ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamantul

U.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură, anularea deciziei nr. 2907

din 14 octombrie 2008 prin care a fost sancționat disciplinar cu diminuarea

drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni conform art. 77 alin.

(3) lit. b) din Legea 188/1888.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în perioada 30 ianuarie 2008 -1 februarie 2008 s-a efectuat

un control

de către Direcția

Antifraudă la sediul A.P.I.A. ocazie cu care s-a constatat că

lipsește dosarul cu

documentele care au stat la baza acordării

sprijinului financiar, motiv pentru care s-a dispus reconstituirea acestuia.

Deși acest dosar a fost

reconstituit, Comisia de disciplină a reținut în sarcina sa

neglijență în rezolvarea lucrărilor și în conformitate cu

art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea nr.188/2999 privind Statutul

funcționarilor publici a fost sancționat cu 10% pe o perioadă de

3 luni, reținându-se gradul de vinovăție gravitatea și

consecințele unei astfel de

situații.

Prin sentința civilă nr. 66/CA

din 13 aprilie 2009 Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a modificat

decizia nr. 2907/2008 în sensul că a redus la o lună durata

sancțiunii privind diminuarea drepturilor salariale cu 10% începând cu

data de 22 octombrie 2008, și a menținut celelalte dispoziții

ale deciziei nr. 2907 din 14 octombrie 2008.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în perioada 30 ianuarie 2008

- 1 februarie 2008 s-a efectuat un control la sediul pârâtei de către

Direcția Antifraudă, ocazie cu care s-a constatat că dosarul cu

documentele care au stat la

baza

acordării sprijinului financiar acordat lui A.P.I.A. nu a putut fi

prezentat pentru verificare

deoarece acesta nu s-a mai găsit, fiind

dispusă reconstituirea acestuia.

Din

raportul încheiat la data de 6 octombrie 2008 al Comisiei de disciplină a

rezultat că nu s-au

produs

consecințe grave, că în cazul instituției nu există o

persoană desemnată cu gestionarea

dosarelor, iar cheia acestui

compartiment se află în păstrarea serviciului de resurse umane, motiv

pentru care a fost găsit vinovat reclamantul în calitate de șef

serviciu, SECAMP.

Din cuprinsul raportului Comisiei de

disciplină a rezultat care au fost cauzele care au determinat ivirea

acestui incident, faptul că au fost mai multe persoane implicate și

mai ales faptul că nu există o mai riguroasă implicare a

persoanelor din cadrul acestui compartiment în predarea-primirea

corespondențelor și a dosarelor care ar fi trebuit să se

facă pe bază de semnătură. Pentru un deficit de management

și pentru că nu a existat o

distribuire

corectă a sarcinilor de serviciu nu poate fi sancționat numai

șeful de compartiment,

mai ales că până la acest incident

nu a mai existat nici o altă abatere profesională sau

disciplinară.

Instanța

de fond a avut în vedere la dozarea sancțiunii și faptul neanalizat

de Comisia de disciplină

referitor la dispozițiile exprese ale

art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea 188/1999 în sensul că în

cauză nu există abateri repetate sau o

neglijență în serviciu repetată în

rezolvarea problemelor

reținute în sarcina reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul U.L. cât și pârâta Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În ceea ce privește recursul

Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură s-a solicitat casarea sentinței civile nr. 66/CA din 13

aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași deoarece

instanța de fond în mod eronat reține că pentru un deficit de

management și pentru că nu a existat o distribuire corectă a

sarcinilor de serviciu nu poate fi sancționat numai șeful de

compartiment.

Tot în mod greșit a reținut

instanța de fond că în cauză ar fi trebuit să fie avute în

vedere abateri repetate sau o neglijență în serviciu repetată în

rezolvarea problemelor, ceea ce nu s-a dovedit și reține în sarcina

reclamantului.

Instanța de fond nu a motivat

sentința civilă în fapt și în drept potrivit art. 261 pct. 5 C.

proc. civ., fiind supusă nulității în condițiile art. 105

alin. 2 teza I C. proc. civ.

În motivarea recursului său,

reclamantul U.L. a arătat că instanța de fond a interpretat eronat

unele aspecte.

Astfel, instanța de fond nu a

reținut că reclamantul a fost acela care a reconstituit în totalitate

dosarul, în baza informațiilor și cererilor organelor de poliție

care efectuau anumite cercetări, reclamantul fiind cel care în calitate de

șef serviciu SECA nu avizase spre aprobare cererile celor din dosar pentru

acordarea sprijinului pentru suprafețele cultivate.

