ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3424/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 405

din 30 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul G.M. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății și a dispus suspendarea

executării Ordinului R/1681 din 28 august 2009 emis de Ministerul Sănătății,

până la pronunțarea instanței de fond.

În considerentele

sentinței, s-a reținut că prin ordinul a cărui suspendare a executării a fost

solicitată s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de manager al

Spitalului de Psihiatrie Cronici Schitu Greci, începând cu data de 02

septembrie 2009 și tot cu aceeași dată s-a dispus încetarea contractului de

management nr. 366/2007, încheiat între Ministerul Sănătății Publice și

reclamant, conform prevederilor lit. l) a capitolului VIII din acest contract.

A constatat instanța,

că reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului a cărui

suspendare a executării a solicitat-o, așa cum s-a dovedit prin actele anexate

cererii, astfel că această condiție prealabilă de admisibilitate a cererii de

suspendare întemeiată pe dispozițiile legale mai sus precizate este

îndeplinită.

Referitor la prezumția

de legalitate a actelor administrative invocată de către pârât prin întâmpinare

a reținut instanța că în dreptul administrativ român aceasta operează ca

principiu, însă nu poate determina inaplicabilitatea dispozițiilor privind

suspendarea actului administrativ fiscal, concluzie la care se ajunge dacă se

absolutizează prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.

Analizând îndeplinirea

în cauza dedusă judecății a condiției cazului bine justificat, așa cum este

acesta definit prin dispozițiile art. 2

alin.(l)

lit.

t) din Legea nr. 554/2004, curtea

de apel a reținut, în esență, că argumentele aduse de reclamant, constituie

împrejurări legate de starea de fapt și de drept aparent veridice, de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ contestat. In acest

sens, instanța a constatat că ordinul analizat face trimiterea atât la

revocarea din funcție a managerului cât și la încetarea contractului de

management, în condițiile în care lit. l) a capitolului VIII din contractul de

management reprezintă în mod evident un caz de încetare a contractului,

distinct reglementat de revocarea din funcție ce se regăsește la lit. b) a

aceluiași capitol din contract, însă pentru alte situații.

Pe de altă parte, a

reținut instanța, actul administrativ contestat nu arată în concret, în

cuprinsul său, care sunt abaterile de la legislația în vigoare de care se face

vinovat reclamantul, făcând sub acest aspect referire la raportul de control

nr. 1B 8208/DC 350 din 27 august 2009, raport din analiza căruia, instanța a

constatat că cel puțin aparent, strict în sarcina managerului spitalului se pot

reține ca abateri doar neactualizarea Regulamentului de Organizare și

Funcționare și a Regulamentului Intern la spitalului, precum și acordarea unor

drepturi salariale necuvenite privind zilele de concediu neefectuate pe anul

anterior - neajunsuri ce au fost apreciate de instanță ca fiind neesențiale,

putând fi cu ușurință remediate.

Referitor la existența

unei pagube iminente așa cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea contenciosului administrativ, curtea de apel a reținut că și această

condiție este îndeplinită în speță fiind previzibil prejudiciul material ce se

poate produce reclamantului prin executarea de îndată a actului administrativ

contestat, și mai mult, în raport de datele existente în cauză, curtea a

apreciat că se poate reține o pagubă iminentă și în sensul de perturbare

previzibilă gravă a funcționării unității spitalicești al cărei manager este

reclamantul în condițiile în care acesta ar fi înlocuit imediat cu o persoană

care nu are nici măcar calitatea de manager interimar, conform adresei nr. 4735

din 3 septembrie 2009, mai ales că activitatea de manager a reclamantului a

fost apreciată pentru anii anteriori cu calificativul: „foarte bine".

Ministerul Sănătății

Împotriva sentinței

Curții de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății invocând dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul susține că soluția

primei instanțe este greșită pentru că nu a sancționat nemotivarea cererii de suspendare,

deși acest aspect s-a invocat prin întâmpinare.

Referitor la cele două

condiții legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, recurentul afirmă

că instanța a interpretat greșit probele administrate. Noțiunile „revocare” și

„încetare” fac obiectul a două articole diferite din contractul de management

dar din Dicționarul Explicativ al Limbii Române se deduce clar sensul

revocării.

Instanța nu a observat

că numai la art. 2 din actul administrativ atacat s-a menționat Cap. VIII lit.

l) din contractul de management, când s-a făcut referire la încetarea contractului.

De asemenea, obligația

motivării actului este îndeplinită, prin trimiterea la raportul de control nr.

IB 8208/DC 350 din 27 august 2009.

Și în privința pagubei

iminente, recurentul a combătut concluzia instanței, arătând că intră în

competența sa evaluarea situației din unitatea spitalicească respectivă, iar

daunele suportate de reclamant nu au fost detaliate.

