ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6209/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 284/S din

26 aprilie 2007, Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de

contestatorii M.G. și M.L., în contradictoriu cu intimata SC R.I.A.L. Brașov,

având ca obiect decizia nr. 479/2006 emisă de intimată în aplicarea Legii nr.

10/2001.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în privința contestatorului M.G. restituirea în natură a

cotei de ½ parte din imobilul situat în Brașov, nu este posibilă,

întrucât apartamentul a fost înstrăinat numiților V.O.I. și V.A., nefiind

posibilă nici varianta solicitată în subsidiar, a echivalentului bănesc

corespunzător cotei de proprietate, față de abrogarea prevederilor art. 30,

art. 34-40 din Legea nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005.

Cât privește notificarea contestatoarei

M.L., prima instanță a apreciat că aceasta a fost respinsă cu respectarea

prevederilor legii speciale, pentru cota de ½ corespunzătoare

contestatoarei, întrucât aceasta a trecut în proprietatea statului cu plata

sumei de 37.999 lei, ceea ce reprezenta o îndestulare rezonabilă.

S-a concluzionat, că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, republicată,

text de lege care face trimitere la acordarea măsurilor reparatorii în

echivalent, în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea

prevederilor legale, actul de dobândire al numiților V.O.I. și V.A. nefiind

desființat prin hotărâre judecătorească.

Prin decizia civilă nr. 108/Ap din

13 septembrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins apelul declarat de contestatorii M.G. și M.L.,

reținând, în esență, următoarele:

Prima instanță a reținut corect

starea de fapt, respectiv calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite ca

foști proprietari ai imobilului notificat, ce a trecut în proprietatea statului

în două etape, inițial în anul 1983, când a trecut la stat cota de ½ din

dreptul de proprietate, aferentă contestatorului M.G., fără plată, pentru ca,

în anul 1984, statul să dobândească și cota contestatoarei M.L., cu plată, în

temeiul Decretului nr. 223/1974.

Imobilul în litigiu a ieșit din

patrimoniul statului, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 586 din 22

ianuarie 1997 încheiat de SC C. SA Brașov, ca mandatar al statului, în calitate

de vânzător și V.O.I. și V.A., în calitate de compărători.

Acest act nu a fost atacat în

justiție de către contestatori, iar solicitarea acestora, reiterată în aceeași

formulă și în calea de atac a apelului, asupra nevalabilității contractului de

vânzare-cumpărare a apartamentului, nu poate fi examinată în cadrul prezentului

litigiu al cărui obiect îl constituie contestația formulată în temeiul Legii

nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatorii M.G. și M.L., indicând ca temei legal al motivelor

de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate

se arată că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr.

10/2001, privind restituirea în natură a imobilelor preluate de stat, nerespectându-se

principiul restitutio in integrum consacrat de această lege specială.

De asemenea, s-a arătat că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra apărării contestatorilor, conform căreia

aceștia au formulat acțiunea „împotriva contractului de vânzare-cumpărare,

pentru cota de ½, cotă înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare

nr. 586 din 22 ianuarie 2001 de către mandatarul statului SC C. SA către

cumpărătorii V.O.I. și V.A.”, situație în care solicită suspendarea judecății

cererii de recurs, deoarece soluționarea acesteia depinde de solicitarea

anulării contractului de vânzare-cumpărare.

Examinând decizia civilă în limita

criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată recursul nefondat.

Deși nu arată expres prin criticile

formulate care dispoziții din Legea nr. 10/2001 au fost aplicate greșit,

privind restituirea imobilului, folosind sintagma „nerespectarea principiului

restitutio

in integrum

consacrat de această lege”, rezultă că recurenții critică neaplicarea

în speță a prevederilor art. 7 și art. 9 din acest act normativ, dispoziții

legale care consacră acest principiu.

Numai că, de la regula potrivit

căruia imobilele preluate abuziv de stat în perioada de referință prevăzută de

Legea nr. 10/2001, 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, se restituie foștilor

proprietarii sau moștenitorilor acestora în natură, consacrată prin

dispozițiile legale mai sus indicate, același act normativ reglementează și

situațiile de excepție când restituirea în natură a acestor imobile nu este

posibilă, una dintre acestea fiind și cea reglementată de art. 18 lit. c) din

lege, potrivit căruia măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent

când „imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale”.

Or, în speță, imobilul în litigiu a

fost înstrăinat către numiții V.O.I. și V.A. în baza Legii nr. 112/1995, prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 586 din 22 ianuarie 1997 încheiat cu SC C.

SA Brașov, în calitate de mandatar al statului, iar acest act juridic nu a fost

desființat prin hotărâre judecătorească.

Prin urmare, hotărârea recurată prin

care s-a păstrat soluția primei instanțe, de respingere a contestației

formulată de contestatorii M.G. și M.L. împotriva dispoziției nr. 479 din 5

octombrie 2006 emisă de intimată, este legală.

În ceea ce privește celelalte

critici formulate de recurenții-contestatori nu vor fi primite și analizate,

deoarece acestea nu se circumscriu niciunuia din motivele de recurs strict și

limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. în actuala reglementare,

în vigoare la data pronunțării deciziei recurate.

Dispozițiile art. 304 pct. 10 C.

proc. civ. din vechea reglementare, potrivit cărora modificarea unei hotărâri

se putea cere când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau

asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii, au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Pentru aceste considerente,

instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul declarat de contestatorii M.G. și M.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

contestatorii M.G. și M.L. împotriva deciziei nr. 108/Ap din 13 septembrie 2007

a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2008.