ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 579/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția c

omercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, la

data de 21 iunie 2006, reclamanta

N.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea Hotărârii

nr. 5698 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la

dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă,

hotărârea contestată,

precum și „Extras din

Tabloul evacuaților din Cadrilater și definitivați în

localitatea

Nicolae Bălcescu județul Tulcea", eliberat de Arhivele Naționale, care

atestă calitatea de refugiat a tatălui său, I.I., arătând că s-a născut în

localitatea N. Bălcescu, județul Tulcea, după ce, în urma Tratatului de la Craiova din 7

septembrie 1940, familia sa fusese

strămutată din Bulgaria în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a

cerut respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 580/ CA din 7

septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile

reclamantei, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a

constatat că reclamanta are beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, pentru perioada 18 octombrie 1942 - 6

martie 1945, obligând

pârâta să emită hotărâre în acest sens.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea,

susținând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000,

atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinților săi și, deci, nu a

fost efectiv obligată să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se

va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în

România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din

motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit

persecuții în

perioada precizată, tară a se face distincție între persoanele care au fost

efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost

nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice,

în

această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă

din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 18 octombrie

1942, după ce, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născută în perioada refugiului

părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit același statut, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data

nașterii, s-au răsfrânt și

asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond

anulând

hotărârea emisă de pârâtă și obligând-o să emită o nouă hotărâre, prin care să

acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea,

împotriva sentinței civile nr. 580/ CA din 7 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.