ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1550/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.I.G. a chemat

în judecată C.J.P.T., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să

dispună anularea Hotărârii nr. 5872 din 29 septembrie 2006, prin care i s-a

respins cererea de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr.

189/2000, cu consecința recunoașterii acestei calități și acordării drepturilor

cuvenite.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că, pârâta a respins cererea de stabilire a calității de

beneficiar a dispozițiilor susmenționatului act normativ pe considerentul că,

nu a făcut dovada persecuției etnice, deși s-a născut la data de 23 iulie 1944

în localitatea Tulcea, părinții săi făcând obiectul schimbului de populație

dintre Bulgaria și România, urmare Tratatului încheiat între aceste două țări

în septembrie 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 803/ CA din 23 noiembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 5872 din 29 septembrie

2006 emisă de pârâtă și constatând în favoarea reclamantului calitatea de

beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, reclamantul s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și a

suferit aceleași consecințe nefavorabile ce au decurs din această situație.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.J.P.T. care, a susținut în esență că intimatul nu a fost

strămutat din Bulgaria, (întrucât s-a născut în anul 1940 când a avut loc

schimbul de populație între Bulgaria și România) pentru a susține că, a avut

alt domiciliu și a fost obligat să-l schimbe în altă localitate.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se

într-una din situațiile strict enumerate de lege.

Prin Normele

de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, se

prevede că persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu

le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut

obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Din

interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, reclamantul născut

la data de 23 iulie 1944 în localitatea Tulcea, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate și, prin urmare, beneficiază de drepturile

acordate de Legea nr. 189/2000, astfel cum corect a reținut și instanța de

fond.

Față de cele ce preced

recursul apare ca nefondat, instanța urmând să-l respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 803/ CA din 23 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2007.