ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 991/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 991/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanță
a) Cererea de chemare
în judecată
Prin acțiunea
înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul G.M. a chemat în judecată
pe pârâtul Ministerul Sănătății Publice solicitând anularea Ordinului nr. 1681
din 28 august 2009 emis de Ministrul Sănătății - B.I. în calitate de
reprezentant legal al Ministerului Sănătății, ordin pe care l-a considerat
nelegal și netemeinic.
În motivarea acțiunii
s-a arătat că, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 554/2004, a solicitat admiterea cererii și anularea ordinului
nr. 1681 din 28 august 2009 prin care a fost revocat din funcția de manager și
s-a dispus încetarea contractului de management nr. X din 30 martie 2007, cu
modificările și completările ulterioare.
A învederat că între
Ministerul Sănătății Publice și G.M. s-a încheiat contractul de management al Spitalului
de Psihiatrie S.G., contract cu nr. X din 30 martie 2007, cu modificările și
completările ulterioare.
Contractul a fost
încheiat pe o perioadă de 3 ani, putând fi prelungit ori înceta înainte de
termen, în urma evaluării anuale, efectuată pe baza criteriilor de performanță.
A susținut că prin ordinul
nr. 1681/2009 s-a dispus revocarea sa din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie
S.G., începând cu data de 02 septembrie 2009 și tot cu aceeași dată s-a dispus
încetarea contractului de management nr. X/2007, conform prevederilor lit. i) a
Capitolului VIII din contract, respectiv: „Constatarea unor abateri de la
legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în
condițiile legii”.
A apreciat că acest
ordin, este nelegal și netemeinic întrucât Comisia de evaluare numită prin Ordin
al Ministrului Sănătății nr. 298 din 11 martie 2008, în urma evaluării
activității desfășurate de manager în anul 2007, a propus menținerea
contractului de management pentru G.M., acordându-i-se calificativul „foarte
bine”.
S-a menționat că
potrivit art. 3 alin. (2) contractul de management poate înceta înainte de
termen în urma evaluării anuale, efectuată pe baza criteriilor de performanță
și că în cazul reclamantului însă evaluările anuale au arătat îndeplinirea
criteriilor de performanță și chiar i-au acordat calificativul foarte bine.
S-a arătat că, în
art. 8 sunt prevăzute mai multe cauze de încetare a contractului de management,
cauzele de revocare sunt prevăzute numai la lit. b) și că niciuna din aceste
condiții nu sunt îndeplinite.
A precizat că deși
s-a dispus revocarea din funcție, aceste două temeiuri de drept nu erau
invocate în Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1681 din 28 august 2009, cauze
care de altfel nici nu existau, întrucât indicatorii de performanță au fost
îndepliniți și nici nu s-a constatat vreo culpă gravă în neîndeplinirea
obligațiilor managerului, obligații prevăzute în art. 4 de la 1 la 56.
A susținut că raportul
de control din 27 august 2009 a avut ca obiectiv verificarea calității actului managerial
și a serviciilor medicale furnizate de către unitatea spitalicească în perioada
anilor 2008-2009. Această comisie de control nu reprezintă comisia de evaluare a
indicatorilor de performanță a unui manager în sensul în care este definit prin
contractul de management nr. Y/2007. De altfel, această comisie de control a verificat
activitatea contabilă și cea de achiziții a unității spitalicești. De aceea, raportul
de control invocat ca probă pentru încetarea contractului și revocarea din funcție
nu reprezintă raport de evaluare al activității unui manager pentru a avea rolul
invocat în Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1681 din 28 august 2009. Chiar și concluziile
acestui raport de control nu au nicio legătură cu obligațiile managerului prevăzute
în contractul de management.
b) Întâmpinarea depusă
în cauză
Pârâtul Ministerul Sănătății
prin reprezentant legal, ministru, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea
ca neîntemeiată a cererii de anulare a Ordinului nr. 1681 din 28 august 2009, formulată
de reclamantul G.M.
S-a susținut că prin Ordinul
Ministrului Sănătății nr. 1035/2009 a fost constituită comisia de control a activității
Spitalului de Psihiatrie S.G., județul Olt. Controlul privea „verificarea serviciilor
medicale furnizate de spital în perioada anilor 2008-2009 și a calității actului
medical”. Temeiul legal invocat în preambulul ordinului de control (nr. 1035/2009)
este art. 200 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006.