Înaltei Curți

Intimatul G.M. nu a formulat

întâmpinare.

În cadrul probei cu înscrisuri,

admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., intimatul a depus sentința

nr. 205 din 8 aprilie 2010 prin care Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, i-a admis acțiunea și a anulat Ordinul R/1681 din 28

august 2009 emis de Ministerul Sănătăți.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent dar și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

de drept relevante

Cererea de suspendare a

executării formulată de intimatul-reclamant G.M. vizează Ordinul nr. R/1681 din

28 august 2009 emis de recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin care

începând cu data de 2 septembrie 2009 este revocat din funcția de manager al

Spitalului de Psihiatrie Cronici Schitu – Greci, județul Olt (art. 1), cu

aceeași dată încetând contractul de management nr. 366 din 30 martie 2007, cu modificările

și completările ulterioare încheiat între părți, conform prevederilor lit. l) a

Cap. VIII din contract (art. 2).

Cererea de chemare în

judecată este redactată conform art. 112 C. proc. civ., motivele de fapt fiind amplu

expuse de reclamant, așa încât instanța de recurs nu decelează nici o neregulă

procedurală, lăsată nesancționată de către Curtea de apel.

Reclamantul s-a referit

la ambele condiții cerute de lege pentru acordarea suspendării executării actului

administrativ, expunându-le, din propria perspectivă, în pagina a doua a

acțiunii.

De altfel sancțiunea nulității

acțiunii, potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ., se poate dispune numai

pentru neindicarea numelui părților, al obiectului cererii ori a semnăturii ceea

ce, în mod evident, în cauză există.

Cererea de suspendare a

executării actului administrativ individual s-a formulat în temeiul art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care:

„

În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana

vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile,

suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.

Prima instanță a

realizat o analiză pertinentă a celor două condiții deduse din textul legal

citat: cazul bine justificat și paguba iminentă, în acord cu conținutul acestor

sintagme, indicat la art. 2 alin. (1) lit. t), respectiv ș) din același act

normativ.

Referitor la cazul bine

justificat, contrar susținerilor recurentului, și instanța de recurs constată

modul confuz de redactare a ordinului atacat, existând contradicție între art.

1 și art. 2 în privința temeiului legal al eliberării din funcția de manager:

revocarea (modalitate prevăzută la Cap. VIII lit. b) din contractul de

management) și încetarea exercițiului funcției ca urmare a constatării unor

abateri (modalitate prevăzută la Cap. VIII lit. l) din același contract).

În plus, actul

administrativ este practic nemotivat, fiindcă referirea la raportul de control nr.

IB 8208/DC 350 din 27 august 2009 aprobat de conducerea Ministerului Sănătății

este generică, așa încât controlul judecătoresc al legalității actului este greu

de efectuat. Recurentul a distorsionat sensul acestui considerent al primei

instanțe, afirmând că „este absurd a se copia un raport de control în cuprinsul

unui act administrativ fie el și cu caracter individual”. Or, în mod evident,

nu acesta a fost sensul celor reținute de Curtea de apel, ci dimpotrivă, instanța

s-a referit la obligația emitentului de a indica faptele concrete pe care se fondează

dispoziția administrativă, cu atât mai mult cu cât actul de control (filele

53-63, dosar fond) sesiza mai multe nereguli în sfera de competență a mai

multor persoane.

În fine, cazul bine

justificat rezultă cu și mai multă putere din faptul că acțiunea având ca

obiect anularea acestui ordin a fost admisă de prima instanță, după cum s-a

arătat la pct. I.3 din decizie, situație în care, potrivit art. 15 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004 măsura suspendării se prelungește de drept până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Referitor la paguba

iminentă, instanța și-a justificat soluția prin invocarea celei de-a doua

ipoteză a art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, respectiv prin

„perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu public”.

În acest sens este

relevantă adresa nr. 4735 din 3 septembrie 2009 emisă de Direcția de Sănătate

Publică a Județului Olt (fila 6, dosar fond), prin care este desemnat să

exercite funcția de manager un medic al spitalului, „până la numirea noului

manager interimar”, corect interpretată, prin prisma efectelor, de către Curtea

de apel.

Împrejurarea că

evaluarea situației concrete de la unitatea spitalicească respectivă, sub

aspectul impactului produs de încetarea intempestivă a efectelor contractului

de management, se realizează, în primul rând de recurent, prin prisma

atribuțiilor sale specifice, nu înseamnă că instanța de contencios nu are

competența ca în analiza celei de-a doua condiții examinate: paguba iminentă,

să aprecieze ea însăși asupra modului în care autoritatea publică asigură

echilibrul între interesul public, al comunității și cel privat, al persoanei

vizate de actul administrativ.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, văzând și dispozițiile art. 15 alin. (4)

din același act normativ, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Sănătății împotriva sentinței nr. 405 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie

2010.