ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6478/2012

Deliberând asupra cererii de revizuire de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 2.165 din 11 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș,

a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A.V. și alții în contradictoriu

cu pârâții S.N.T.F.C.C. S.A. București și R.T.F.C. S.A. - Regionala Timișoara

și au fost obligați pârâții să plătească pentru anii 2007, 2008 și 2009, câte

un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna

decembrie a anului respectiv, actualizat în funcție de rata inflației la data

plății.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul

Timiș a reținut pe fondul cauzei că reclamanții, angajați ai pârâtelor, așa cum

rezultă din tabelele nominale depuse la dosar, și-au întemeiat acțiunea pe

dispozițiile art. 32 din CCM 2007 - 2008 la nivel de unitate înregistrat la DMSSF

a Municipiului București sub nr. 1625 din 29 martie 2007, care prevede că

pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea

acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu

salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

Conform art. 236 alin. (1) C. muncii:

"contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă

între angajator sau organizația patronală pe de o parte și salariați

reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte,

prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum

și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă" și alin.

(4) "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea

dispozițiilor legale constituie legea părților".

Având în vedere prev. art. 40 alin. (2) lit.

c) C. muncii, angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate

drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și

din contractele individuale de muncă.

În situația în care societățile parte

constată că nu se pot încadra în buget și nu mai pot achita drepturile promise,

au posibilitatea să renegocieze cu sindicatele contractul colectiv de muncă,

dar nu poate invoca acum lipsa banilor ca motiv de neîndeplinire a obligației

asumate.

Potrivit art. 243 C. muncii "Executarea

contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. Neîndeplinirea

obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea

părților care se fac vinovate de aceasta".

În principiu, pârâții nu contestă aceste

drepturi salariale ale reclamanților, dar invocă în întâmpinare motive de ordin

financiar, ceea ce nu prezintă relevanță în cauză, întrucât aceasta nu îl

exonerează pe debitor de îndeplinirea obligației pe care și-a asumat-o.

Într-o atare situație, potrivit art. 155 C.

muncii coroborat cu dispozițiile art. 969 C. civ., instanța a constatat faptul

că este întemeiată cererea referitoare la plata drepturilor salariale membrilor

de sindicat, reprezentând un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază

de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, drepturi bănești care vor

fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății pentru acoperirea

prejudiciului cauzat prin plata cu întârziere a sumelor ce fac obiect al

acțiunii, în aplicarea art. 161 alin. (4) C. muncii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

pârâtele S.N.T.F.C.C. S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de

Călători Banat - Oltenia și S.N.T.F.C.C S.A., solicitând modificarea sentinței

în sensul respingerii acțiunii.

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 1998 din data de 4 octombrie 2011,

a admis recursul declarat de pârâta S.N.T.F.C.C. S.A. - Sucursala Regională de

Transport Feroviar de Călători Banat - Oltenia și S.N.T.F.C.C. S.A.; a

modificat sentința atacată, în parte, în sensul acordării drepturilor

solicitate proporțional cu timpul în care au fost angajați reclamanții.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că

dispozițiile art. 32 alin. (3) din CCM obligă angajatorul să realizeze din

veniturile realizate, un fond de până la 10% din fondul de salarii realizat

lunar.

Ori, în cauza de față, deși se invocă

insuficiența fondurilor sau neaprobarea bugetului, pârâții nu au făcut dovada

că au încercat să constituie acest fond pentru acordarea salariului

suplimentar, neconstituirea acestui fond în aceste condiții reprezentând un

refuz clar de acordare a acestor drepturi, nefiind vorba de o obligație sub

condiție, respectiv de a avea fonduri.

Curtea de apel a constatat, de asemenea, că

angajații C.M., D.C.R., E.M.A., F.V., L.D., Ș.M. și V.G.S. s-au angajat în anul

2007, T.E. s-a angajat în anul 2008, iar R.F. s-a angajat în anul 2009, iar

angajatele C.E. și B.S.A. au avut contractele individuale de muncă suspendate

pentru diverse perioade în care s-au aflat în concediu individual de muncă.

Pentru acești angajați, angajatorii nu

datorează salariu suplimentar decât pentru perioadele lucrate, astfel încât sub

acest aspect recursurile sunt întemeiate.

Împotriva acestei decizii, la data de 17

februarie 2012, a formulat cererea de revizuire pârâta S.N.T.F.C.C. SA, în

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea acestei hotărâri.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că,

într-o cauză similară, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă pronunțată

la data de 9 februarie 2012 în dosarul nr. 1778/59/2011 a admis recursul

subscrisei formulat împotriva Sentinței nr. 1299/2011 a Tribunalului Caraș

Severin și a respins în totalitate acțiunea reclamanților, în ceea ce privește

acordarea, printre altele și a salariului suplimentar aferent anilor 2007 -

2009.

Revizuenta a considerat că cererea de

revizuire pentru contrarietate de hotărâri îndeplinește condițiile de

admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existența

unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice

(contradictorii), pronunțate în dosare diferite și să existe tripla identitate

de părți, obiect și cauză. Prin această contrarietate de hotărâri pronunțate de

Curtea de Apel Timișoara se încalcă principiul echității și se creează o

situație discriminatorie între salariații subscrisei, care trebuie, în condiții

identice, tratați identic.

La termenul de judecată din data de 23

octombrie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității

cererii de revizuire, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul

art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu art. 324 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în

cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea

hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanța de recurs,

după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la

punctul 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În cauză, hotărârea pretins contradictorie și

a cărei anulare se solicită - Decizia nr. 1998/2011 a Curții de Apel Timișoara

a fost pronunțată la data de 4 octombrie 2011, de instanța de recurs, după

evocarea fondului.

Ca urmare, sunt aplicabile dispozițiile art.

324 alin. (1) pct. 1 teza II C. proc. civ., termenul de o lună curgând de la

pronunțarea hotărârii, respectiv de la data de 4 octombrie 2011.

Revizuenta S.N.T.F.C.C. S.A. și-a întemeiat

calea de atac extraordinară a revizuirii pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. și a fost exercitată la data de 17 februarie 2012, cu depășirea

termenului legal, imperativ, de decădere, de o lună, reglementat de art. 324

alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., care se împlinea la data de 4

noiembrie 2011.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va

respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr.

1998 din data de 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire

formulată de revizuenta S.N.T.F.C.C. S.A. împotriva Deciziei nr. 1998 din data

de 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

octombrie 2012.

Procesat de GGC - AM