ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 20/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20

februarie 2009 pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, reclamantul S.M. a

solicitat anularea parțială a Hotărârii Senatului U.M.F. Târgu Mureș privind

înlocuirea sa din funcția de șef de clinică a Clinicii Medicale de Cardiologie

a Institutului de Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că nu există motive obiective pentru înlocuirea sa, iar

persoana care a fost numită în locul său nu îndeplinește condițiile prevăzute

de lege pentru a ocupa funcția de șef de clinică.

Prin precizarea acțiunii

înregistrată la 23 martie 2009, reclamantul a arătat că solicită, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, anularea numirii nr. VIIId/EN/13036

din 18 decembrie 2008 emisă de pârât, prin care în funcția de șef de secție

Clinică Cardiologie I (Adulți) a fost numit Dr. D.D., precum și menținerea sa

în funcția deținută anterior emiterii actului atacat.

Prin întâmpinarea depusă în cauză,

pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, întrucât numirea dr. D.D. a fost făcută cu aprobarea sa, la

recomandarea UMF Târgu Mureș, prin adresa 10713 din 12 noiembrie 2008, iar, pe

fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că

actul atacat a fost emis cu respectarea procedurii speciale, instituite de art.

184 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, forul decizional fiind în cauză nu

Ministerul Sănătății, ci Senatul UMF Târgu Mureș.

La termenul din 07 aprilie 2009,

Tribunalul Mureș a disjuns capătul de cerere privind anularea numirii nr. VIIId/EN/13036

din 18 decembrie 2008 emisă de Ministerul Sănătății și, prin sentința civilă

nr. 558, a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a

arătat că actul contestat este un act administrativ unilateral cu caracter

individual emis de o autoritate publică centrală.

Pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, la prezenta cauză a fost

conexat dosarul nr. 824/102/2009, format în urma disjungerii din dosarul nr. 356/102/2009,

având ca obiect cererea reclamantului S.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Sănătății Publice, U.M.F. Târgu Mureș și Institutul de Boli Cardiovasculare și

Transplant Târgu Mureș, de anulare a numirii nr. VIIId/EN/13036 din 18

decembrie 2008 și a deciziei nr. 4 din 03 ianuarie 2009 emisă de pârâtul

Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș, suspendarea

executării acestei decizii, repunerea în funcția deținută și repararea

prejudiciului moral și a celui material suferit.

Prin Sentința nr. 33 din data de 22

februarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia de numire nr. VIIId/EN/13036

din 18 decembrie 2008 emisă de Ministerul Sănătății și a dispus menținerea

reclamantului în funcția de șef de secție Clinică Cardiologie I (Adulți) a

Institutului de Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de fond a apreciat că actul atacat a fost emis cu încălcarea

dispozițiilor legale în materie, respectiv art. 184 alin. (2) și alin. (6) din

Legea nr. 95/2006, întrucât nu au fost respectate cerințele care trebuiesc a fi

îndeplinite de persoana desemnată a ocupa funcția de șef secție, acesta neavând

vechimea de minim 5 ani în specialitatea cardiologie.

Pe de altă parte, a constatat instanța

de fond, actul de numire a reclamantului în funcția de șef de secție, respectiv

Decizia nr. 477A/2005, este încă în vigoare, din examinarea înscrisurilor

cauzei instanța constatând că acesta nu a fost revocată prin vreun act

ulterior, nici măcar prin actul administrativ contestat, nefiind nici

îndeplinite condițiile pentru revocarea sa sau denunțarea unilaterală a

contractului de administrare încheiat între reclamant și Institutul de Boli

Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș.

Prima instanță a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul

Sănătății, motivând că nu este relevantă împrejurarea că actul de numire ar fi

fost întemeiat pe recomandarea Senatului UMF Târgu Mureș, pentru că tocmai

actul apreciat vătămător de către reclamant a fost emis de pârât, între

autoritatea emitentă și pârât existând identitate, ceea ce conferă acestuia

legitimitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Prin cererea de recurs recurentul

aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- în mod greșit a fost soluționată

excepția lipsei capacității sale procesuale pasive pentru faptul că Ministerul

Sănătății nu are un drept de decizie în ceea ce privește numirea șefilor de

secție, nefiind implicat în raportul contractual dintre șeful de secție și

unitatea sanitară în care urmează a-și desfășura activitatea.

- adresa a cărei anulare a făcut

obiectul litigiului are valoarea cel mult a unui aviz de principiu, o

înștiințare/ notificare de care ministerul a luat la cunoștință, decidentul

fiind în primul rând senatul universității, iar în subsidiar managerul unității

sanitare cu care se încheie contractul de administrare;

- soluția pronunțată pe fondul

cauzei este netemeinică și nelegală, întrucât instanța a analizat cauza pornind

de la documente emise în mod unilateral de Institutul de Boli Cardiovasculare

și Transplant Târgu Mureș și prin prisma dispozițiilor legale cu privire la

numirea unei alte persoane în funcția de șef-clinică cardiologie adulți, fără a

introduce în cauză, în calitate de pârâți, pe de o parte Senatul Universității

de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, și pe de altă parte, institutul menționat.

De asemenea, se menționează că nu

s-a ținut seama de faptul că la momentul pronunțării hotărârii atacate,

contractului încheiat de reclamant cu institutul menționat îi încetase

valabilitatea.

Intimatul-reclamant a formulat

întâmpinare și concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, combătând criticile recurentului și susținând că sentința atacată

este legală și temeinică.

