ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1155/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția c

omercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, la

data de 30 iunie 2006, reclamanta

C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea Hotărârii

nr. 5578 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă, hotărârea contestată, precum și declarația de avere imobiliară rurală

lăsată de bunicul său patern, B.V., în Bulgaria, la data strămutării, arătând

că s-a născut la data de 8 februarie 1944, în localitatea Izvoarele, județul

Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului

de la Craiova din 7

septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din

Bulgaria în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a

cerut respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 673/

CA din 16 octombrie 2006, Curtea de

Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reținând

ca dovedite susținerile reclamantei, în baza probelor administrate, a admis

acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a stabilit că reclamanta este

beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8

februarie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2006.

împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, susținând că

reclamanta nu poate beneficia de prevederile

Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei

sale și, deci, nu a fost efectiv obligată să-și schimbe domiciliul într-o altă

localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se

va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit.

c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea

unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în

România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între persoanele

care

au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod

implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă

din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 8 februarie 1944,

după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Fiind născută în perioada refugiului familiei sale,

intimata-reclamantă a împărtășit același statut, suportând consecințele morale

și

materiale ale refugiului care, începând

cu data nașterii, s-au răsfrânt și

asupra sa, situație față de care, în

mod corect a procedat instanța de fond constatând că reclamanta beneficiază de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea, împotriva sentinței civile

nr. 673/ CA din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.