ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3472/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 6 septembrie 2005, reclamanta C.C. a chemat în judecată Ministerul

Sănătății, solicitând anularea Ordinului nr. R/329 din 4 august 2005, prin care

a fost destituită din funcția de director executiv al Direcției de Sănătate

Publică Județeană Constanța, constatarea nulității și netemeiniciei raportului nr.

MC/9710 din 4 august 2005 al Comisiei de Disciplină de pe lângă Ministerul

Sănătății, reintegrarea în funcția avută anterior destituirii, obligarea

pârâtului la plata diferenței de salariu și la daune morale de 500.000.000 lei

vechi.

Prin ordinul contestat s-a

imputat reclamantei, neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor aferente

funcției sale de director executiv, privitoare la încălcarea prevederilor O.U.G.

nr. 60/2001, referitor la achiziționarea de servicii de proiectare.

A arătat reclamanta că

abaterile reținute sunt netemeinice, întrucât achiziția serviciilor de

proiectare s-a făcut printr-un concurs de soluții și nu prin contract de

achiziții, obligativitatea încheierii acestuia fiind prevăzută numai în cazul

aplicării procedurilor de licitație deschisă, restrânsă sau negociere

competitivă.

A mai susținut reclamanta,

că necompletarea codului CPSA este o omisiune de formă și nu de fond, lucrările

fiind realizate fără crearea vreunui prejudiciu.

Referitor la lipsa vizei de

control financiar preventiv pe contracte, responsabilitatea revenea

directorului financiar al A.S.P.J. Constanța, care a semnat contractele.

În ce privește contractele

de execuție încheiate cu SC G.I. SRL, reclamanta arată că printr-un act

adițional s-au anulat primele 2 contracte, nefiind creat bugetului de stat nici

un prejudiciu, activitatea sa neputând fi caracterizată ca management

defectuos.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 163/CA din 27 februarie 2006, a admis acțiunea reclamantei, a anulat ordinul atacat, a dispus reintegrarea reclamantei în

funcția deținută anterior și a obligat pârâtul la plata diferenței de salariu.

Instanța a apreciat că

aplicarea celei mai severe sancțiuni disciplinare s-a făcut doar în

considerarea existenței unei abateri disciplinare despre care nu s-a făcut

dovada că a produs consecințe materiale sau de altă natură, grave, perturbarea

activității Direcției de Sănătate Publică Județeană Constanța și fără a se ține

cont de criteriile prevăzute de legiuitor pentru individualizarea sancțiunii

disciplinare.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, pârâtul Ministerul Sănătății, susținând că instanța a apreciat

greșit că nu s-a ținut cont de individualizarea sancțiunii disciplinare, că au

fost interpretate greșit probele dosarului. Cu privire la faptul că nu a fost

completat codul CPSA, instanța reține doar că necompletarea acestuia nu a

influențat oferta de preț, neobservând că astfel s-au încălcat prevederile din

actele normative în vigoare.

Cu privire la procedura

prealabilă, recurenta precizează că instanța nu a observat că aceasta a fost depusă

după introducerea acțiunii.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.

65 din Legea nr. 188/1999, încălcarea cu vinovăție de către funcționarii

publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a

normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege, constituie

abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora. La pct. 2

lit. b) este prevăzută neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor, iar la

lit. j), încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri,

incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege.

Art. 3 al aceluiași articol enumeră sancțiunile disciplinare, ultima fiind

destituirea din funcția publică.

La pct. 4 se arată că la

individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și

gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost

săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală

în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în

antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate

în condițiile prezentei legi.

Așa fiind, în mod corect

instanța de fond a reținut că, din corelarea dispozițiilor art. 65 alin. (4),

cu dispozițiile art. 84 alin. (5), conducătorul autorității publice, pentru a

putea dispune sancțiunea disciplinară a destituirii din funcția publică, are

obligația să țină seama de criteriile ce individualizează sancțiunea, astfel

cum acestea sunt prevăzute de lege și nu exclusiv de condiția săvârșirii

repetate a unor abateri disciplinare sau a unei abateri grave.

Privitor la dosarul de

achiziții, comisia de control a stabilit că nu a fost întocmit caietul de

sarcini. Întocmirea acestuia, însă, nu era necesară, întrucât, conform H.G. nr.

461/2001, art. 18, achiziția serviciilor de proiectare s-a făcut printr-un

concurs de soluții și nu prin contract de achiziții, obligativitatea încheierii

acesteia fiind prevăzută numai în cazul aplicării procedurilor de licitație,

deschisă, restrânsă sau negociere competitivă, în vederea încheierii unui

contract de achiziție.

Cu privire la faptul că cele

două contracte de proiectare nu au viză de control financiar preventiv, în mod

corect instanța de fond a reținut lipsa vinovăției reclamantei-intimate, față

de împrejurarea că acestea au fost semnate de către directorul financiar al Direcției

de Sănătate Publică Județeană Constanța.

În ordinul de destituire se

menționează că sancțiunea este urmarea unor abateri disciplinare și neglijență

repetată în activitate, cu toate că intimata-reclamantă nu a mai fost

sancționată niciodată în cei 15 ani de activitate, obținând calificative maxime

pentru activitatea sa.

Cu privire la contractul nr.

6357 din 5 mai 2005, chiar dacă au existat unele încălcări ale dispozițiilor

legale, acestea nu au avut consecințe asupra patrimoniului Direcției de

Sănătate Publică Județeană Constanța.

Referitor la susținerea că

procedura prealabilă a fost efectuată după introducerea acțiunii, această

excepție urmează a fi respinsă, față de prevederile art. 89 din Legea nr.

188/1999, care stipulează că „în cazul în care raportul de serviciu a încetat

din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale,

acesta poate cere instanței de contencios administrativ, anularea actului

administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de

serviciu, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare”.

Pe de altă parte, art. 93 al

aceleiași legi precizează că „Dispozițiile prezentei legi se completează cu

prevederile legislației muncii și cu reglementările de drept comun civile,

administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației

specifice funcției publice”.

Având în vedere cele mai sus

expuse, hotărârea instanței fiind legală și temeinică, recursul declarat de

pârât se va respinge ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, precum și pentru cauze de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pe recurent să-i

plătească intimatei-reclamante C.C., suma de 3190 RON, cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.