ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 535/2007

Ședința

publică de la 30 ianuarie 2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 2175/36/2006 –

513/CA din 11 mai 2006, reclamantul I.M. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5568 din 31 martie 2006 și stabilirea

calității sale de persoană strămutată din motive etnice, în temeiul art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 591/ CA din 18 septembrie 2006 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I.M. în contradictoriu cu

pârâta C.J.P.T. A anulat Hotărârea nr. 5568 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă.

A constatat că reclamantul I.M. beneficiază de drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000 art. 1 lit. c), în calitate de persoană strămutată în altă

localitate, în perioada 1 septembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de

1 aprilie 2006.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamantul a făcut dovada prin probele administrate că, părinții

său au fost strămutați din Bulgaria în România în septembrie 1940, reclamantul

fiind născut în perioada de refugiu a acestora, fiind astfel îndreptățit de a

avea calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificată și completată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în

esență că, reclamantul nefiind născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de

populație între Bulgaria și România, nu poate susține că a avut un domiciliu pe

care a fost nevoit să-l schimbe în altă localitate, astfel că nu poate fi

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamantul I.M. s-a născut la data de 1 septembrie 1943 în localitatea

Izvoarele județul Tulcea, din părinții I.I. și I., părinții săi făcând obiectul

unui schimb de populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat

la 6 septembrie 1940 la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, trebuie să

beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în

perioada refugiului/strămutării a suferit în mod direct, toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

În consecință, soluția

adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat

urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.T., împotriva sentinței

civile nr. 591/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2007.