ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1609/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată inițial la Tribunalul Tulcea și apoi, urmare declinării competenței de soluționare a cauzei, la Curtea de Apel Constanța, reclamantul T.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T.,

anularea Hotărârii nr. 5393 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâtă și

recunoașterea calității sale de persoană strămutată din Bulgaria în România, cu

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 772/ CA din 16 noiembrie 2006 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T.G. în contradictoriu cu

pârâta C.J.P.T. A anulat Hotărârea nr. 5393 din 31 ianuarie 2006 a C.J.P.T., a constatat că reclamantul este beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000

și a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens, drepturile fiindu-i

acordate din luna următoare depunerii cererii, pentru perioada 10 ianuarie 1945

– 6 martie 1945.

În motivarea soluției s-a

reținut că, întrucât reclamantul s-a născut în timpul strămutării părinților

săi din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii ca și familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate,

susținând în esență că, întrucât reclamantul nu era născut în anul 1940, când a

avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România nu poate să susțină că

a avut un domiciliu în Bulgaria pe care a fost nevoit să-l schimbe în România,

astfel că nu poate să fie beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamantul T.G. s-a născut la data de 10 ianuarie 1945 în localitatea Babadag

– Istria din părinții T.M. și T.A., care au făcut obiectul unui schimb de

populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie

1940 la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana - cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele -

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria – Bazargia –

Caliacra în România – Babadag – Istria, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut

în perioada refugiului/strămutării părinților săi a suferit în mod direct,

toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca

urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat

urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 772/ CA din 16 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2007.