ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1105/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 4073/36 din 14 august 2006,

reclamanta V.G.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., anularea Hotărârii

nr. 5639 din 28 aprilie 2006 emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de

persoană strămutată din motive etnice, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000 de aprobare a O.G. nr. 105/1999.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 678/ CA din 16 octombrie 2006 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V.G.M. în contradictoriu cu

pârâta C.J.P.T. A anulat Hotărârea nr. 5369 din 28 aprilie 2006 emisă de pârâtă

și a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

art. 1 lit. c), în calitate de persoană strămutată din motive etnice, pentru

perioada 5 octombrie 1942 – 6 martie 1945. Drepturile au fost stabilite

începând cu data de 1 mai 2006.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în

perioada prevăzută de art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000,

refugiu determinat de persecuții etnice, reclamanta suferind aceleași

consecințe nefavorabile ca și familia sa, ceea ce o îndreptățește să

beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în

esență că, reclamanta nu poate să beneficieze de drepturile prevăzute de art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu era

născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și

România, nefiind nevoit să-și schimbe domiciliul.

Examinând sentința în raport

cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamanta s-a născut la data de 5 octombrie 1942 în comuna Izvoarele, județul

Tulcea, din părinții D.G. și D.D., care au făcut obiectul unui schimb de

populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 6 septembrie

1940 la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că, legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/ sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut

în perioada refugiului/ strămutării, a suferit toate consecințele nefavorabile

care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

pronunțată de Instanța de Fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat,

urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 678/ CA din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2007.