ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 991/2011

HOTĂRÂRE
18.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 991/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul G.M. a chemat în judecată

pe pârâtul Ministerul Sănătății Publice solicitând anularea Ordinului nr. 1681

din 28 august 2009 emis de Ministrul Sănătății - B.I. în calitate de

reprezentant legal al Ministerului Sănătății, ordin pe care l-a considerat

nelegal și netemeinic.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 554/2004, a solicitat admiterea cererii și anularea ordinului

nr. 1681 din 28 august 2009 prin care a fost revocat din funcția de manager și

s-a dispus încetarea contractului de management nr. X din 30 martie 2007, cu

modificările și completările ulterioare.

A învederat că între

Ministerul Sănătății Publice și G.M. s-a încheiat contractul de management al Spitalului

de Psihiatrie S.G., contract cu nr. X din 30 martie 2007, cu modificările și

completările ulterioare.

Contractul a fost

încheiat pe o perioadă de 3 ani, putând fi prelungit ori înceta înainte de

termen, în urma evaluării anuale, efectuată pe baza criteriilor de performanță.

A susținut că prin ordinul

nr. 1681/2009 s-a dispus revocarea sa din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie

S.G., începând cu data de 02 septembrie 2009 și tot cu aceeași dată s-a dispus

încetarea contractului de management nr. X/2007, conform prevederilor lit. i) a

Capitolului VIII din contract, respectiv: „Constatarea unor abateri de la

legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în

condițiile legii”.

A apreciat că acest

ordin, este nelegal și netemeinic întrucât Comisia de evaluare numită prin Ordin

al Ministrului Sănătății nr. 298 din 11 martie 2008, în urma evaluării

activității desfășurate de manager în anul 2007, a propus menținerea

contractului de management pentru G.M., acordându-i-se calificativul „foarte

bine”.

S-a menționat că

potrivit art. 3 alin. (2) contractul de management poate înceta înainte de

termen în urma evaluării anuale, efectuată pe baza criteriilor de performanță

și că în cazul reclamantului însă evaluările anuale au arătat îndeplinirea

criteriilor de performanță și chiar i-au acordat calificativul foarte bine.

S-a arătat că, în

art. 8 sunt prevăzute mai multe cauze de încetare a contractului de management,

cauzele de revocare sunt prevăzute numai la lit. b) și că niciuna din aceste

condiții nu sunt îndeplinite.

A precizat că deși

s-a dispus revocarea din funcție, aceste două temeiuri de drept nu erau

invocate în Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1681 din 28 august 2009, cauze

care de altfel nici nu existau, întrucât indicatorii de performanță au fost

îndepliniți și nici nu s-a constatat vreo culpă gravă în neîndeplinirea

obligațiilor managerului, obligații prevăzute în art. 4 de la 1 la 56.

A susținut că raportul

de control din 27 august 2009 a avut ca obiectiv verificarea calității actului managerial

și a serviciilor medicale furnizate de către unitatea spitalicească în perioada

anilor 2008-2009. Această comisie de control nu reprezintă comisia de evaluare a

indicatorilor de performanță a unui manager în sensul în care este definit prin

contractul de management nr. Y/2007. De altfel, această comisie de control a verificat

activitatea contabilă și cea de achiziții a unității spitalicești. De aceea, raportul

de control invocat ca probă pentru încetarea contractului și revocarea din funcție

nu reprezintă raport de evaluare al activității unui manager pentru a avea rolul

invocat în Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1681 din 28 august 2009. Chiar și concluziile

acestui raport de control nu au nicio legătură cu obligațiile managerului prevăzute

în contractul de management.

b) Întâmpinarea depusă

în cauză

Pârâtul Ministerul Sănătății

prin reprezentant legal, ministru, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

ca neîntemeiată a cererii de anulare a Ordinului nr. 1681 din 28 august 2009, formulată

de reclamantul G.M.

S-a susținut că prin Ordinul

Ministrului Sănătății nr. 1035/2009 a fost constituită comisia de control a activității

Spitalului de Psihiatrie S.G., județul Olt. Controlul privea „verificarea serviciilor

medicale furnizate de spital în perioada anilor 2008-2009 și a calității actului

medical”. Temeiul legal invocat în preambulul ordinului de control (nr. 1035/2009)

este art. 200 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006.

La finalizarea acțiunii

de control s-a întocmit raportul de control, raport aprobat de ministrul sănătății,

în care au fost constatate abateri de la legislația în vigoare în exercitarea funcției

de manager a domnului G.M.

c) Sentința și motivarea

primei instanțe

Prin sentința nr. 205

din 08 aprilie 2010 a Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Sănătății Publice; a anulat ordinul R/1981 din 28 august 2009

emis de pârât și a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată

în cuantum de 3.000 RON.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut că potrivit contractului de management constatarea

unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile

abilitate în condițiile legii ar putea reprezenta o cauză de încetare a contractului

de management și nu de revocare din funcție a managerului, cauzele de revocare fiind

expres și limitativ prevăzute în contract la lit. b).

