ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4242/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 2 mai 2007, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea hotărârii nr. 5687 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este îndreptățită la stabilirea calității de beneficiar al prevederilor legii menționate, întrucât s-a născut în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar semnat la Craiova în 7 septembrie 1940. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 434/ CA din 7 iunie 2007, a admis excepția tardivității formulării cererii, ridicată de pârâtă și a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât, luând cunoștință de hotărârea contestată în anul 2006, reclamanta a introdus acțiunea la data de 2 mai 2007, cu depășirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000. Împotriva sus menționatei sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.V., reiterând susținerile din acțiune, cu privire la fondul cauzei. Referitor la excepția tardivității acțiunii, recurenta a menționat că, după primirea hotărârii C.J.P. Tulcea, nu a știut cum să procedeze, în aceeași perioadă având loc și decesul soțului său. Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cum reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii emisă de C.J.P., persoana interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ. Având în vedere că, după susținerea recurentei, aceasta a primit hotărârea contestată în cursul anului 2006 și că a depus acțiunea la data de 24 mai 2007, rezultă că introducerea acțiunii s-a făcut peste termenul special prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, așa cum, în mod corect, a stabilit și prima instanță. Nu pot fi reținute mențiunile recurentei, potrivit cărora nu a cunoscut termenul de introducere a contestației, întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, iar cele referitoare la decesul soțului, pe de o parte, nu sunt de natură a determina o repunere în termen, pe de altă parte nu au fost dovedite.

În concluzie, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.V. împotriva sentinței civile nr. 434/ CA din 7 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2007.