ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4302/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4302/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 59/2009 pronunțată la

data de 13 martie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată acțiunea

în contencios administrativ formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse București -

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, acțiunea având ca obiect anularea

Deciziei nr. 1683 din 31 martie 2008 a Comisiei de Evaluare Botoșani precum și

a deciziei nr. 6209 din 21 iulie 2008 a Comisiei Superioare și obligarea primei

pârâte la emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap accentuat

și la restituirea tuturor indemnizațiilor reprezentând drepturi bănești cuvenite

conform Legii nr. 448/2006 pentru grad de handicap accentuat, începând cu luna

aprilie 2008 până la soluționarea irevocabilă a cauzei, sume indexate și

actualizate, precum și totalitatea celorlalte drepturi ce i se cuvin în baza

aceluiași act normativ.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că, gradul de handicap mediu contestat de reclamant a fost

corect stabilit prin decizia nr. 1683 din 31 martie 2008 emisă de Comisia de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului

Județean Botoșani și reconfirmat prin Decizia nr. 6209 din 21 iulie 2008 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți - Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse București, în acest sens fiind și concluziile

stabilite prin decizia nr. 617 din 6 februarie 2009 în urma reevaluării

medico-psihosociale din 2 februarie 2009 și potrivit cărora complicațiile bolii

diabetice prezentate de reclamant determină o deficiență funcțională medie,

pentru care se justifică încadrarea în grad mediu de handicap.

Reține instanța de fond că acest nou

certificat este supus revizuirii în februarie 2010 când reclamantul va fi supus

unui nou examen oftalmologic, la momentul reevaluării – 2 februarie 2009

reclamantul neîndeplinind condițiile prevăzute de Ordinul Comun nr. 762/2007 al

Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și 1992/2007 al Ministrului

Sănătății Publice cu referire la afectarea funcțiilor vederii, pentru că acesta

nu suferă de retiniopatie neproliferativă , retinopatie diabetică cu stadiu

avansat cu hemoftalmus, dezlipire de retină, nefropatie diabetică, cu

albuminurie de peste 300 mg/24h și fenomene de insuficiență renală cronică în

stadiu de retenție azotată fixă sau neuropatie diabetică-polineuropatie

periferică senzitivo-motorie cu amiotrofii importante la gambe și coapse,

arteropatie obilaterantă cu amputații în general mutilante.

Excepția nulității Deciziei nr. 6209 din 21

iulie 2008 a Comisiei Superioare București a fost respinsă cu motivarea că,

contestația formulată de reclamant a fost soluționată în termenul de 45 de zile

prevăzut de art. 38 alin. (1) din Regulamentul de Organizare și Funcționare a

Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap București, iar nemotivarea

în fapt și în drept a deciziei din motive obiective de altfel - marea afluență

de contestații aflate în curs de soluționare, nu este de natură a prejudicia pe

reclamant, care a uzat de calea de atac împotriva ei.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul, făcând trimitere la dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, prin

motivele de recurs formulate, următoarele:

- instanța de fond a respins în mod

nejustificat excepțiile invocate și a omis a se pronunța asupra tuturor motivelor

de nulitate invocate.

Astfel, susține recurentul, plângerea

prealabilă împotriva Deciziei nr. 1683 din 31 martie 2008 a fost depusă la data de 3 aprilie 2009, înregistrarea acesteia s-a făcut după aproximativ două

luni de zile iar soluționarea în termen de 80 de zile, ceea ce a dus la

prejudicierea sa, fiind nevoit a se prezenta la o nouă evaluare, deși nu avea

încă o decizie definitivă și irevocabilă, cu privire la decizia emisă în anul

2008.

Decizia nr. 6209 din 21 iulie 2008 nu

conține motivele de fapt și de drept prin care s-a dispus menținerea Deciziei

nr. 1683 din 31 martie 2008 și respingerea plângerii prealabile, încălcându-se

dispozițiile art. 35 alin. (5) lit. b) din Regulamentul Autorității Naționale

pentru Persoanele cu Handicap și art. 105 alin. (2) C. proc. civ. , și cu toate

acestea instanța de fond a trecut cu ușurință peste acest aspect, fiind

încălcate astfel și deciziile Curții Europene de Justiție potrivit cărora

deciziile emise de funcționarii publici ai instituțiilor publice vor fi nule în

cazul nemotivării în fapt și în drept.

Același motiv de nulitate susține

recurentul, este determinat și de neinvocarea căii de atac și instanța competentă.

