ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 535/2007

Ședința publică de la 30 ianuarie 2007 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 2175/36/2006 – 513/CA din 11 mai 2006, reclamantul I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5568 din 31 martie 2006 și stabilirea calității sale de persoană strămutată din motive etnice, în temeiul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 591/ CA din 18 septembrie 2006 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I.M.

în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T. A anulat Hotărârea nr. 5568 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă. A constatat că reclamantul I.M. beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 art. 1 lit. c), în calitate de persoană strămutată în altă localitate, în perioada 1 septembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2006. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamantul a făcut dovada prin probele administrate că, părinții său au fost strămutați din Bulgaria în România în septembrie 1940, reclamantul fiind născut în perioada de refugiu a acestora, fiind astfel îndreptățit de a avea calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificată și completată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, reclamantul nefiind născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, nu poate susține că a avut un domiciliu pe care a fost nevoit să-l schimbe în altă localitate, astfel că nu poate fi beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat. Este necontestat că reclamantul I.M. s-a născut la data de 1 septembrie 1943 în localitatea Izvoarele județul Tulcea, din părinții I.I.

și I., părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 6 septembrie 1940 la Craiova. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/strămutării a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 591/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2007.