ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4242/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 2 mai 2007,

reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea,

anularea hotărârii nr. 5687 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că este îndreptățită la stabilirea calității de beneficiar al

prevederilor legii menționate, întrucât s-a născut în timpul strămutării

părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului

româno-bulgar semnat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 434/ CA din 7 iunie  2007, a admis excepția tardivității formulării cererii, ridicată de pârâtă și a respins acțiunea ca tardiv

formulată.

Instanța a reținut că

soluția se impune, întrucât, luând cunoștință de hotărârea contestată în anul

2006, reclamanta a introdus acțiunea la data de 2 mai 2007, cu depășirea termenului

prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sus menționatei

sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.V., reiterând susținerile

din acțiune, cu privire la fondul cauzei.

Referitor la excepția

tardivității acțiunii, recurenta a menționat că, după primirea hotărârii C.J.P.

Tulcea, nu a știut cum să procedeze, în aceeași perioadă având loc și decesul

soțului său.

Analizând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cum reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și

temeinică.

În conformitate cu

prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii emisă

de C.J.P., persoana interesată poate face contestație la curtea de apel în

termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii

contenciosului administrativ.

Având în vedere că, după

susținerea recurentei, aceasta a primit hotărârea contestată în cursul anului

2006 și că a depus acțiunea la data de 24 mai 2007, rezultă că introducerea

acțiunii s-a făcut peste termenul special prevăzut de art. 7 alin. (4) din

Legea nr. 189/2000, așa cum, în mod corect, a stabilit și prima instanță.

Nu pot fi reținute

mențiunile recurentei, potrivit cărora nu a cunoscut termenul de introducere a contestației,

întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, iar cele referitoare la

decesul soțului, pe de o parte, nu sunt de natură a determina o repunere în

termen, pe de altă parte nu au fost dovedite.

În concluzie, soluția instanței

de fond fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta C.V. împotriva sentinței civile nr. 434/ CA din 7 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2007.