ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1856/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.D. a chemat în judecată C.J.P.T.,

solicitând Instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii

nr. 5691 din 31 mai 2006 prin care i s-a respins cererea de stabilire a

calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu consecința

recunoașterii acestei calități și acordării drepturilor cuvenite.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 847/ CA din 11 decembrie 2006 a admis acțiunea formulată, dispunând anularea Hotărârii nr. 5691 din 31 mai 2006 emisă de

pârâtă și constatând în favoarea reclamantului calitatea de beneficiar al

dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

sentință, Instanța a reținut că, în mod incontestabil reclamantul s-a născut

ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, însă, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.J.P.T.

Recurenta a susținut în

esență că, intimatul nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000,

deoarece nu era născut în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între

Bulgaria și România, pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligat

să-l schimbe în altă localitate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a

Ordonanței aprobată prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, evidențiază cu claritate că, reclamantul s-a născut în

localitatea Slava Cercheză, județul Tulcea, deci pe teritoriul României, la

data de 8 noiembrie 1942 după ce părinții acestuia au fost obligați să se

refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr.

189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care, s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de

necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate,

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori, trebuie

să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în

perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica din

recurs, potrivit căreia Tratatul româno - bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea

celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie

rezultă din împrejurarea că, actul normativ prin care s-au acordat drepturi

compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privință.

Rezultă așadar, că soluția

pronunțată de Instanța de Fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 847 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Constanța secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2007.