ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 577/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția c

omercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, la

data de 15 mai 2006, reclamanta S.C.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea Hotărârii nr. 5492

din 28 februarie 2006 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă, hotărârea contestată,

precum și

declarația de avere imobiliară rurală lăsată de tatăl său, Ș.S.F., în Bulgaria,

la data strămutării, arătând că s-a născut la data

de 17 iunie 1944, în

Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea

acțiunii.

Prin

sentința civilă nr. 594/ CA din 18 septembrie 2006, Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantei, în

baza probelor administrate, a admis acțiunea și,

anulând hotărârea emisă

de pârâtă, a

stabilit că reclamanta este beneficiar al drepturilor prevăzute

de Legea

nr. 189/2000, pentru perioada 17 iunie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data

de 1 martie 2006.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea,

susținând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000,

atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a

fost efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se

va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în

România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din

motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit

persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost

efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost

nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice,

în

această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din

dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 17 iunie 1944, după

ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Fiind născută în perioada refugiului

familiei sale, intimata-reclamantă a împărtășit același statut, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data

nașterii, s-au răsfrânt și

asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond

constatând

că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea,

împotriva sentinței civile nr. 594/ CA din

18 septembrie 2006 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31

ianuarie 2007.