- recurentul-reclamant invocă

încălcarea prevederilor art. 6 paragr. 1 ale Convenției Europene a Drepturilor

Omului referitoare la un proces echitabil, principiul egalității armelor și

principiul contradictorialității precum și dreptul la apărare, dat fiind că

deși instanța a admis proba cu expertiză medicală de specialitate, în final a

acceptat ca efectuarea ei să se facă de aceeași instituție care a emis decizia contestată

nr. 1683 din 31 martie 2008, corectitudinea acesteia în efectuarea raportului

de expertiză fiind pusă la îndoială.

Susține recurentul că, procedând la

soluționarea cauzei fără a avea la dosar probe cu expertiza de specialitate,

asupra căreia a revenit nejustificat, instanța de fond s-a subrogat în rolul

expertului de specialitate, preluând în mod netemeinic susținerile pârâtei.

Noua decizia de încadrare a sa în

grad de handicap nu poate înlocui un raport de expertiză care ar fi putut

prezenta pe larg concluziile la care ar fi ajuns în legătură cu bolile de care

suferă și încadrarea acestora într-un grad de handicap.

- pe fondul cauzei, recurentul -

reclamant critică soluția instanței de fond prin aceea că judecătorul fondului

a aplicat în mod necorespunzător dispozițiile Ordinului nr. 762 din 27

octombrie 2007 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse,

gradul de handicap accentuat la care ar fi trebuit încadrat în mod corect,

fiind determinat de boala care a determinat suferința sa, diabetul zaharat tip

I juvenil, boală care determină un cumul de afecțiuni, aplicabil în cazul său

fiind capitolul 5, II din Anexa nr. 1 din Ordinul Ministrului Muncii, Familiei

și Egalității de Șanse nr. 762/2007, care se referă la boala de care suferă

„diabetul zaharat tip I” și care determină atât afecțiuni ale văzului cât și

afecțiuni metabolice și digestive.

S-a solicitat admiterea recursului

și în principal casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul admiterii

acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap, a depus întâmpinare solicitând respingerea

recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală

și temeinică.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Potrivit reglementărilor în vigoare,

așa cum susține de altfel și recurentul-reclamant, contestațiile referitoare la

certificatele de handicap se soluționează de către Comisia Superioară în termen

de 45 de zile de la data la care acestea au fost înregistrate.

În speță, deși recurentul precizează

că s-a adresat cu această contestație la data de 3 aprilie 2008, ea a fost

înregistrată la Comisia Superioară de plată la 18 iunie 2008 și a fost

soluționată la 21 iulie 2008, deci în termenul legal.

În condițiile în care nu s-a

stabilit cu certitudine că este culpabilă Comisia Superioară pentru înregistrarea

cu întârziere a acestei contestații și cum în mod concret aceasta a dat o

rezolvare respectivei contestații, pronunțând o decizie care la rândul ei a

fost atacată în contencios administrativ, este mai puțin relevantă critica

recurentului pe acest aspect al nesoluționării în termen a contestației,

raportat la data de 3 aprilie 2008 când a depus această plângere.

Susținerea sa că ar fi fost

prejudiciat prin soluționarea cu întârziere a contestației este neîntemeiată,

de vreme ce în cazul în care la instanța de judecată ar fi avut câștig de cauză

și-ar fi recuperat prejudiciul material suferit pe toată perioada de la

momentul emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap mediu pe care

îl contestă.

Cea de-a doua critică a

recurentului-reclamant referitoare la motivarea în fapt și în drept a deciziei,

deasemeni este nefondat.

Decizia nr. 6209 din 21 iulie 2007

emisă de Comisia Superioară și care confirmă certificatul de încadrare în grad

de handicap nr. 1683 din 31 martie 2004, a fost dată în urma analizării actelor medicale depuse de recurentul-reclamant, acte medicale după care s-a și

diagnosticat deficiența funcțională în deficiența funcțională medie, după

criteriile medico-psihosociale dispuse de Legea nr. 448/2006 aprobate prin

Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de

Șanse și nr. 1992 al Ministrului Sănătății Publice.

Decizia respectivă stabilește diagnosticul

clinic, face trimitere la actul normativ aplicabil – Legea nr. 448/2006 și

stabilește un termen de valabilitate de 12 luni precum și un termen de

revizuire – martie 2009-, menționând totodată că poate fi contestată în

conformitate cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Faptul că decizia respectivă nu

cuprinde o motivare amplă nu o împiedică să-și producă efecte juridice, astfel

că așa cum corect a reținut și instanța de judecată nu constituie o cauză de

nulitate, de natură a-l prejudicia pe recurentul-reclamant, acesta uzând de

calea de atac împotriva ei și anume în contencios administrativ.

Cea de-a treia critică referitoare

la soluționarea cauzei fără ca instanța de fond să dispună efectuarea unei

expertize medicale de specialitate este și ea nefondată.

