ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția c omercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, la data de 2 mai 2006, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea Hotărârii nr. 5576 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, hotărârea contestată, precum și copia „Extrasului din tabloul de evacuați din Cadrilater definitivați în centrul Turda", eliberată de Arhivele Naționale, care atestă calitatea de refugiat a bunicului său patern R.A.

și a membrilor familiei acestuia, printre care și tatăl reclamantului, arătând că s-a născut la data de 1 ianuarie 1943, în localitatea Turda, județul Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România. Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 604/ CA din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios a dministrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantului, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a stabilit că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, susținând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a fost efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 1 ianuarie 1943, după ce, în cursul anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Fiind născut în perioada refugiului familiei sale, intimatul-reclamant a împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond constatând că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 604/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.