Decizia nr. 1856/2007 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.D. a chemat în judecată C.J.P.T., solicitând Instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 5691 din 31 mai 2006 prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu consecința recunoașterii acestei calități și acordării drepturilor cuvenite. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 847/ CA din 11 decembrie 2006 a admis acțiunea formulată, dispunând anularea Hotărârii nr. 5691 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă și constatând în favoarea reclamantului calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această sentință, Instanța a reținut că, în mod incontestabil reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, însă, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.J.P.T. Recurenta a susținut în esență că, intimatul nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, deoarece nu era născut în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligat să-l schimbe în altă localitate.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele de aplicare a Ordonanței aprobată prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei, evidențiază cu claritate că, reclamantul s-a născut în localitatea Slava Cercheză, județul Tulcea, deci pe teritoriul României, la data de 8 noiembrie 1942 după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care, s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este de necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno - bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că, actul normativ prin care s-au acordat drepturi compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privință. Rezultă așadar, că soluția pronunțată de Instanța de Fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 847 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Constanța secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.