În ședința publică din data de 7

noiembrie 2008, instanța de fond a admis proba cu efectuarea unei expertize

medicale de specialitate, dar pentru că prin adresa nr. 17243 din 3 noiembrie

2008 Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a comunicat că

încadrarea în grad de handicap se stabilește pe baza actelor medicale elaborate

de medicii specialiști și potrivit criteriilor prevăzute de Ordinul Ministrului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și al Ministrului Sănătății nr.

762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora

se stabilește încadrarea în grad de handicap, instanța de fond a acceptat

propunerea Comisiei de a se proceda la o nouă reevaluare medicală a

recurentului-reclamant la Serviciul de Evaluare Complexă din cadrul Direcției

de Asistență Socială și Protecția Copilului din Botoșani, ceea ce s-a și făcut

la 2 februarie 2009, rezultatul acestei reevaluări fiind eliberarea unui nou

certificat cu nr. 617 din 6 februarie 2009 – în care s-a făcut aceeași

încadrare – grad de handicap mediu.

Cererea recurentului-reclamant de a

fi expertizat la Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a

Capacității de Muncă, centre medicale teritoriale, clinici universitare etc…,

nu are un fundament legal, pentru că așa cum precizează și intimata-pârâtă,

criteriile utilizate pentru efectuarea expertizei nu sunt cele prevăzute de

legislația specială pentru protecția persoanelor cu handicap.

Art. 85 alin. (5) din Legea nr.

448/2006 prevede care sunt aceste criterii și anume „criteriile

medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap

sunt aprobate prin Ordinul Comun al Ministrului Sănătății Publice și al

Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, la propunerea Autorității

Naționale pentru persoanele cu Handicap până la 30 noiembrie 2007”.

Potrivit art. 85 alin. (3) din Legea

nr. 448/2006 competența unică de aplicare a acestor criterii în procesul de

evaluare și încadrare în grad de handicap aparține Comisiei de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap teritorială din subordinea Consiliului Județean.

Procedând la o nouă reevaluare

medico-psihosocială, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți Botoșani, a precizat prin certificatul nr. 617 din 6 februarie 2009

același grad mediu de handicap, neavând dreptul la o încadrare în grad

accentuat de handicap, deoarece boala de care suferă-diabet zaharat tip I

insulino-dependent prezintă drept complicații doar anumite boli care determină

o deficiență funcțională medie, și anume - polineuropatie senzitivo-motorie,

dar fără deficit motor și amiotrofie la coapse și gambe, retinopatie stadiul III/IV

cu vederea la ochiul drept 1/8 nc și la ochiul stâng PMM și nu între 1/12-1/25,

la ochiul cel mai bun, cu cea mai bună corecție, așa cum se prevede în

criteriile la Cap. II – Funcțiile senzoriale, subcap. I- Evaluarea gradului de

handicap în afectarea funcțiilor vederii.

Drept urmare efectuarea unei

expertize medico-legale nu ar fi putut stabili decât bolile de care suferă

recurentul-reclamant, ceea ce de fapt dovedește cu actele medicale pe care le-a

prezentat Comisiei, încadrarea bolilor de care suferă în criteriile prevăzute

de Ordinul nr. 762/1992/2007 fiind, așa cum s-a precizat, atributul exclusiv al

Comisiei de Evaluare.

Afirmația recurentului-reclamant,

cum că încadrarea sa în grad de handicap se putea face luând în considerare

Cap. 5, II din Anexa nr. 1 din Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse nr. 762/2007 privind afecțiunile funcțiilor sistemului

digestiv, metabolic și endocrin și evaluarea gradului de handicap în afectarea

unei funcții metabolice, care se referă la diabetul zaharat tip. I, nu poate fi

avută în vedere, atâta timp cât medicii specialiști din cadrul Comisiei au

apreciat că bolile de care suferă și complicațiile determinate de acestea,

chiar și la o nouă reevaluare medico-psiho-socială, se încadrează în grad mediu

de handicap.

Oricum certificatul emis este supus

revizuirii în februarie 2010, așa încât recurentul-reclamant are posibilitatea

de a depune actele medicale necesare stabilirii unui nou grad de handicap,

boala de care suferă și evoluția acesteia impunând reevaluarea anuală a stării

sale de sănătate.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că atât certificatul de încadrare în grad de handicap cât și decizia

Comisiei Superioare care menține gradul de handicap mediu au fost emise cu

respectarea legislației în vigoare, soluția instanței de fond de respingere a

acțiunii fiind legală și temeinică în baza art. 312 C. proc. civ. recursul

declarat de reclamant se privește ca nefondat și urmează a fi respins în baza

art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

S.I. împotriva sentinței civile nr. 59 din 13 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2009.