La finalizarea acțiunii
de control s-a întocmit raportul de control, raport aprobat de ministrul sănătății,
în care au fost constatate abateri de la legislația în vigoare în exercitarea funcției
de manager a domnului G.M.
c) Sentința și motivarea
primei instanțe
Prin sentința nr. 205
din 08 aprilie 2010 a Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ
și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu
pârâtul Ministerul Sănătății Publice; a anulat ordinul R/1981 din 28 august 2009
emis de pârât și a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată
în cuantum de 3.000 RON.
Pentru a pronunța această
sentință prima instanță a reținut că potrivit contractului de management constatarea
unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile
abilitate în condițiile legii ar putea reprezenta o cauză de încetare a contractului
de management și nu de revocare din funcție a managerului, cauzele de revocare fiind
expres și limitativ prevăzute în contract la lit. b).
S-a mai apreciat că analizându-se
raportul de control ce a stat la baza emiterii ordinului contestat se observă că
acesta se referă în principal la activitatea directorului financiar-contabil al
spitalului și la activitatea de achiziții publice desfășurată de către un economist
angajat la Compartimentul achiziții, referitor la aceste activități chiar prin raportul
de control arătându-se că urmează a se stabili persoanele responsabile de neajunsurile
constatate.
Astfel, față de concluziile
raportului de control s-au reținut în sarcina managerului spitalului abateri ca
neactualizarea fișelor de post ale salariaților, a Regulamentului de Organizare
și Funcționare și a Regulamentului Intern al spitalului, lipsa avizului compartimentului
juridic și viza de control financiar preventiv de pe contractele încheiate de spital,
nerespectarea dispozițiilor legale la efectuarea inventarierii patrimoniului unității,
precum și acordarea unor drepturi salariale necuvenite privind zilele de concediu
neefectuate pe anul anterior.
Aceste aspecte nu pot
fi însă reținute ca esențiale, ele putând fi ușor remediate, prin reactualizarea
documentelor mai sus arătate și prin recuperarea sumelor considerate ca plătite
nelegal.
Instanța de recurs
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs
pârâtul a susținut că potrivit art. 8 din contractul de management nr. X/2009, acest
contract încetează dacă se constată abateri de la legislația în vigoare și că noțiunea
de revocare cuprinsă în art. 1 din ordin trebuie interpretată în sensul de retragere
a mandatului.
De asemenea, s-a arătat
că reclamantul-intimat avea obligația de a răspunde pentru buna organizare și desfășurare
a inventarierilor, că s-au încălcat prevederile legale privind atribuția de ordonator
de credite, privind angajarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor din fonduri publice.
b) Analiza motivelor de
recurs
Înalta Curte, examinând
motivele de recurs, probele cauzei și legislația aplicabilă, reține:
Prin ordinul nr. 1681
din 28 septembrie 2009, reclamantul G.M. a fost revocat din funcția de manager al
Spitalului de Psihiatrie S.G., cu consecința încetării contractului de management.
Motivul revocării l-a
constituit constatarea de către organele de control și instituțiile abilitate în
condițiile legii a unor abateri de la legislația în vigoare.
Instanța de fond a apreciat
corect asupra legalității și temeiniciei ordinului nr. 1681/2009.
Din analiza raportului
de control întocmit de Ministerul Sănătății se constată că cea mai mare a deficiențelor
reținute aparține altor persoane și nu reclamantului, iar altele precum neinventarierea
patrimoniului, circuitul documentelor, acordarea unor drepturi salariale nu sunt
determinante în evaluarea unui manager de spital.
Aceste abateri nu justifică
măsura revocării din funcție.
Trebuie precizat că potrivit
art. 8 lit. b) din contractul de management se poate dispune revocarea din funcție
a managerului dacă nu realizează indicatorii de performanță, prevăzuți în anexa
la contract, timp de minim un an, din motive imputabile acestuia.
Ori, în speță, nu s-a
dovedit nerealizarea indicatorilor de performanță cuprinși în anexa la contract,
pe o perioadă de un an și nici existența motivelor imputabile.
În aceste condiții nu
sunt îndeplinite condițiile de revocare din funcție, astfel că instanța de fond
a pronunțat o soluție temeinică și legală, prin admiterea acțiunii și anularea ordinului
nr. 1681/2009.
De altfel, se constată
că prin ordinul nr. 735 din 29 martie 2010 și ordinul nr. 1955 din 01 aprilie 2010,
reclamantul G.M. a fost numit manager interimar al aceluiași spital.
c) Soluția instanței de
recurs
Având în vedere considerentele
de mai sus, se constată că în consecință, motivele de recurs sunt nefondate, astfel
că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 205 din 08 aprilie 2010 a
Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 18 februarie 2011.