Acesta a menționat că în mod corect

a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Sănătății, având în vedere că actul emis de acesta a vătămat drepturile sale,

urmare a aprobării numirii în funcția de șef secție Clinică Cardiologie I

(Adulți) a Institutului de Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș a

unei alte persoane. De altfel, se susține că au fost atacate atât actul emis de

Ministerul Sănătății cât și Hotărârea Senatului UMF Târgu Mureș din 5 noiembrie

2008.

Referitor la criticile care au vizat

fondul litigiului, se menționează că acestea sunt nefondate, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 186 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, privind

reforma în domeniul sănătății, pentru numirea în funcția de șef de secție al

Clinicii de Cardiologie I adulți Târgu Mureș a domnului D.D.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

După cum se constată, instanța de fond

a fost investită cu anularea actului ce emană de la recurentul-pârât Ministerul

Sănătății cu nr. VIIId/EN/13036 din 18 decembrie 2009.Prin acest act s-a

aprobat numirea în funcția de șef secție Clinică de Cardiologie I Adulți Târgu

Mureș a numitului D.D.

Prima instanță a anulat acest act,

calificându-l ca „decizie de numire” în funcție și a dispus menținerea

reclamantului S.M. în funcția de șef de secție Clinică de Cardiologie I Adulți

Târgu Mureș din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Târgu Mureș.

Potrivit dispozițiilor art. 184

alin. (6) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății „în

secțiile, laboratoarele sau serviciile medicale clinice funcția de șef de

secție, șef de laborator sau șef de serviciu medical se ocupă de cadrul

didactic cu gradul cel mai mare de predare, la recomandarea senatului

instituției de învățământ medical superior în cauză, cu avizul managerului

spitalului și cu aprobarea Ministerului Sănătății Publice”.

Rezultă din aceste dispoziții că

pentru a lua naștere actul de ocupare, numire, în funcția de șef de secție,

trebuie să existe mai multe manifestări de voință care provin de la organe

diferite transpuse în: recomandarea senatului instituției de învățământ medical

superior în cauză, avizul managerului spitalului, aprobarea Ministerului

Sănătății Publice.

În cauză, se pune problema

stabilirii valorii juridice a actului de aprobare.

„Aprobarea Ministerului Sănătății

Publice” privind numirea în funcția de șef de secție Clinică de Cardiologie I

Adulți Târgu Mureș din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Târgu Mureș

are valoarea unui acord prealabil ce trebuie emis în procedura emiterii actului

administrativ de numire în funcția menționată, reprezentând consimțământul

acestuia dat altui organ administrativ pentru emiterea unui act administrativ.

„Aprobarea” recurentului-pârât

întregește efectele juridice ale actului administrativ propriu-zis de numire

care este un act administrativ complex ce ia naștere prin mai multe manifestări

de voință ce provin de la organe de stat diferite, dar care converg spre

producerea aceluiași efect juridic, formând o singură unitate juridică.

Prin urmare, actul de aprobare

prealabilă conduce spre aceleași efecte juridice ca și actul de numire în

funcție și nu poate fi caracterizat drept un aviz de principiu, o înștiințare/

notificare de luare la cunoștință, urmând a fi analizat in contextul cercetării

legalității actului de numire propriu-zis.

În raport de considerentele expuse,

instanța de recurs apreciază că recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă

în cauză.

Actul care a luat naștere ca urmare

a manifestării de voință a autorităților implicate în emiterea acestuia,

respectiv senatul instituției de învățământ medical superior în cauză, managerul

institutului, Ministerul Sănătății Publice, este Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2009,

emisă de managerul Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și

Transplant Târgu Mureș, de numire în funcția de șef de secție Clinică

Cardiologie I Adulți din cadrul acestui institut a domnului D.D., începând cu

15 ianuarie 2009. Această decizie, este actul administrativ care produce efecte

juridice depline în ceea ce privește numirea în funcția de șef de secție

clinică cardiologie, în baza căreia s-a încheiat ulterior contractul de administrare

nr. 153 din 15 ianuarie 2009 pe o perioadă de 3 ani.

Având în vedere toate aceste

considerente, instanța de recurs apreciază că, în raport și de dispozițiile

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru o bună administrare a justiției și

pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, pentru respectarea principiului

contradictorialității și a dreptului la apărare, se impune ca în litigiu să

figureze ca pârâți atât emitentul actului de numire, cel care și-a dat

aprobarea, cel care a făcut recomandarea, dar și beneficiarul actului de numire

potrivit Deciziei nr. 5 din 15 ianuarie 2009 (fila 113 ds. fond).

De asemenea, având în vedere faptul

că Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2009 emisă de managerul institutului în cauză

este actul administrativ propriu-zis de numire în funcția vizată și de

reclamant, se impune a fi stabilit cadrul procesual corect și în ceea ce

privește obiectul cererii de chemare în judecată, iar în raport de acesta,

competența materială de soluționare a cauzei potrivit dispozițiilor art. 10 alin.

(1) teza I din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Față de considerentele expuse, în

temeiul art. 313 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul formulat de Ministerul

Sănătății, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe pentru a se introduce în cauză Institutul de Boli

Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș, Universitatea de Medicină și

Farmacie Târgu Mureș – Senatul și D.D., pentru a se stabili cadrul procesual

sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată și a se aprecia asupra

competenței materiale de soluționare a cauzei.

Cu ocazia rejudecării, se vor avea

în vedere toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost

casată, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de

Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 33 din data de 22 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 ianuarie 2011.