ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4302/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 59/2009 pronunțată la data de 13 martie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.I.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse București - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, acțiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 1683 din 31 martie 2008 a Comisiei de Evaluare Botoșani precum și a deciziei nr. 6209 din 21 iulie 2008 a Comisiei Superioare și obligarea primei pârâte la emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap accentuat și la restituirea tuturor indemnizațiilor reprezentând drepturi bănești cuvenite conform Legii nr. 448/2006 pentru grad de handicap accentuat, începând cu luna aprilie 2008 până la soluționarea irevocabilă a cauzei, sume indexate și actualizate, precum și totalitatea celorlalte drepturi ce i se cuvin în baza aceluiași act normativ.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, gradul de handicap mediu contestat de reclamant a fost corect stabilit prin decizia nr. 1683 din 31 martie 2008 emisă de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Botoșani și reconfirmat prin Decizia nr. 6209 din 21 iulie 2008 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse București, în acest sens fiind și concluziile stabilite prin decizia nr. 617 din 6 februarie 2009 în urma reevaluării medico-psihosociale din 2 februarie 2009 și potrivit cărora complicațiile bolii diabetice prezentate de reclamant determină o deficiență funcțională medie, pentru care se justifică încadrarea în grad mediu de handicap.

Reține instanța de fond că acest nou certificat este supus revizuirii în februarie 2010 când reclamantul va fi supus unui nou examen oftalmologic, la momentul reevaluării – 2 februarie 2009 reclamantul neîndeplinind condițiile prevăzute de Ordinul Comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și 1992/2007 al Ministrului Sănătății Publice cu referire la afectarea funcțiilor vederii, pentru că acesta nu suferă de retiniopatie neproliferativă , retinopatie diabetică cu stadiu avansat cu hemoftalmus, dezlipire de retină, nefropatie diabetică, cu albuminurie de peste 300 mg/24h și fenomene de insuficiență renală cronică în stadiu de retenție azotată fixă sau neuropatie diabetică-polineuropatie periferică senzitivo-motorie cu amiotrofii importante la gambe și coapse, arteropatie obilaterantă cu amputații în general mutilante.

Excepția nulității Deciziei nr. 6209 din 21 iulie 2008 a Comisiei Superioare București a fost respinsă cu motivarea că, contestația formulată de reclamant a fost soluționată în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 38 alin. (1) din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap București, iar nemotivarea în fapt și în drept a deciziei din motive obiective de altfel - marea afluență de contestații aflate în curs de soluționare, nu este de natură a prejudicia pe reclamant, care a uzat de calea de atac împotriva ei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, făcând trimitere la dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, prin motivele de recurs formulate, următoarele: - instanța de fond a respins în mod nejustificat excepțiile invocate și a omis a se pronunța asupra tuturor motivelor de nulitate invocate.

Astfel, susține recurentul, plângerea prealabilă împotriva Deciziei nr. 1683 din 31 martie 2008 a fost depusă la data de 3 aprilie 2009, înregistrarea acesteia s-a făcut după aproximativ două luni de zile iar soluționarea în termen de 80 de zile, ceea ce a dus la prejudicierea sa, fiind nevoit a se prezenta la o nouă evaluare, deși nu avea încă o decizie definitivă și irevocabilă, cu privire la decizia emisă în anul 2008. Decizia nr. 6209 din 21 iulie 2008 nu conține motivele de fapt și de drept prin care s-a dispus menținerea Deciziei nr. 1683 din 31 martie 2008 și respingerea plângerii prealabile, încălcându-se dispozițiile art. 35 alin. (5) lit. b) din Regulamentul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap și art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. , și cu toate acestea instanța de fond a trecut cu ușurință peste acest aspect, fiind încălcate astfel și deciziile Curții Europene de Justiție potrivit cărora deciziile emise de funcționarii publici ai instituțiilor publice vor fi nule în cazul nemotivării în fapt și în drept. Același motiv de nulitate susține recurentul, este determinat și de neinvocarea căii de atac și instanța competentă. - recurentul-reclamant invocă încălcarea prevederilor art. 6 paragr. 1 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului referitoare la un proces echitabil, principiul egalității armelor și principiul contradictorialității precum și dreptul la apărare, dat fiind că deși instanța a admis proba cu expertiză medicală de specialitate, în final a acceptat ca efectuarea ei să se facă de aceeași instituție care a emis decizia contestată nr. 1683 din 31 martie 2008, corectitudinea acesteia în efectuarea raportului de expertiză fiind pusă la îndoială.

