ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1104/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1104/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ
înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 3875/36 din 3 august 2006
reclamanta C.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., anularea Hotărârii
nr. 3851 din 30 iunie 2003 emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de
beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecința acordării drepturilor cuvenite.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin
sentința civilă nr. 644/ CA din 5 octombrie 2006 a respins excepția tardivității ca nefondată. A admis acțiunea formulată de reclamanta C.N.F. în
contradictoriu cu pârâta C.J.P.T.. A anulat Hotărârea nr. 3851 din 30 iunie
2003 emisă de pârâtă și a constatat că reclamanta este beneficiar al
dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. A obligat pârâta să emită
o hotărâre în acest sens, drepturile urmând a fi acordate începând din luna
următoare depunerii cererii, respectiv de la 1 aprilie 2003.
În motivarea soluției s-a reținut că,
reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați
din localitatea de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și
prejudicii pe care le-a familia sa, urmare persecuțiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în
esență că, reclamanta nu poate să beneficieze de drepturile prevăzute de art. 1
lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu era
născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și
România, nefiind nevoită să-și schimbe domiciliul.
Examinând sentința în raport
cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, precum și
dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că
reclamanta C.F. s-a născut la data de 10 august 1943 în comuna Sarighiol de
Deal, județul Tulcea, din părinții P.H. și P.C., părinții săi făcând obiectul
unui schimb de populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat
la 6 septembrie 1940 la Craiova.
Potrivit prevederilor art. 1
din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada
regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Din interpretarea
teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul
reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru
prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în
perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că,
legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate
persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor
exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât
persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care
au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor
care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost
strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel,
toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este
necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi
au fost strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a
suferit aceleași consecințe nefavorabile și, prejudicii pe care le-a suferit
familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde
drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/ sau au avut de
suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din
împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.
105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a
înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a
suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a
fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul
care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării, a suferit toate
consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a
persecuțiilor etnice.
În consecință, soluția
pronunțată de Instanța de Fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat,
urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 644/ CA din 5 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 21 februarie 2007.