De asemenea, instanța de fond nu a

reținut că gestionarea dosarelor, cheia acestui compartiment de

depozitare a dosarelor se afla în păstrarea serviciului de resurse umane

dar acest serviciu nu era unul și același cu serviciul condus de

reclamantul-recurent și anume SECA. După acest control, șeful

instituției delega pentru șefii de servicii anumite atribuțiuni

referitoare la arhivarea dosarelor , fiind depusă în acest sens adresa nr.

2019 din 5 februarie 2009.

Înalta Curte analizând cererile de recurs

prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente în cauză

precum și în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ.,

constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele

considerente:

În ceea ce privește recurenta

Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură, Înalta Curte constată că motivele sale de recurs

sunt contradictorii. Astfel, pe de o parte recurenta arată că instanța

de fond în mod eronat a reținut în considerente despre managementul

defectuos și că nu a existat o distribuire corectă a sarcinilor de

serviciu precum și că în cauză nu s-a reținut o

neglijență în serviciu repetată sau abateri repetate în sarcina

reclamantului.

Pe de altă parte recurenta

critică sentința pentru nemotivarea în fapt și în drept, ceea ce

nu poate fi reținut prin prisma celor arătate mai sus, nefiind deci îndeplinite

prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte constată

că cele reținute de instanța de fond nu sunt contrazise de

recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură, aceasta reiterând susținerile în fapt și în drept

din decizia nr. 2907/14 octombrie 2008 a cărei anulare se solicită

(fila 48 dosar fond).

Faptul că au fost mai multe

persoane implicate, că nu există o persoană desemnată cu

gestionarea dosarelor iar cheia compartimentului se afla în păstrarea

serviciului resurse umane, reținute de instanța de fond, au fost

menționate și în raportul Comisiei de Disciplină întocmit la

data de 6 octombrie 2008 (fila 49-69 dosar fond) la rândul său

menționat ca document care a stat la baza emiterii deciziei contestate.

De asemenea, împrejurarea că nu

a mai existat în sarcina reclamantului nici o altă abatere disciplinară

a condus la concluzia în mod corect reținută de instanța

fondului în sensul neexistenței în cauză a unei „abateri repetate”.

Aceste împrejurări nu sunt

contestate de recurenta Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură și în consecință, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul acesteia, apreciind că în

cauză în mod corect, instanța de fond a interpretat dispozițiile

art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 – raportată la

situația de fapt, cauzele care au determinat săvârșirea faptei,

gradul de vinovăție al funcționarilor publici implicați,

gravitatea și consecințele abaterii disciplinare [în accepțiunea

art. 19 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007].

În ceea ce privește recursul recurentului-reclamant

nici acesta nu este fondat și va fi respins ca atare.

Așa cum s-a arătat mai

sus, din întreg materialul probator, din cele reținute în Raportul

Comisiei de Disciplină precum și din Fișa Postului, rezultă

că reclamantul în calitate de șef Serviciu Examinare Cereri de

Ajutor, instrumentează și gestionează dosarele privind sprijinul

direct al statului acordat producătorilor agricoli din sectorul vegetal în

anul 2006; coordonează și răspunde de monitorizarea și

înregistrarea tuturor beneficiarilor sprijinului direct din sectorul vegetal

(fila 68,74 dosar fond).

În tot complexul cauzal legat de

dispariția dosarului cuprinzând cererile depuse de SC D.E.C. SRL Miroslovești

pentru acordarea sprijinului financiar, reclamantul-recurent însuși

recunoaște că a fost în posesia dosarului pentru a formula

răspunsurile solicitate de Poliția Municipiului Pașcani la

începutul lunii decembrie 2007, făcând xerocopii după acesta.

Susținerea că nu

există o persoană desemnată cu arhivarea dosarelor, această

delegare fiind efectuată abia după acest control, nu poate fi

reținută deoarece această circumstanță a fost deja

analizată și reținută în favoarea recurentului - reclamant

la individualizarea sancțiunii disciplinare. Nu ar

putea fi exclusă responsabilitatea

recurentului-reclamant în totalitate, deoarece acesta a instrumentat fizic

dosarul dispărut și în calitate de șef SECA – avea ca scop

principal de activitate coordonarea activității serviciului examinare

cereri de ajutor.

Față de cele arătate mai

sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge

recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de U.L. și

A.P.I.A. împotriva sentinței civile nr. 66/CA din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.