ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 961/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată a

Tribunalul București la data de 26 iunie 2007, reclamantul T.T. a contestat Decizia

de încadrare în grad de handicap nr. 4242 din 30 mai 2007, emisă de Comisia

Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap Pentru Adulți

.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia

contestată este nelegală, pentru că gradul de handicap mediu în care a fost

încadrat nu corespunde diagnosticului clinic, din anul 1993 până la ultima

revizuire având gradul de handicap accentuat.

Prin

sentința nr. 486 din 24 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența judecării cauzei în favoarea

Curții de Apel București, reținând că actul a fost emis de o autoritate centrală,

care potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrage competența în

primă instanță a curții de apel.

Prin

sentința nr. 1091 din 3 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu

motivarea că gradul de handicap mediu stabilit prin decizia contestată

corespunde diagnosticului stabilit prin actele medicale și criteriilor aprobate

prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei.

Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o

pentru aprecierea incorectă a probei cu înscrisuri administrate în cauză,

înscrisuri care duceau la concluzia încadrării sale în gradul de handicap

accentuat, conform Legii nr. 448/2006.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele – pârâte

Comisia

Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap Pentru Adulți și Direcția Generală de Asistență Socială

și Protecția Copilului Sector 6 au solicitat respingerea recursului ca

nefondat, arătând în esență, că așa cum a reținut instanța de fond, evaluarea

situației medicale a recurentului – reclamant în anul 2007 s-a efectuat prin

prisma criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministrului Sănătății

și Familiei, în vigoare la data respectivă, fiind în deplin acord cu acestea.

Ulterior au intrat în vigoare noile criterii aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007

al M.M.F.E.Ș. și al M.S.P., pe baza cărora s-a efectuat evaluarea din 2008.

În temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs a fost administrată proba

cu înscrisuri, în cadrul căreia recurentul – reclamant a depus la dosar copia

certificatului medical nr. 641 din 20 martie 2008 emis de Institutul de Diabet,

Nutriție și Boli Metabolice „N.P.” și copia certificatului de încadrare în grad

de handicap nr. 1816 din 30 aprilie 2008 emis de

Comisia de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți Sector 6 București.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul – reclamant

și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în

continuare.

Prin Decizia nr. 4242 din 30 mai 2007, Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți l-a încadrat pe recurentul – reclamant în

gradul de handicap mediu (cod handicap 2), reținând în diagnosticul clinic

codul de boală E 10 și o deficiență funcțională medie. Decizia a fost emisă în

soluționarea contestației formulate împotriva certificatului nr. 1509 din 25

aprilie 2007, prin care Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți îl încadrase pe recurentul – reclamant în gradul de handicap ușor.

La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Ordinul M.S.F. nr. 726/2002,

prin care au fost aprobate criteriile medico-sociale pe baza cărora se face o

încadrare în diferitele grade de handicap - ordin publicat în M. Of. al

României nr. 775 din 24 octombrie 2002.

Anterior, pe baza acelui diagnostic clinic și în temeiul acelorași

criterii medico-sociale, partea fusese încadrată în gradul de handicap

accentuat prin mai multe certificate revizuibile anual, depuse în copie la

dosarul de fond (nr. 1037 din 24 aprilie 2003, nr. 1188 din 29 aprilie 2004, nr.

1145 din 27 aprilie 2005, nr. 1390 din 26 aprilie 2006 – toate emise de Comisia

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți), grad pe care, de altfel,

l-a avut și înaintea anului 2003 pe baza actelor normative atunci în vigoare.

În aceste condiții, autoritățile emitente i-au suprimat recurentului –

reclamant un drept care îi fusese recunoscut anterior, fără ca decizia

administrativă să aibă o motivare solidă din punctul de vedere al evoluției

criteriilor medico - sociale de încadrare în gradul de handicap, ceea ce denotă

o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în evaluarea situației

individuale a părții, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Relevantă pentru analizarea conduitei autorităților emitente este și

împrejurarea că la evaluarea anuală ulterioară, aferentă anului 2008,

recurentului – reclamant i-a fost din nou acordat gradul de handicap accentuat,

pe baza aceluiași cod de boală (E 10) și de handicap (2), prin certificatul nr.

1816 din 30 aprilie 2008, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți Sector 6.

În apărările formulate în întâmpinări intimatele - pârâte au făcut doar

o referire generică la noile criterii aprobate prin Ordinul nr. 762/1992 din 31

august 2007, publicat în M. Of. nr. 885 din 27 decembrie 2007, fără a arăta, în

concret, motivul pentru care în intervalul 2003 - 2008, anul 2007 a fost

singurul în care recurentul – reclamant nu a întrunit condițiile pentru a fi

încadrat în gradul de handicap accentuat.

Este adevărat că, de regulă, legalitatea unui act administrativ se

analizează în raport cu cadrul legislativ și cu împrejurările existente în momentul

emiterii lui, dar într-o situație cum este aceea din speță, în care încadrarea

părții în gradul de handicap a fost supusă unei revizuiri anuale, în

verificarea proporționalității măsurii dispuse cu motivele care au determinat-o

și cu interesul ocrotit nu poate fi ignorată conduita administrativă anterioară

și ulterioară actului contestat.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 și constatând că sentința atacată este criticabilă prin prisma art. 304

1

C. proc. civ., întrucât împrejurările arătate nu au fost avute în vedere de

instanța de fond, Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința în

sensul admiterii acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

T.T. împotriva sentinței civile nr. 1091 din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite acțiunea reclamantului T.T.

Anulează decizia de

încadrare în grad de handicap din 30 mai 2007 emisă de Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și certificatul din 25 aprilie

2007 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Sector

6.

Obligă intimatele – pârâte să-i

recunoască recurentului – reclamant gradul de handicap accentuat pentru

perioada 30 mai 2007 – 30 aprilie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2009.