ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6478/2012

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2.165 din 11 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A.V. și alții în contradictoriu cu pârâții S.N.T.F.C.C. S.A. București și R.T.F.C. S.A. - Regionala Timișoara și au fost obligați pârâții să plătească pentru anii 2007, 2008 și 2009, câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat în funcție de rata inflației la data plății.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timiș a reținut pe fondul cauzei că reclamanții, angajați ai pârâtelor, așa cum rezultă din tabelele nominale depuse la dosar, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 32 din CCM 2007 - 2008 la nivel de unitate înregistrat la DMSSF a Municipiului București sub nr. 1625 din 29 martie 2007, care prevede că pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

Conform art. 236 alin. (1) C. muncii: "contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă" și alin. (4) "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților". Având în vedere prev. art. 40 alin. (2) lit. c) C. muncii, angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.

În situația în care societățile parte constată că nu se pot încadra în buget și nu mai pot achita drepturile promise, au posibilitatea să renegocieze cu sindicatele contractul colectiv de muncă, dar nu poate invoca acum lipsa banilor ca motiv de neîndeplinire a obligației asumate. Potrivit art. 243 C. muncii "Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta". În principiu, pârâții nu contestă aceste drepturi salariale ale reclamanților, dar invocă în întâmpinare motive de ordin financiar, ceea ce nu prezintă relevanță în cauză, întrucât aceasta nu îl exonerează pe debitor de îndeplinirea obligației pe care și-a asumat-o.

Într-o atare situație, potrivit art. 155 C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 969 C. civ., instanța a constatat faptul că este întemeiată cererea referitoare la plata drepturilor salariale membrilor de sindicat, reprezentând un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, drepturi bănești care vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata cu întârziere a sumelor ce fac obiect al acțiunii, în aplicarea art. 161 alin. (4) C. muncii. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S.N.T.F.C.C. S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Banat - Oltenia și S.N.T.F.C.C S.A., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 1998 din data de 4 octombrie 2011, a admis recursul declarat de pârâta S.N.T.F.C.C. S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Banat - Oltenia și S.N.T.F.C.C. S.A.; a modificat sentința atacată, în parte, în sensul acordării drepturilor solicitate proporțional cu timpul în care au fost angajați reclamanții. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 32 alin. (3) din CCM obligă angajatorul să realizeze din veniturile realizate, un fond de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.

Ori, în cauza de față, deși se invocă insuficiența fondurilor sau neaprobarea bugetului, pârâții nu au făcut dovada că au încercat să constituie acest fond pentru acordarea salariului suplimentar, neconstituirea acestui fond în aceste condiții reprezentând un refuz clar de acordare a acestor drepturi, nefiind vorba de o obligație sub condiție, respectiv de a avea fonduri. Curtea de apel a constatat, de asemenea, că angajații C.M., D.C.R., E.M.A., F.V., L.D., Ș.M. și V.G.S. s-au angajat în anul 2007, T.E. s-a angajat în anul 2008, iar R.F. s-a angajat în anul 2009, iar angajatele C.E. și B.S.A. au avut contractele individuale de muncă suspendate pentru diverse perioade în care s-au aflat în concediu individual de muncă.

Pentru acești angajați, angajatorii nu datorează salariu suplimentar decât pentru perioadele lucrate, astfel încât sub acest aspect recursurile sunt întemeiate. Împotriva acestei decizii, la data de 17 februarie 2012, a formulat cererea de revizuire pârâta S.N.T.F.C.C. SA, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea acestei hotărâri. În motivarea cererii, revizuenta a arătat că, într-o cauză similară, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă pronunțată la data de 9 februarie 2012 în dosarul nr. 1778/59/2011 a admis recursul subscrisei formulat împotriva Sentinței nr. 1299/2011 a Tribunalului Caraș Severin și a respins în totalitate acțiunea reclamanților, în ceea ce privește acordarea, printre altele și a salariului suplimentar aferent anilor 2007 - 2009. Revizuenta a considerat că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., respectiv existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii), pronunțate în dosare diferite și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză. Prin această contrarietate de hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Timișoara se încalcă principiul echității și se creează o situație discriminatorie între salariații subscrisei, care trebuie, în condiții identice, tratați identic. La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. În conformitate cu art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanța de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri. În cauză, hotărârea pretins contradictorie și a cărei anulare se solicită - Decizia nr. 1998/2011 a Curții de Apel Timișoara a fost pronunțată la data de 4 octombrie 2011, de instanța de recurs, după evocarea fondului. Ca urmare, sunt aplicabile dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza II C. proc. civ., termenul de o lună curgând de la pronunțarea hotărârii, respectiv de la data de 4 octombrie 2011. Revizuenta S.N.T.F.C.C.

S.A. și-a întemeiat calea de atac extraordinară a revizuirii pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a fost exercitată la data de 17 februarie 2012, cu depășirea termenului legal, imperativ, de decădere, de o lună, reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., care se împlinea la data de 4 noiembrie 2011. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1998 din data de 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.N.T.F.C.C. S.A. împotriva Deciziei nr. 1998 din data de 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2012. Procesat de GGC - AM