ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 662/2008

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, reclamanta L.G. a

solicitat,

în contradictoriu cu C.J.P.T.

anularea

Hotărârii nr. 5521 din 31 martie 2006 a Comisiei de aplicare a

Legii

189/2000 și stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata

drepturilor prevăzute de lege.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi au fost

strămutați în urma

Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940,

iar ea s-a născut la data de 7 septembrie 1942 în

localitatea

Ceamurlia de Jos, jud. Tulcea,

după strămutarea părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 729/ CA din 18 octombrie 2007, Curtea

de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială,

contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația reclamantei

L.A., a anulat

Hotărârea nr. 5521 din 31 martie 2006 emisă de C.J.P.T. și a constatat că

reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 12 martie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.

Pentru a

hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că prin

Hotărârea nr. 5521/2006, pârâta C.J.P.T. a

respins cererea reclamantei, întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr.

105/1999 aprobată și completată prin Legea

189/2000, cu

motivarea că nu s-a făcut

dovada persecuțiilor etnice, reclamanta

născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născută la

data

strămutării.

În baza probelor

administrate în cauză Curtea de Apel

Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și

fiscal a apreciat că legiuitorul a urmărit prin

dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele care

au avut de suferit

consecințele

persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice,

acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu,

care au suportat

condițiile grele de

viață ce au decurs din situația de refugiați a

părinților.

A

concluzionat Instanța de Fond că reclamanta a tăcut dovada

că s-a născut în timpul

perioadei de strămutare a părinților săi din

localitatea de domiciliu

situată în Bulgaria, în jud. Ialomița, astfel

încât este îndreptățită să beneficieze de drepturile

prevăzute de O.G. 105/1999.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.

J.P.T.,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând

că Instanța de Fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și

probatoriul administrat în cauză. Se susține în

esență că reclamanta

nu s-a născut

în intervalul de 3 luni socotite de la data schimbului instrumentelor de

ratificare a Tratatului, în anul 1942 neavând loc

nici un schimb de

populație.

Recursul

este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu

dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea

constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie

1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus

menționată, a avut de suferit persecuții

etnice, în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că

drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, rară a se face

distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Așadar, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au

dobândit.

În

cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate

că reclamanta s-a născut la data de 7

septembrie 1942, în

localitatea Ceamurlia

de Jos, județul Tulcea, după ce, în anul 1940,

în urma Tratatului de la Craiova, părinții săi fuseseră strămutați

din localitatea de domiciliu, comuna Engechioi,

aflată în județul

Durostor, Bulgaria,

situație dovedită cu declarația privind situația

averii refugiatului V.M.

- tatăl reclamantei.

Fiind

născută în perioada refugiului părinților săi, intimata -

reclamantă a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând

consecințele

morale și materiale ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care,

în

mod corect a procedat Instanța de

Fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în

consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca

nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 729/ CA din 18

octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială,

maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.

Irevocabilă.