ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 536/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 2207/36/2006 –

520/CA din 15 mai 2006, reclamantul G.A. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta C.J.P. Tulcea, anularea hotărârii nr. 5540 din 31 ianuarie 2006 emisă de

pârâtă și stabilirea calității sale de beneficiar al prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 592/ CA din 18 septembrie 2006, a admis acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu cu

pârâta C.J.P. Tulcea. A anulat hotărârea nr. 5540 din 31 ianuarie 2006 emisă de

pârâtă. A constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000 art. 1 lit. c) pentru perioada 7 septembrie 1942 – 6 martie 1945,

începând cu data de 1 aprilie 2006.

În motivarea soluției s-a

reținut că, întrucât reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta, C.J.P. Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate,

susținând în esență că, întrucât reclamantul nu era născut în anul 1940 când a

avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, nu poate să susțină

că a avut un domiciliu pe care a fost nevoit să-l schimbe în altă localitate,

astfel că nu poate fi beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii se constată că, recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamantul G.A. s-a născut la data de 7 septembrie 1942, în localitatea Mihai

Bravu județul Tulcea, din părinții G.C. și A., părinții săi făcând obiectul

unui schimb de populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat

la 6 septembrie 1940 la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana - cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții etnice aflându-se în una din situațiile enumerate în

actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele –

cetățeni români care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că, reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut

de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care fiind născut în perioada refugiului/strămutării a suferit în mod direct,

toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca

urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând să fie respins ca

nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 592/ CA din 18 septembrie 2006

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2007