ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1037/2010

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința nr. 42 din 19 februarie

2009, Tribunalul Brașov , secția civilă, a admis contestația formulată de V.D.

în contradictoriu cu SC R. SRL Brașov și a anulat decizia nr. 693 din 22

septembrie 2008, emisă de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, prin decizia nr. 693 din 22 septembrie 2008, SC R. SRL Brașov a

respins notificarea formulată de V.D., motivat de faptul că acesta nu a făcut

dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. (2) și art.

23 din Legea nr. 10/2001.

Analizând actele de stare civilă depuse

la dosar, tribunalul a reținut că fosta proprietară a imobilului, S.A., a fost

moștenită de S.A.G., în calitate de fiică, iar aceasta, la rândul său, a fost

moștenită de V.D. și V.Z., în calitate de moștenitori testamentari.

Prin urmare, notificatorul justifică

calitatea de persoană îndreptățită la restituire.

Faptul că bunul nu se mai găsea în

patrimoniul testatoarei la momentul decesului nu îl poate exclude pe

contestator de la beneficiul legii speciale, față de dispozițiile art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul a mai reținut că V.D. nu a

depus la dosar acte doveditoare în copie legalizată, dar a depus copii

certificate, care nu pot fi înlăturate, în lipsa unor probe contrarii.

Prin decizia nr. 95/Ap din 29 iunie

2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul declarat

de pârâtă.

Instanța de apel a constatat că

toate înscrisurile depuse la dosar atestă calitatea notificatorului de

moștenitor testamentar.

Înscrisurile, deși nu sunt

autentificate, nu au fost defăimate ca false, motiv pentru care se bucură de

autenticitate și produc efecte.

De altfel, pârâta avea posibilitatea

să solicite reclamantului să complinească această cerință și să procedeze în

continuare la identificarea imobilului și la stabilirea situației juridice a

acestuia.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs SC R. SRL Brașov.

Invocând la modul general

dispozițiile art. 299 – 308 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia este

nelegală, deoarece, potrivit art. 23.2 din Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001, se admit numai copii legalizate sau certificate de

pe actele doveditoare, iar reclamantul nu s-a conformat acestei cerințe, deși

pârâta i-a cerut aceasta în mai multe rânduri.

Dacă sentința tribunalului ar rămâne

irevocabilă, pârâta nu poate emite dispoziție de restituire în natură, în lipsa

copiilor legalizate ale actelor doveditoare.

A mai arătat recurenta, că

reclamantul nu a identificat imobilul cu date de carte funciară și adresă

stradală exactă, nu s-au depus înscrisuri suficiente care să ateste situația

juridică a imobilului și nu s-a făcut dovada că suma stabilită cu titlu de

despăgubiri nu s-a încasat.

Criticile formulate permit

încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu

sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 23 din Legea nr.

10/2001, republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și care

atestă calitatea de moștenitor pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Textul de lege nu cuprinde nici o

dispoziție cu privire la forma în care se vor depune actele doveditoare, dar

art. 23.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

prevăd că sunt admise numai copii legalizate sau certificate de pe actele

doveditoare.

Or, analizând înscrisurile depuse la

dosar, se constată că toate copiile au fost certificate de reclamant, ceea ce

înseamnă că actele doveditoare au forma impusă de Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001.

Nefondate sunt și criticile

referitoare la neidentificarea corectă a imobilului, nestabilirea situației

juridice și încasarea despăgubirilor, deoarece acestea sunt aspecte de fond, ce

nu pot fi avute în vedere în această etapă, având în vedere că notificarea, așa

cum rezultă din dispoziția atacată și din referatul compartimentului pentru

aplicarea Legii nr. 10/2001 – depus la dosar în copie certificată – a fost

respinsă pentru faptul că actele doveditoare nu au fost depuse în forma cerută

de lege.

Susținerea că nu se poate emite o

nouă dispoziție în lipsa actelor doveditoare este și ea nefondată, deoarece

pârâta are obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege, de a se conforma

hotărârii instanței, prin care s-a constatat că actele doveditoare au fost

depuse în forma cerută de lege.

Față de cele arătate, recursul

declarat de pârâtă se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC R.

SRL împotriva deciziei nr. 95/Ap din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18

februarie 2010.