ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 537/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 2601/36/2006 –

601/ CA din 8 iunie 2006, reclamantul S.M. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta C.J.P. Tulcea, anularea hotărârii nr. 567 din 28 aprilie 2006 emisă de

pârâtă și stabilirea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000

– art. 1 lit. c).

Curtea de apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 595/ CA din 18 septembrie 2006, a admis acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu cu

pârâta C.J.P. Tulcea. A anulat hotărârea nr. 567 din 28 aprilie 2006 emisă de

pârâtă. A constatat că reclamantul S.M. este beneficiar al drepturilor

stabilite de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 3 aprilie

1942 – 6 martie 1945, începând cu 1 mai 2006.

În motivarea soluției s-a

reținut că, întrucât reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu din Bulgaria în

România a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii, pe care le-a

suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate,

susținând în esență că, întrucât reclamantul nu era născut în anul 1940 când a

avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, nu poate să susțină că

a fost nevoit să-și schimbe domiciliul în altă localitate și deci nu poate să

beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamantul s-a născut, la data de 3 aprilie 1942, în localitatea Cataloi,

județul Tulcea, părinții săi S.I. și I. făcând obiectul unui schimb de

populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie

1940 la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana - cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în

actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele - cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutații din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut

de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul

care, fiind născut în perioada refugiului / strămutării părinților săi a

suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra

familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat

urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 595/ CA din 18 septembrie 2006

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2007