ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 576/2007

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, la data de 3 mai 2006, reclamantul P.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea Hotărârii nr. 5536 din 31

martie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2006.

În

susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, mai

multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, hotărârea

contestată, precum și declarația de avere imobiliară rurală lăsată de tatăl

său, P.N., în Bulgaria, la data strămutării, arătând că s-a

născut la data de 15 aprilie 1944, în Tulcea,

după ce, în anul 1940, în

urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 605/ CA din 18

septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile

reclamantului, în baza dovezilor depuse la dosar și în urma audierii

nemijlocite a martorilor M.M. și C.N., a admis acțiunea și, anulând hotărârea

emisă de pârâtă, a stabilit că reclamantul este beneficiar al drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, dispunând plata drepturilor corespunzătoare,

începând cu data de întâi a luni următoare celei în care a fost depusă cererea.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, susținând că

reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme

cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a fost efectiv

obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările

dosarului, cu motivele invocate

de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în

România cu începere de la

6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din

motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă

localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

În cauză, este

necontestat și rezultă din dovezile administrate că

reclamantul

s-a născut la data de 15 aprilie 1944, după ce, în anul 1940, în urma

Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată

din Bulgaria în România.

Fiind născut în perioada refugiului familiei

sale, intimatul-reclamant a împărtășit același statut, suportând consecințele

morale și

materiale ale refugiului care,

începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și

asupra sa, situație față de

care, în mod corect a procedat instanța de

fond

constatând că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute

de

Legea nr. 189/2000 și acordându-i drepturile corespunzătoare.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea,

împotriva sentinței civile nr. 605/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.