ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 661/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.P. a

solicitat,

în contradictoriu cu C.J.P.T.

anularea

Hotărârii nr. 5561 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâtă,

stabilirea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de

lege.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi au fost

strămutați în urma

Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940,

iar ea s-a născut la data de 30

mai 1942 în localitatea Mihai Bravu,

jud. Tulcea, după strămutarea părinților săi.

Prin sentința

civilă nr. 649/ CA din 20 septembrie 2007,

Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei

N.P., a anulat Hotărârea nr. 5561 din 31 ianuarie 2006 a

Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și a

stabilit reclamantei

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

obligând pârâta la

plata drepturilor

cuvenite cu începere de la 01 aprilie 2006.

Pentru a

hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că prin

Hotărârea nr. 5561/2006, pârâta C.J.P.T. a

respins cererea reclamantei, întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr.

105/1999 aprobată și completată prin Legea

189/2000, cu

motivarea că nu s-a făcut

dovada persecuțiilor etnice, reclamanta

născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născută la

data

strămutării.

În baza probelor

administrate în cauză Curtea de Apel

Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și

fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin

dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele care

au avut de suferit

consecințele persecuțiilor

exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor

născuți în refugiu, care au suportat

condițiile

grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a

părinților.

A concluzionat Instanța de Fond că reclamanta a făcut dovada că s-a

născut în timpul perioadei de strămutare a părinților săi C.

C. și C.A. din

localitatea de domiciliu situată în Bulgaria,

în localitatea Rovine, jud.

Ialomița, astfel încât este îndreptățită să

beneficieze de drepturile

prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin

Legea 189/2000.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.

J.P.T.,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând

că Instanța de Fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și

probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență

că reclamanta

nu s-a născut în

intervalul de 3 luni socotite de la data schimbului

instrumentelor de ratificare a Tratatului, în

anul 1942 neavând loc

nici un schimb de populație.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie

1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că

drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face

distincție între persoanele care au fost

efectiv strămutate ori

expulzate în altă

localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se

bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și

copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu

cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În

cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate

că reclamanta s-a născut la data de 30 mai

1942, în localitatea Mihai Bravu, județul Tulcea, după ce, în anul 1940, în

urma Tratatului de la Craiova, părinții săi fuseseră strămutați din

localitatea de domiciliu, comuna Enigea, aflată

în județul Caliacra,

Bulgaria.

Fiind

născută în perioada refugiului părinților săi, intimata -

reclamantă a împărtășit situația părinților

refugiați, suportând

consecințele morale și

materiale ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care,

în

mod corect a procedat Instanța de Fond

obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii

nr. 189/2000

pentru perioada 30 mai 1942 - 6 martie 1945 și, în

consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 649/ CA din 20

septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială,

maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.

Irevocabilă.