Susține recurentul că, procedând la soluționarea cauzei fără a avea la dosar probe cu expertiza de specialitate, asupra căreia a revenit nejustificat, instanța de fond s-a subrogat în rolul expertului de specialitate, preluând în mod netemeinic susținerile pârâtei. Noua decizia de încadrare a sa în grad de handicap nu poate înlocui un raport de expertiză care ar fi putut prezenta pe larg concluziile la care ar fi ajuns în legătură cu bolile de care suferă și încadrarea acestora într-un grad de handicap.

- pe fondul cauzei, recurentul - reclamant critică soluția instanței de fond prin aceea că judecătorul fondului a aplicat în mod necorespunzător dispozițiile Ordinului nr. 762 din 27 octombrie 2007 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, gradul de handicap accentuat la care ar fi trebuit încadrat în mod corect, fiind determinat de boala care a determinat suferința sa, diabetul zaharat tip I juvenil, boală care determină un cumul de afecțiuni, aplicabil în cazul său fiind capitolul 5, II din Anexa nr. 1 din Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 762/2007, care se referă la boala de care suferă „diabetul zaharat tip I” și care determină atât afecțiuni ale văzului cât și afecțiuni metabolice și digestive.

S-a solicitat admiterea recursului și în principal casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Intimata-pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Potrivit reglementărilor în vigoare, așa cum susține de altfel și recurentul-reclamant, contestațiile referitoare la certificatele de handicap se soluționează de către Comisia Superioară în termen de 45 de zile de la data la care acestea au fost înregistrate.

În speță, deși recurentul precizează că s-a adresat cu această contestație la data de 3 aprilie 2008, ea a fost înregistrată la Comisia Superioară de plată la 18 iunie 2008 și a fost soluționată la 21 iulie 2008, deci în termenul legal. În condițiile în care nu s-a stabilit cu certitudine că este culpabilă Comisia Superioară pentru înregistrarea cu întârziere a acestei contestații și cum în mod concret aceasta a dat o rezolvare respectivei contestații, pronunțând o decizie care la rândul ei a fost atacată în contencios administrativ, este mai puțin relevantă critica recurentului pe acest aspect al nesoluționării în termen a contestației, raportat la data de 3 aprilie 2008 când a depus această plângere.

Susținerea sa că ar fi fost prejudiciat prin soluționarea cu întârziere a contestației este neîntemeiată, de vreme ce în cazul în care la instanța de judecată ar fi avut câștig de cauză și-ar fi recuperat prejudiciul material suferit pe toată perioada de la momentul emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap mediu pe care îl contestă. Cea de-a doua critică a recurentului-reclamant referitoare la motivarea în fapt și în drept a deciziei, deasemeni este nefondat.

Decizia nr. 6209 din 21 iulie 2007 emisă de Comisia Superioară și care confirmă certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1683 din 31 martie 2004, a fost dată în urma analizării actelor medicale depuse de recurentul-reclamant, acte medicale după care s-a și diagnosticat deficiența funcțională în deficiența funcțională medie, după criteriile medico-psihosociale dispuse de Legea nr. 448/2006 aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministrului Sănătății Publice. Decizia respectivă stabilește diagnosticul clinic, face trimitere la actul normativ aplicabil – Legea nr. 448/2006 și stabilește un termen de valabilitate de 12 luni precum și un termen de revizuire – martie 2009-, menționând totodată că poate fi contestată în conformitate cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Faptul că decizia respectivă nu cuprinde o motivare amplă nu o împiedică să-și producă efecte juridice, astfel că așa cum corect a reținut și instanța de judecată nu constituie o cauză de nulitate, de natură a-l prejudicia pe recurentul-reclamant, acesta uzând de calea de atac împotriva ei și anume în contencios administrativ. Cea de-a treia critică referitoare la soluționarea cauzei fără ca instanța de fond să dispună efectuarea unei expertize medicale de specialitate este și ea nefondată.