S-a mai apreciat că analizându-se

raportul de control ce a stat la baza emiterii ordinului contestat se observă că

acesta se referă în principal la activitatea directorului financiar-contabil al

spitalului și la activitatea de achiziții publice desfășurată de către un economist

angajat la Compartimentul achiziții, referitor la aceste activități chiar prin raportul

de control arătându-se că urmează a se stabili persoanele responsabile de neajunsurile

constatate.

Astfel, față de concluziile

raportului de control s-au reținut în sarcina managerului spitalului abateri ca

neactualizarea fișelor de post ale salariaților, a Regulamentului de Organizare

și Funcționare și a Regulamentului Intern al spitalului, lipsa avizului compartimentului

juridic și viza de control financiar preventiv de pe contractele încheiate de spital,

nerespectarea dispozițiilor legale la efectuarea inventarierii patrimoniului unității,

precum și acordarea unor drepturi salariale necuvenite privind zilele de concediu

neefectuate pe anul anterior.

Aceste aspecte nu pot

fi însă reținute ca esențiale, ele putând fi ușor remediate, prin reactualizarea

documentelor mai sus arătate și prin recuperarea sumelor considerate ca plătite

nelegal.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

pârâtul a susținut că potrivit art. 8 din contractul de management nr. X/2009, acest

contract încetează dacă se constată abateri de la legislația în vigoare și că noțiunea

de revocare cuprinsă în art. 1 din ordin trebuie interpretată în sensul de retragere

a mandatului.

De asemenea, s-a arătat

că reclamantul-intimat avea obligația de a răspunde pentru buna organizare și desfășurare

a inventarierilor, că s-au încălcat prevederile legale privind atribuția de ordonator

de credite, privind angajarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor din fonduri publice.

b) Analiza motivelor de

recurs

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs, probele cauzei și legislația aplicabilă, reține:

Prin ordinul nr. 1681

din 28 septembrie 2009, reclamantul G.M. a fost revocat din funcția de manager al

Spitalului de Psihiatrie S.G., cu consecința încetării contractului de management.

Motivul revocării l-a

constituit constatarea de către organele de control și instituțiile abilitate în

condițiile legii a unor abateri de la legislația în vigoare.

Instanța de fond a apreciat

corect asupra legalității și temeiniciei ordinului nr. 1681/2009.

Din analiza raportului

de control întocmit de Ministerul Sănătății se constată că cea mai mare a deficiențelor

reținute aparține altor persoane și nu reclamantului, iar altele precum neinventarierea

patrimoniului, circuitul documentelor, acordarea unor drepturi salariale nu sunt

determinante în evaluarea unui manager de spital.

Aceste abateri nu justifică

măsura revocării din funcție.

Trebuie precizat că potrivit

art. 8 lit. b) din contractul de management se poate dispune revocarea din funcție

a managerului dacă nu realizează indicatorii de performanță, prevăzuți în anexa

la contract, timp de minim un an, din motive imputabile acestuia.

Ori, în speță, nu s-a

dovedit nerealizarea indicatorilor de performanță cuprinși în anexa la contract,

pe o perioadă de un an și nici existența motivelor imputabile.

În aceste condiții nu

sunt îndeplinite condițiile de revocare din funcție, astfel că instanța de fond

a pronunțat o soluție temeinică și legală, prin admiterea acțiunii și anularea ordinului

nr. 1681/2009.

De altfel, se constată

că prin ordinul nr. 735 din 29 martie 2010 și ordinul nr. 1955 din 01 aprilie 2010,

reclamantul G.M. a fost numit manager interimar al aceluiași spital.

c) Soluția instanței de

recurs

Având în vedere considerentele

de mai sus, se constată că în consecință, motivele de recurs sunt nefondate, astfel

că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

Respinge recursul declarat

de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 205 din 08 aprilie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 448/2011
6, D.3) pe care acesta și i-a asumat prin contractul de management al spitalului public din 14 decembrie 2006, modificat ulterior prin acte adiționale. Conform prevederilor art. 5 din Ordinul ministrului sănătății nr. 112/2006, în situația
ÎCCJ 2010-06-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3424/2010
numai la art. 2 din actul administrativ atacat s-a menționat Cap. VIII lit. l) din contractul de management, când s-a făcut referire la încetarea contractului. De asemenea, obligația motivării actului este îndeplinită, prin trimiterea la ra
ÎCCJ 2009-04-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2033/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 25 iulie 2008, reclamantul G.A.I. a solicitat anularea ordinului nr. 871 din 14 mai 2008 emis de Ministrul Sănătății Pu
ÎCCJ 2011-03-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1396/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 09 septembrie 2009, reclamantul H.M. a chemat în judecată Ministerul Sănătății, solicitând în principal, anularea ordin
ÎCCJ 2011-05-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2566/2011
a insistat asupra faptului că recurentul nu a îndeplinit o funcție de manager public, precum și că acesta este în eroare în privința temeiului legal al revocării sale din funcție. Din actul adițional din 20 decembrie 2007, pe care chiar rec
Sursă