ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 580/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal (urmare declinării competenței de către judecătoria Constanța, prin

sentința civilă nr. 7004 din 24 iulie 2006), reclamant S.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea Hotărârii nr. 5650 din 28

aprilie 2006 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă, hotărârea contestată, precum și adresa O.N.C., care atestă calitatea de

colonist a tatălui său, P.M., arătând că s-a născut în localitatea Ceamurlia de

Jos, județul Tulcea, la data de 27 august 1942, după ce, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a

cerut respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 627/ CA din 25

septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile

reclamantei, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a

constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea,

susținând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000,

atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinților săi și, deci, nu a

fost efectiv obligată să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se

va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în

România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din

motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit

persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite

să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice,

în

această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din

dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 27 august 1942, după

ce, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi

fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născută în perioada refugiului părinților

săi, intimata-reclamantă a împărtășit același statut, suportând consecințele

morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au

răsfrânt și

asupra sa, situație față de

care, în mod corect a procedat instanța de fond

anulând hotărârea emisă

de pârâtă și constatând că reclamanta are calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea,

împotriva sentinței civile nr. 627/ CA din

25 septembrie 2006 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.