ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1037/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1037/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin sentința nr. 42 din 19 februarie
2009, Tribunalul Brașov , secția civilă, a admis contestația formulată de V.D.
în contradictoriu cu SC R. SRL Brașov și a anulat decizia nr. 693 din 22
septembrie 2008, emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut că, prin decizia nr. 693 din 22 septembrie 2008, SC R. SRL Brașov a
respins notificarea formulată de V.D., motivat de faptul că acesta nu a făcut
dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. (2) și art.
23 din Legea nr. 10/2001.
Analizând actele de stare civilă depuse
la dosar, tribunalul a reținut că fosta proprietară a imobilului, S.A., a fost
moștenită de S.A.G., în calitate de fiică, iar aceasta, la rândul său, a fost
moștenită de V.D. și V.Z., în calitate de moștenitori testamentari.
Prin urmare, notificatorul justifică
calitatea de persoană îndreptățită la restituire.
Faptul că bunul nu se mai găsea în
patrimoniul testatoarei la momentul decesului nu îl poate exclude pe
contestator de la beneficiul legii speciale, față de dispozițiile art. 4 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul a mai reținut că V.D. nu a
depus la dosar acte doveditoare în copie legalizată, dar a depus copii
certificate, care nu pot fi înlăturate, în lipsa unor probe contrarii.
Prin decizia nr. 95/Ap din 29 iunie
2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul declarat
de pârâtă.
Instanța de apel a constatat că
toate înscrisurile depuse la dosar atestă calitatea notificatorului de
moștenitor testamentar.
Înscrisurile, deși nu sunt
autentificate, nu au fost defăimate ca false, motiv pentru care se bucură de
autenticitate și produc efecte.
De altfel, pârâta avea posibilitatea
să solicite reclamantului să complinească această cerință și să procedeze în
continuare la identificarea imobilului și la stabilirea situației juridice a
acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, a declarat recurs SC R. SRL Brașov.
Invocând la modul general
dispozițiile art. 299 – 308 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia este
nelegală, deoarece, potrivit art. 23.2 din Normele metodologice de aplicare
unitară a Legii nr. 10/2001, se admit numai copii legalizate sau certificate de
pe actele doveditoare, iar reclamantul nu s-a conformat acestei cerințe, deși
pârâta i-a cerut aceasta în mai multe rânduri.
Dacă sentința tribunalului ar rămâne
irevocabilă, pârâta nu poate emite dispoziție de restituire în natură, în lipsa
copiilor legalizate ale actelor doveditoare.
A mai arătat recurenta, că
reclamantul nu a identificat imobilul cu date de carte funciară și adresă
stradală exactă, nu s-au depus înscrisuri suficiente care să ateste situația
juridică a imobilului și nu s-a făcut dovada că suma stabilită cu titlu de
despăgubiri nu s-a încasat.
Criticile formulate permit
încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu
sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 23 din Legea nr.
10/2001, republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și care
atestă calitatea de moștenitor pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Textul de lege nu cuprinde nici o
dispoziție cu privire la forma în care se vor depune actele doveditoare, dar
art. 23.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001
prevăd că sunt admise numai copii legalizate sau certificate de pe actele
doveditoare.
Or, analizând înscrisurile depuse la
dosar, se constată că toate copiile au fost certificate de reclamant, ceea ce
înseamnă că actele doveditoare au forma impusă de Normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 10/2001.
Nefondate sunt și criticile
referitoare la neidentificarea corectă a imobilului, nestabilirea situației
juridice și încasarea despăgubirilor, deoarece acestea sunt aspecte de fond, ce
nu pot fi avute în vedere în această etapă, având în vedere că notificarea, așa
cum rezultă din dispoziția atacată și din referatul compartimentului pentru
aplicarea Legii nr. 10/2001 – depus la dosar în copie certificată – a fost
respinsă pentru faptul că actele doveditoare nu au fost depuse în forma cerută
de lege.
Susținerea că nu se poate emite o
nouă dispoziție în lipsa actelor doveditoare este și ea nefondată, deoarece
pârâta are obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege, de a se conforma
hotărârii instanței, prin care s-a constatat că actele doveditoare au fost
depuse în forma cerută de lege.
Față de cele arătate, recursul
declarat de pârâtă se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.
SRL împotriva deciziei nr. 95/Ap din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18
februarie 2010.