate în cauze diferite, prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. neacoperind eventualele situații rezultate din practica neunitară a instanțelor, a cărei reglare este atributul unor alte mecanisme judiciare.

Or, tocmai această practică neunitară este invocată de revizuent în susținerea cererii de revizuire, făcându-se trimitere la o hotărâre, pronunțată de aceeași instanță, dar într-o altă cauză și între alte părți, prin care s-a dat o altă interpretare acțiunii formulate de altă persoană și având același obiect cu cel al cauzei de față. Prin urmare, analizând hotărârile despre care revizuent afirmă că sunt potrivnice, se constată că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, condiție esențială pentru a opera autoritatea de lucru judecat. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.G. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.G. împotriva Deciziei nr. 5743 din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2014. Procesat de GGC - AZ