ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamantul U.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea deciziei nr. 2907 din 14 octombrie 2008 prin care a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni conform art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea 188/1888. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 30 ianuarie 2008 -1 februarie 2008 s-a efectuat un control de către Direcția Antifraudă la sediul A.P.I.A. ocazie cu care s-a constatat că lipsește dosarul cu documentele care au stat la baza acordării sprijinului financiar, motiv pentru care s-a dispus reconstituirea acestuia.

Deși acest dosar a fost reconstituit, Comisia de disciplină a reținut în sarcina sa neglijență în rezolvarea lucrărilor și în conformitate cu art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea nr.188/2999 privind Statutul funcționarilor publici a fost sancționat cu 10% pe o perioadă de 3 luni, reținându-se gradul de vinovăție gravitatea și consecințele unei astfel de situații.

Prin sentința civilă nr. 66/CA din 13 aprilie 2009 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a modificat decizia nr. 2907/2008 în sensul că a redus la o lună durata sancțiunii privind diminuarea drepturilor salariale cu 10% începând cu data de 22 octombrie 2008, și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei nr. 2907 din 14 octombrie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în perioada 30 ianuarie 2008 - 1 februarie 2008 s-a efectuat un control la sediul pârâtei de către Direcția Antifraudă, ocazie cu care s-a constatat că dosarul cu documentele care au stat la baza acordării sprijinului financiar acordat lui A.P.I.A.

nu a putut fi prezentat pentru verificare deoarece acesta nu s-a mai găsit, fiind dispusă reconstituirea acestuia. Din raportul încheiat la data de 6 octombrie 2008 al Comisiei de disciplină a rezultat că nu s-au produs consecințe grave, că în cazul instituției nu există o persoană desemnată cu gestionarea dosarelor, iar cheia acestui compartiment se află în păstrarea serviciului de resurse umane, motiv pentru care a fost găsit vinovat reclamantul în calitate de șef serviciu, SECAMP. Din cuprinsul raportului Comisiei de disciplină a rezultat care au fost cauzele care au determinat ivirea acestui incident, faptul că au fost mai multe persoane implicate și mai ales faptul că nu există o mai riguroasă implicare a persoanelor din cadrul acestui compartiment în predarea-primirea corespondențelor și a dosarelor care ar fi trebuit să se facă pe bază de semnătură.

Pentru un deficit de management și pentru că nu a existat o distribuire corectă a sarcinilor de serviciu nu poate fi sancționat numai șeful de compartiment, mai ales că până la acest incident nu a mai existat nici o altă abatere profesională sau disciplinară. Instanța de fond a avut în vedere la dozarea sancțiunii și faptul neanalizat de Comisia de disciplină referitor la dispozițiile exprese ale art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea 188/1999 în sensul că în cauză nu există abateri repetate sau o neglijență în serviciu repetată în rezolvarea problemelor reținute în sarcina reclamantului. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul U.L. cât și pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În ceea ce privește recursul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură s-a solicitat casarea sentinței civile nr. 66/CA din 13 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași deoarece instanța de fond în mod eronat reține că pentru un deficit de management și pentru că nu a existat o distribuire corectă a sarcinilor de serviciu nu poate fi sancționat numai șeful de compartiment. Tot în mod greșit a reținut instanța de fond că în cauză ar fi trebuit să fie avute în vedere abateri repetate sau o neglijență în serviciu repetată în rezolvarea problemelor, ceea ce nu s-a dovedit și reține în sarcina reclamantului. Instanța de fond nu a motivat sentința civilă în fapt și în drept potrivit art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., fiind supusă nulității în condițiile art. 105 alin. 2 teza I C. proc. civ. În motivarea recursului său, reclamantul U.L. a arătat că instanța de fond a interpretat eronat unele aspecte. Astfel, instanța de fond nu a reținut că reclamantul a fost acela care a reconstituit în totalitate dosarul, în baza informațiilor și cererilor organelor de poliție care efectuau anumite cercetări, reclamantul fiind cel care în calitate de șef serviciu SECA nu avizase spre aprobare cererile celor din dosar pentru acordarea sprijinului pentru suprafețele cultivate. De asemenea, instanța de fond nu a reținut că gestionarea dosarelor, cheia acestui compartiment de depozitare a dosarelor se afla în păstrarea serviciului de resurse umane dar acest serviciu nu era unul și același cu serviciul condus de reclamantul-recurent și anume SECA.

