ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 376/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.M. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor. pentru ca în contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului administrativ. să se dispună anularea Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 76/2000, prin care s-a dispus schimbarea reclamantului din funcția de director al Direcției de Sănătate Publică în Transporturi Constanța. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma concursului din 28 septembrie 1999, a fost încadrat prin Ordinul nr. 540 din 1 octombrie 1999, în funcția de medic director la Direcția de Sănătate Publică în Transporturi Constanța, începând cu data de 1 octombrie 1999, fiind supus unei perioade de probă de 3 luni.

A mai arătat că la data de 24 ianuarie 2000, prin adresa nr. 142, i s-a comunicat că în baza ordinului, a cărei anulare o solicită, a fost eliberat din funcție, pentru necorespundere pe post în perioada de probă. Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 132/CA din 1 iunie 2001, a respins ca nefondată, excepția necompetenței materiale a instanței. Totodată, a dispus respingerea ca nefondată, și a contestației formulate de reclamant. Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța a reținut că în perioada de probă, reclamantul nu a organizat activitatea direcției, conform Ordinului nr. 574/1999, nefăcând propuneri pentru Consiliul Consultativ de Conducere, astfel că atribuțiile și competențele conducerii Direcției de Sănătate Publică în Transporturi Constanța nu au fost îndeplinite.

De asemenea, nu a luat măsuri de nominalizare a coordonatorilor de programe pentru cele șase programe naționale de sănătate și nu a respectat propunerea de organigramă pentru anul 2000, privind restructurarea organizatorică a Direcției de Sănătate Publică în Transporturi Constanța. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul C.M., care a susținut, în esență, că instanța s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, întrucât a soluționat conflictul sub aspectul material al acestei legi, dar sub aspectul de fond al conflictului a aplicat Codul muncii și H.G. nr. 281/1993. A mai susținut și că perioada de stagiu a fost mai mică de 3 luni, astfel că perioada verificată, 1 noiembrie – 31 decembrie 1999, este de doar 60 de zile.

Recursul este nefondat. În fapt, în urma concursului din 28 septembrie 1999, prin Ordinul nr. 540 din 1 octombrie 1999, al Ministrului Transporturilor, reclamantul a fost încadrat în funcția de medic director al Direcției de Sănătate Publică în Transporturi Constana, începând cu data de 1 octombrie 1999. Potrivit reglementărilor legale, a fost supus unei perioade de probă de 3 luni, însă la data de 24 ianuarie 2000, prin adresa nr. 142 din 24 ianuarie 2000, i s-a comunicat că în baza Ordinului ministrului nr. 76/2000, a fost eliberat din funcție, pentru necorespundere pe post în perioada de probă. Astfel, s-a constatat că în această perioadă, reclamantul nu a organizat activitatea direcției conform Ordinului nr. 574/1999, întrucât nu a făcut propuneri pentru Consiliul Consultativ de Conducere.

De asemenea, nu a luat măsuri de nominalizare a coordonatorilor pentru cele șase programe naționale de sănătate, deși a participat la ședințele de lucru pe această temă. În fine, s-a mai reținut și că reclamantul nu a respectat propunerea de organigramă din anul 2000, privind restructurarea organizatorică a Direcției de Sănătate Publică în Transporturi Constanța, fapt care a condus la numeroase confuzii. Față de cele de mai sus, se constată că reclamantul nu a obținut performanțele profesionale pe care angajatorul, respectiv Ministerul Transporturilor le aștepta de la el în perioada de probă, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că acest lucru atrage necorespunderea sa pe post și a dispus respingerea contestației sale, ca nefondată.

Critica potrivit căreia instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea Legii nr. 188/1999, nu poate fi primită, recurentul neavând calitatea de funcționar în sensul acestei legi, deoarece potrivit art. 22 alin. (2) din lege, funcțiile publice se stabilesc la nivelul primăriilor, prin hotărâre a Consiliului local și cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cerință legală neîndeplinită în speță. Pe de altă parte, dispozițiile art. 5 din Legea nr. 188/1999, nu interzic ca până în momentul atestării pe post, funcționarul public să fie eliberat din funcție, iar contestatorul a fost eliberat din funcție prin Ordinul Ministrului transporturilor nr. 76/2000, așa cum prevede art. 14 alin. (4) din H.G.

nr. 4/2001. În raport cu cele arătate în considerentele precedente, instanța de control judiciar, constatând netemeinicia criticilor aduse sentinței recurate care este legală și temeinică, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M., împotriva sentinței civile nr. 132/CA din 1 iunie 2001, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.