ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 578/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, la data de 19 mai 2006, reclamantul B.I.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea Hotărârii nr. 5545 din 31

ianuarie 2006 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În

susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, mai

multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, hotărârea

contestată,

precum și copia „Extrasului de

pe registrul de identificarea coloniștilor

din centrul M. Kogălniceanu

jud. Tulcea", eliberată de Arhivele Statului, care atestă calitatea de

colonist a tatălui său, B.I.,

arătând că s-a

născut în localitatea M. Kogălniceanu, județul Tulcea, la

data de 22 mai

1943, după ce, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a

cerut respingerea acțiunii.

Prin sentința

civilă nr. 611/ CA din 18 septembrie 2006, Curtea de

Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantului, a admis acțiunea și,

anulând hotărârea emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul are calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, acordându-i drepturile corespunzătoare

începând cu data de 1 aprilie

2006.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală,

a

declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, susținând că

reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta

vreme cât s-a născut ulterior strămutării

părinților săi și, deci, nu a fost

efectiv obligat să-și schimbe

domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile

compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în

perioada precizată, fără a se face distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă

localitate

și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin

urmare,

legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă

din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 22 mai 1943,

după ce, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi

fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născut în perioada refugiului părinților

săi, intimatul-reclamant a împărtășit același statut, suportând consecințele

morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au

răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța

de fond anulând hotărârea emisă de pârâtă și constatând că reclamantul are

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea,

împotriva sentinței civile nr. 611/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.