După acest control, șeful instituției delega pentru șefii de servicii anumite atribuțiuni referitoare la arhivarea dosarelor , fiind depusă în acest sens adresa nr. 2019 din 5 februarie 2009. Înalta Curte analizând cererile de recurs prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente: În ceea ce privește recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Înalta Curte constată că motivele sale de recurs sunt contradictorii. Astfel, pe de o parte recurenta arată că instanța de fond în mod eronat a reținut în considerente despre managementul defectuos și că nu a existat o distribuire corectă a sarcinilor de serviciu precum și că în cauză nu s-a reținut o neglijență în serviciu repetată sau abateri repetate în sarcina reclamantului.

Pe de altă parte recurenta critică sentința pentru nemotivarea în fapt și în drept, ceea ce nu poate fi reținut prin prisma celor arătate mai sus, nefiind deci îndeplinite prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, Înalta Curte constată că cele reținute de instanța de fond nu sunt contrazise de recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, aceasta reiterând susținerile în fapt și în drept din decizia nr. 2907/14 octombrie 2008 a cărei anulare se solicită (fila 48 dosar fond). Faptul că au fost mai multe persoane implicate, că nu există o persoană desemnată cu gestionarea dosarelor iar cheia compartimentului se afla în păstrarea serviciului resurse umane, reținute de instanța de fond, au fost menționate și în raportul Comisiei de Disciplină întocmit la data de 6 octombrie 2008 (fila 49-69 dosar fond) la rândul său menționat ca document care a stat la baza emiterii deciziei contestate.

De asemenea, împrejurarea că nu a mai existat în sarcina reclamantului nici o altă abatere disciplinară a condus la concluzia în mod corect reținută de instanța fondului în sensul neexistenței în cauză a unei „abateri repetate”. Aceste împrejurări nu sunt contestate de recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și în consecință, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul acesteia, apreciind că în cauză în mod corect, instanța de fond a interpretat dispozițiile art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 – raportată la situația de fapt, cauzele care au determinat săvârșirea faptei, gradul de vinovăție al funcționarilor publici implicați, gravitatea și consecințele abaterii disciplinare [în accepțiunea art. 19 alin. (1) din H.G.

nr. 1344/2007]. În ceea ce privește recursul recurentului-reclamant nici acesta nu este fondat și va fi respins ca atare. Așa cum s-a arătat mai sus, din întreg materialul probator, din cele reținute în Raportul Comisiei de Disciplină precum și din Fișa Postului, rezultă că reclamantul în calitate de șef Serviciu Examinare Cereri de Ajutor, instrumentează și gestionează dosarele privind sprijinul direct al statului acordat producătorilor agricoli din sectorul vegetal în anul 2006; coordonează și răspunde de monitorizarea și înregistrarea tuturor beneficiarilor sprijinului direct din sectorul vegetal (fila 68,74 dosar fond). În tot complexul cauzal legat de dispariția dosarului cuprinzând cererile depuse de SC D.E.C.

SRL Miroslovești pentru acordarea sprijinului financiar, reclamantul-recurent însuși recunoaște că a fost în posesia dosarului pentru a formula răspunsurile solicitate de Poliția Municipiului Pașcani la începutul lunii decembrie 2007, făcând xerocopii după acesta. Susținerea că nu există o persoană desemnată cu arhivarea dosarelor, această delegare fiind efectuată abia după acest control, nu poate fi reținută deoarece această circumstanță a fost deja analizată și reținută în favoarea recurentului - reclamant la individualizarea sancțiunii disciplinare. Nu ar putea fi exclusă responsabilitatea recurentului-reclamant în totalitate, deoarece acesta a instrumentat fizic dosarul dispărut și în calitate de șef SECA – avea ca scop principal de activitate coordonarea activității serviciului examinare cereri de ajutor.

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de U.L. și A.P.I.A. împotriva sentinței civile nr. 66/CA din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.