ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 376/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul C.M. a chemat în

judecată Ministerul Transporturilor. pentru ca în contradictoriu cu pârâtul și

pe calea contenciosului administrativ. să se dispună anularea Ordinului

Ministrului Transporturilor nr. 76/2000, prin care s-a dispus schimbarea

reclamantului din funcția de director al Direcției de Sănătate Publică în

Transporturi Constanța.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în urma concursului din 28 septembrie 1999, a fost încadrat prin

Ordinul nr. 540 din 1 octombrie 1999, în funcția de medic director la Direcția

de Sănătate Publică în Transporturi Constanța, începând cu data de 1 octombrie

1999, fiind supus unei perioade de probă de 3 luni. A mai arătat că la data de

24 ianuarie 2000, prin adresa nr. 142, i s-a comunicat că în baza ordinului, a

cărei anulare o solicită, a fost eliberat din funcție, pentru necorespundere pe

post în perioada de probă.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 132/CA din 1 iunie 2001, a respins

ca nefondată, excepția necompetenței materiale a instanței. Totodată, a dispus

respingerea ca nefondată, și a contestației formulate de reclamant.

Pentru a pronunța o astfel de

soluție, instanța a reținut că în perioada de probă, reclamantul nu a organizat

activitatea direcției, conform Ordinului nr. 574/1999, nefăcând propuneri

pentru Consiliul Consultativ de Conducere, astfel că atribuțiile și

competențele conducerii Direcției de Sănătate Publică în Transporturi Constanța

nu au fost îndeplinite. De asemenea, nu a luat măsuri de nominalizare a

coordonatorilor de programe pentru cele șase programe naționale de sănătate și

nu a respectat propunerea de organigramă pentru anul 2000, privind

restructurarea organizatorică a Direcției de Sănătate Publică în Transporturi

Constanța.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul C.M., care a

susținut, în esență, că instanța s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 188/1999, întrucât a soluționat conflictul sub aspectul material al

acestei legi, dar sub aspectul de fond al conflictului a aplicat Codul muncii

și H.G. nr. 281/1993.

A mai susținut și că perioada de

stagiu a fost mai mică de 3 luni, astfel că perioada verificată, 1 noiembrie –

31 decembrie 1999, este de doar 60 de zile.

Recursul este nefondat.

În fapt, în urma concursului din 28

septembrie 1999, prin Ordinul nr. 540 din 1 octombrie 1999, al Ministrului

Transporturilor, reclamantul a fost încadrat în funcția de medic director al

Direcției de Sănătate Publică în Transporturi Constana, începând cu data de 1

octombrie 1999.

Potrivit reglementărilor legale, a

fost supus unei perioade de probă de 3 luni, însă la data de 24 ianuarie 2000,

prin adresa nr. 142 din 24 ianuarie 2000, i s-a comunicat că în baza Ordinului

ministrului nr. 76/2000, a fost eliberat din funcție, pentru necorespundere pe

post în perioada de probă.

Astfel, s-a constatat că în această

perioadă, reclamantul nu a organizat activitatea direcției conform Ordinului

nr. 574/1999, întrucât nu a făcut propuneri pentru Consiliul Consultativ de

Conducere.

De asemenea, nu a luat măsuri de

nominalizare a coordonatorilor pentru cele șase programe naționale de sănătate,

deși a participat la ședințele de lucru pe această temă.

În fine, s-a mai reținut și că

reclamantul nu a respectat propunerea de organigramă din anul 2000, privind

restructurarea organizatorică a Direcției de Sănătate Publică în Transporturi

Constanța, fapt care a condus la numeroase confuzii.

Față de cele de mai sus, se constată

că reclamantul nu a obținut performanțele profesionale pe care angajatorul,

respectiv Ministerul Transporturilor le aștepta de la el în perioada de probă,

astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că acest lucru atrage

necorespunderea sa pe post și a dispus respingerea contestației sale, ca

nefondată.

Critica potrivit căreia instanța de

fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea Legii nr. 188/1999, nu poate fi

primită, recurentul neavând calitatea de funcționar în sensul acestei legi,

deoarece potrivit art. 22 alin. (2) din lege, funcțiile publice se stabilesc la

nivelul primăriilor, prin hotărâre a Consiliului local și cu avizul Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, cerință legală neîndeplinită în speță.

Pe de altă parte, dispozițiile art.

5 din Legea nr. 188/1999, nu interzic ca până în momentul atestării pe post,

funcționarul public să fie eliberat din funcție, iar contestatorul a fost

eliberat din funcție prin Ordinul Ministrului transporturilor nr. 76/2000, așa

cum prevede art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 4/2001.

În raport cu cele arătate în

considerentele precedente, instanța de control judiciar, constatând

netemeinicia criticilor aduse sentinței recurate care este legală și temeinică,

urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.M.,

împotriva sentinței civile nr. 132/CA din 1 iunie 2001, a Curții de Apel

Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2003.