În ședința publică din data de 7 noiembrie 2008, instanța de fond a admis proba cu efectuarea unei expertize medicale de specialitate, dar pentru că prin adresa nr. 17243 din 3 noiembrie 2008 Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a comunicat că încadrarea în grad de handicap se stabilește pe baza actelor medicale elaborate de medicii specialiști și potrivit criteriilor prevăzute de Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și al Ministrului Sănătății nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, instanța de fond a acceptat propunerea Comisiei de a se proceda la o nouă reevaluare medicală a recurentului-reclamant la Serviciul de Evaluare Complexă din cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului din Botoșani, ceea ce s-a și făcut la 2 februarie 2009, rezultatul acestei reevaluări fiind eliberarea unui nou certificat cu nr. 617 din 6 februarie 2009 – în care s-a făcut aceeași încadrare – grad de handicap mediu.

Cererea recurentului-reclamant de a fi expertizat la Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, centre medicale teritoriale, clinici universitare etc…, nu are un fundament legal, pentru că așa cum precizează și intimata-pârâtă, criteriile utilizate pentru efectuarea expertizei nu sunt cele prevăzute de legislația specială pentru protecția persoanelor cu handicap. Art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 prevede care sunt aceste criterii și anume „criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin Ordinul Comun al Ministrului Sănătății Publice și al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, la propunerea Autorității Naționale pentru persoanele cu Handicap până la 30 noiembrie 2007”.

Potrivit art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 competența unică de aplicare a acestor criterii în procesul de evaluare și încadrare în grad de handicap aparține Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap teritorială din subordinea Consiliului Județean.

Procedând la o nouă reevaluare medico-psihosocială, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Botoșani, a precizat prin certificatul nr. 617 din 6 februarie 2009 același grad mediu de handicap, neavând dreptul la o încadrare în grad accentuat de handicap, deoarece boala de care suferă-diabet zaharat tip I insulino-dependent prezintă drept complicații doar anumite boli care determină o deficiență funcțională medie, și anume - polineuropatie senzitivo-motorie, dar fără deficit motor și amiotrofie la coapse și gambe, retinopatie stadiul III/IV cu vederea la ochiul drept 1/8 nc și la ochiul stâng PMM și nu între 1/12-1/25, la ochiul cel mai bun, cu cea mai bună corecție, așa cum se prevede în criteriile la Cap. II – Funcțiile senzoriale, subcap.

I- Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii. Drept urmare efectuarea unei expertize medico-legale nu ar fi putut stabili decât bolile de care suferă recurentul-reclamant, ceea ce de fapt dovedește cu actele medicale pe care le-a prezentat Comisiei, încadrarea bolilor de care suferă în criteriile prevăzute de Ordinul nr. 762/1992/2007 fiind, așa cum s-a precizat, atributul exclusiv al Comisiei de Evaluare. Afirmația recurentului-reclamant, cum că încadrarea sa în grad de handicap se putea face luând în considerare Cap. 5, II din Anexa nr. 1 din Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 762/2007 privind afecțiunile funcțiilor sistemului digestiv, metabolic și endocrin și evaluarea gradului de handicap în afectarea unei funcții metabolice, care se referă la diabetul zaharat tip.

I, nu poate fi avută în vedere, atâta timp cât medicii specialiști din cadrul Comisiei au apreciat că bolile de care suferă și complicațiile determinate de acestea, chiar și la o nouă reevaluare medico-psiho-socială, se încadrează în grad mediu de handicap. Oricum certificatul emis este supus revizuirii în februarie 2010, așa încât recurentul-reclamant are posibilitatea de a depune actele medicale necesare stabilirii unui nou grad de handicap, boala de care suferă și evoluția acesteia impunând reevaluarea anuală a stării sale de sănătate. Pentru toate aceste considerente, constatând că atât certificatul de încadrare în grad de handicap cât și decizia Comisiei Superioare care menține gradul de handicap mediu au fost emise cu respectarea legislației în vigoare, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii fiind legală și temeinică în baza art. 312 C. proc.

civ. recursul declarat de reclamant se privește ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva sentinței civile nr. 59 din 13 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.